CNA compliance order for misleading commercial spot upheld; appeal dismissed for failure to demonstrate serious illegality or imminent damage

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 iulie 2016 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 367 din 10 iunie 2016 emisă de pârât, prin care s-a dispus intrarea în legalitate în privinţa spotului publicitar B., în sensul de a se respecta condiţiile specifice comunicărilor comerciale prevăzute de legislaţia audiovizuală, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ.

2. Prin Sentinţa nr. 2463 pronunţată în data de 17 august 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Motivul de casare invocat în cauză

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta A. S.R.L.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 367 din 10 iunie 2016 emisă de intimată.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a ignorat argumentele prezentate de reclamantă cu privire la aparenţa de nelegalitate a Deciziei nr. 367 din 10 iunie 2016 emisă de C.N.A. (numită în continuare Decizia) şi a reţinut greşit că atât cerinţa cazului bine justificat cât şi cea a prevenirii unei pagube iminente nu sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, considerând că Decizia emisă de C.N.A. nu ar avea caracter sancţionator, instanţa de fond a omis să analizeze motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv:

- Decizia a fost emisă cu încălcarea suspendării de drept a măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti;

- prin Decizie, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a aplicat în mod direct o sancţiune, încălcând astfel dispoziţiile Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă deoarece aplicarea sancţiunii excede competenţelor C.N.A.;

- Decizia nu cuprinde elementele esenţiale de validitate deoarece nu indică persoana contravenientului;

- Decizia nu a fost comunicată reclamantei;

- Decizia este nemotivată.

Recurenta dezvoltă pe larg argumentele care susţin aceste motive de nelegalitate, considerând că împreună, acestea conduc la existenţa unui caz bine justificat de suspendare a executării Deciziei.

În ce priveşte condiţia dovedirii pagubei iminente, consideră că sentinţa este nelegală deoarece pleacă de la premisa greşită că Decizia nu dispune încetarea utilizării mesajului publicitar ci doar intrarea în legalitate (este avut în vedere mesajul care stă la baza emiterii Deciziei, respectiv "Cea mai variată gamă de produse online şi offline" însoţită sau nu de menţiunea "*Pentru categoriile electrocasnice, electronice, IT şi multimedia, listate în stoc propriu").

Recurenta arată că, în fapt, Decizia a avut ca efect încetarea difuzării spoturilor publicitare conţinând acest mesaj de către furnizorii de servicii media pentru radio şi televiziune.

De asemenea, este subliniat prejudiciul de imagine pe care îl suportă reclamanta recurentă ca urmare a executării Deciziei anterior ca aceasta să fie supusă controlului de legalitate, în condiţiile în care brand-ul B. este perceput de consumatori tocmai sub egida acestui mesaj.

4. Intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a depus întâmpinare cu depăşirea termenului legal de 15 zile reglementat de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, o copie de pe cererea de recurs a fost comunicată intimatului la data de 5 octombrie 2016 (cf. dovezii de înmânare de la dos. recurs) iar întâmpinarea a fost depusă la data 29 noiembrie 2016.

În consecinţă, în temeiul art. 208 C. proc. civ., aşa cum s-a arătat expres în cuprinsul dovezii de înmânare, intimata este decăzută din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Înalta Curte va lua însă în considerare celelalte apărări formulate de intimat.

Analiza motivelor de casare

5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6. Instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 367 din 10 iunie 2016 emisă de intimata pârâtă Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), numită în continuare Decizia, cu motivarea că:

- nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat de suspendare deoarece, în mod aparent, actul contestat este legal; instanţa a subliniat că pronunţă hotărârea în temeiul aparenţei de legalitate, care nu permite dezlegarea pe fond a cauzei în cadrul procesual al cererii de suspendare;

- nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente deoarece, pe de-o parte, Decizia nu interzice utilizarea mesajului publicitar ci doar dispune intrarea în legalitate iar pe de alta, prejudiciul de imagine rezultă din procesul-verbal de contravenţie şi nu din Decizie.

7. Raportat la criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa este legală în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pentru suspendarea executării actului administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este necesară, printre altele, îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente, aşa cum sunt definite acestea de art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din aceiaşi lege.

8. Reprezintă cazuri bine justificate de suspendare a executării unui act administrativ acele "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Criticile recurentei pleacă de la premisa că Decizia emisă de C.N.A. este un act sancţionator şi că, dată fiind această natură juridică a actului, există o îndoială serioasă privind legalitatea lui deoarece a fost emis cu: (1) încălcarea suspendării de drept a măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, (2) cu depăşirea competenţelor C.N.A., (3) fără identificare elementelor esenţiale de validitate, (4) fără să fie corespunzător motivată şi (5) fără să fie comunicată recurentei.

9. Înalta Curte constată că nu există o îndoială serioasă privind natura juridică a Deciziei care, într-adevăr, nu conţine nicio sancţiune ci se rezumă să constate o încălcare a dispoziţiilor art. 93 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual aprobat prin Decizia C.N.A. nr. 220/2011 şi să dispună intrarea în legalitate în privinţa spotului publicitar.

Înalta Curte este de acord cu recurenta că în urma acestei Decizii, spotul publicitar în discuţie (mai exact acea parte a lui care conţine expresiile "Cea mai variată gamă de produse online şi offline" însoţită sau nu de menţiunea "*Pentru categoriile electrocasnice, electronice, IT şi multimedia, listate în stoc propriu") nu mai putea fi difuzat în forma dorită de recurentă iar această împrejurare este resimţită de recurentă ca o vătămare a propriilor interese.

Dar, presupunând că actul ar fi într-adevăr vătămător, nu orice vătămare reprezintă o sancţiune. Altfel spus, sfera noţiunii de "vătămare" este mai largă decât cea a noţiunii de "sancţiune". Că este aşa, rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care descriu o sferă largă a acţiunilor posibil vătămătoare care nu se rezumă la actele administrative de sancţionare.

Intrarea în legalitate se putea face prin modificarea spotului publicitar în acord cu Decizia, fie prin indicarea dovezilor care sprijină afirmaţiile fie prin eliminarea acestora iar sancţiunea ar fi intervenit doar în caz de neconformare, cf. art. 144 din Decizia C.N.A. nr. 220/2011 raportat la 91 din Legea nr. 504/2002.

Aşadar, plecând de la aprecierea greşită a naturii juridice a actului, argumentele recurentei nu dau naştere unei îndoieli serioase privind legalitatea Deciziei.

10. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiţia dovedirii producerii pagubei iminente, deşi nu pentru cele arătate în cuprinsul sentinţei ci pentru următoarele considerente:

După cum s-a arătat mai sus (pct. 9 din prezentele considerente), Înalta Curte este de acord cu recurenta că în urma Deciziei CNA spotul publicitar nu mai putea fi difuzat în forma dorită de aceasta.

Totuşi, nu s-a adus nicio dovadă că modificarea spotului publicitar în acord cu Decizia, fie prin indicarea dovezilor care sprijină afirmaţiile fie prin eliminarea acestora, ar fi de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, o perturbare previzibilă gravă a funcţionării recurentei. Decizia nu interzice de plano spotul în integralitatea lui ci doar în porţiunea considerată înşelătoare datorită lipsei dovezilor care să susţină pretenţiile publicitare ale recurentei.

Or, prejudiciul trebuie să rezulte din executarea actului, din conformarea la cuprinsul Deciziei.

Dincolo de aceste considerente, cele două condiţii (existenţa cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente) ar fi trebuit îndeplinite cumulativ, ceea ce nu este cazul în speţă.

11. Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 2463 din 17 august 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM