Eligibility of minors born during forced displacement for restitution benefits under the refugee status provisions of Government Emergency Ordinance No. 105/1999
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court’s decision that granted the claimant’s request to be recognized as a refugee entitled to statutory benefits for the period from his birth in 1943 until March 1945. The dispute concerned the administrative refusal to award reparations under Law No. 189/2000 to a minor born during his mother’s forced displacement, with the appellant arguing that the child did not suffer direct ethnic persecution because he was born in the destination locality and did not change domicile. Relying on Article 1, lit. c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999, as amended, the court determined that the claimant legally qualified as a refugee because he suffered the same deprivations as his parents during their forced displacement, thereby extending the legal definition of a displaced person to include minors born during the refugee period.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of minors born during forced displacement for restitution benefits under the refugee status provisions of Government Emergency Ordinance No. 105/1999: Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 11410 din 13 octombrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că mama sa a fost nevoită să se refugieze la Turda, în perioada 1940 - 1945, localitate în care s-a născut reclamantul, la 12 septembrie 1943.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1404 din 20 noiembrie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 12 septembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege.
Instanța reține că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta a avut aceeași situație, fiind minor și având același domiciliu, cu al părinților, în perioada refugiului acestora.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța de fond a admis nelegal, acțiunea, fără să țină cont că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Oprișani, unde nu a suferit persecuții din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Intimatul-reclamant face dovada, cu declarațiile autentificate ale martorilor M.D. și M.Ș. și certificatul de naștere, că mama sa, M.A., s-a refugiat din satul Suceag, județul Cluj, în orașul Turda, în luna noiembrie 1940, că în refugiu s-a căsătorit cu numitul M.Ș., și că din căsătoria lor a rezultat intimatul, născut la 12 septembrie 1943.
A mai dovedit că intimatul și părinții săi s-au întors din refugiu, în luna iunie 1945.
Recurenta susține că intimatul nu poate beneficia de calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, pentru că s-a născut în perioada refugiului părinților și a locuit în localitatea în care s-a născut, unde nu a fost persecutat pe criterii etnice.
Dar, nu se are în vedere faptul că intimatul a suferit aceleași privațiuni, ca și părinții săi, aflați în refugiu, pe perioada de la naștere și până la încetarea refugiului, prin aceea că a fost frustrat de multe din facilitățile pe care le-ar fi avut la domiciliul de la care a plecat mama sa.
Ca atare, se reține că instanța de fond a stabilit legal și temeinic că intimatul are calitatea de refugiat din motive etnice, pentru perioada 12 septembrie 1943 - 6 martie 1945, încadrându-se între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu completările ulterioare.
De aceea, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost adoptată, modificată și completată, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1404 din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.