SME eligibility for EU funding denied based on affiliation via upstream supply relationship on adjacent markets

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 04.04.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru şi Ministerul Fondurilor Europene anularea adresei nr. x din 09.01.2014, menţinută prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x din 07.03.2014 emis de către ADR emis de către AM POS CCE, cu obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanţare.

Prin cererea formulată de reclamanta SC B. SRL s-a solicitat anularea adresei nr. x din 09.01.2014 menţinută prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x din 07.03.2014 emis de către ADR şi răspunsul nr. x din 28.02.2014 emis de către AM POS CCE, cu obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanţare.

Cele două cereri de chemare în judecată au fost conexate.

2. Prin Sentinţa nr. 11 pronunţată în data de 30 ianuarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată.

Motivul de casare invocat în cauză

3. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele SC A. SRL şi SC B. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (din eroare a fost indicat pct. 9, inexistent în fapt).

Deşi cererile de recurs au fost formulate distinct, ele sunt în fapt identice, motiv pentru care vor fi analizate împreună.

Astfel, recurentele pretind că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 (din eroare fiind indicat art. 41, deşi toată apărarea se referă de fapt la art. 44) şi art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 (dispoziţii în esenţă identice) în sensul că, ce-a de-a doua condiţie pusă de aceste dispoziţii legale pentru ca două întreprinderi să fie considerate legate/afiliate (prima condiţie este necontestat realizată) nu este îndeplinită deoarece întreprinderile nu îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceiaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, în sensul dat acestor noţiuni prin Instrucţiunile privind definirea pieţei relevante aprobate prin Ordinul nr. 388/2010 emis de Consiliul Concurenţei (Instrucţiunile).

SC A. SRL şi SC B. SRL nu îşi desfăşoară activitatea pe aceiaşi piaţă relevantă deoarece produsele şi serviciile pe care le oferă nu sunt interschimbabile sau substituibile, aşa cum prevede pct. 8 din Instrucţiuni.

De asemenea, cele două societăţi nu îşi desfăşoară activitatea pe pieţe adiacente, situate imediat în aval sau în amonte.

Se recunoaşte că SC B. SRL a închiriat SC A. SRL autobasculante, betoniere şi autospeciale de teren dar se susţine că acestea nu sunt specifice pieţei lucrărilor de construcţii de drumuri şi autostrăzi ci pieţei lucrărilor de construcţii civile şi industriale, chiar dacă pot fi folosite "adiacent" şi pentru anumite lucrări de construcţii drumuri şi autostrăzi.

Se subliniază că toate utilajele cu adevărat necesare desfăşurării lucrărilor de construcţii de drumuri şi autostrăzi (autogredere, finisoare, cilindru compactor, etc.) sunt deţinute în proprietate de SC A. SRL care, de asemenea, deţine şi autobasculante, betoniere şi autospeciale de teren.

Aşadar, susţin recurentele, SC A. SRL are capacitatea să desfăşoare independent propria activitate; închirierea de utilaje s-a datorat numai necesităţii de a desfăşura mai multe lucrări simultan.

Pentru a considera că cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea pe pieţe adiacente se apreciază că ar trebui îndeplinite două condiţii: (1) serviciile oferite de o întreprindere celeilalte întreprinderi să aibă caracter de continuitate şi (2) să se refere exclusiv la activele care sunt folosite în construcţia de drumuri şi autostrăzi. Or, în speţă, niciuna din cele două condiţii nu este îndeplinită.

În concluzie, recurentele susţin că nu îşi desfăşoară activitatea nici pe aceiaşi piaţă relevantă şi nici pe pieţe adiacente.

Consideră că interpretarea pe care instanţa de fond o dă Hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH pentru a ajunge la concluzia contrară celei de mai sus, este eronată deoarece rezultă din parag. 34 al Hotărârii că şi instanţa europeană interpretează art. 3 alin. (3) parag. 4 din Recomandarea privind IMM-urile prin prisma aceleiaşi condiţii, respectiv ca întreprinderile să îşi desfăşoare activitatea sau o parte a activităţii pe aceiaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, condiţie care, după cum s-a arătat, nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În sfârşit, se mai arată că utilajele pe care intenţiona să le achiziţioneze SC A. SRL cu fonduri europene (buldoexcavator, cilindru, etc.) nu ar fi putut fi folosite decât pentru construcţia de drumuri şi autostrăzi nu şi pentru realizarea de confecţii metalice (care constituie obiectul de activitate al SC B. SRL).

4. Intimatele Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru şi Ministerul Fondurilor Europene (aceasta din urmă prin Ministerul Finanţelor Publice) au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analiza motivului de casare

5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

6. Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că litigiul este determinat de refuzul intimatelor de a aproba cererile de finanţare formulate de recurente la 25.05.2012 şi respectiv 20.06.2012 destinat întreprinderilor mici şi mijlocii (abreviat IMM) pe motiv că cele două întreprinderi sunt legate în sensul art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008.

Dispoziţii similare sunt prevăzute şi de art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

În esenţă, respingând acţiunea, prima instanţă a confirmat legalitatea refuzului bazându-se pe interpretarea acestor dispoziţii legale coroborată cu Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene) în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH (ECLI:EU:C:2014:114).

7. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurente drept temei de drept al recursului, casarea se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentele pretind că sentinţa încalcă normele de drept material incidente în cauză, respectiv amintitele dispoziţii ale art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 şi art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008.

Cum recursurile sunt identice, Înalta Curte urmează să le analizeze împreună.

8. Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, "întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective."

Potrivit alin. (4), "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente".

9. Potrivit art. 3 pct. 3 parag. 1 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008, "Întreprinderi afiliate" sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele relaţii:

(a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor altei întreprinderi;

(b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor din organele administrative, de conducere sau de supraveghere ale altei întreprinderi;

(c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(d) o întreprindere, care este acţionar sau asociat al altei întreprinderi, controlează singură, în temeiul unui contract cu ceilalţi acţionari sau asociaţi ai întreprinderii în cauză, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor şi ale asociaţilor întreprinderii în cauză.

Potrivit paragrafului 4, "întreprinderile între care există oricare dintre aceste relaţii prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează solidar sunt, de asemenea, considerate întreprinderi afiliate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente."

10. Se observă că, sub aspectul regimului juridic, dispoziţiile sunt identice, singura diferenţă fiind de natură lingvistică, legea internă numind "întreprinderi legate" ceea ce Regulamentul (CE) 800/2008 numeşte "întreprinderi afiliate".

În consecinţă, analiza va fi comună.

11. Aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei şi cum toate părţile acceptă, pentru ca două sau mai multe întreprinderi să fie considerate legate/afiliate în sensul art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 şi art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 este necesară îndeplinirea a două condiţii:

- să existe oricare dintre relaţiile enumerate de alin. (1) din Lege, respectiv paragraful 1 din Regulament, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează solidar şi

- întreprinderi să îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

Prima condiţie este necontestat îndeplinită (cf. pct. 3 din prezentele considerente), recursurile fiind determinate de cele reţinute de Curtea de Apel Târgu Mureş referitor la cea de-a doua condiţie.

12. Înalta Curte acceptă că recurentele nu îşi desfăşoară activitatea pe aceiaşi piaţă relevantă deoarece produsele şi serviciile oferite de acestea sunt diferite.

Aşa cum bine se remarcă în cuprinsul cererilor de recurs, pentru ca întreprinderile să îşi desfăşoare activitatea sau o parte din activitate pe aceiaşi piaţă relevantă ar trebui ca produsele sau serviciile să fie substituibile (unul din testele posibile de apreciere conform Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante aprobate prin Ordinul nr. 388/2010 emis de Consiliul Concurenţei), ceea ce în mod evident nu se întâmplă cu produsele şi serviciile oferite de recurente.

13. În schimb, este neîndoielnic că recurentele îşi desfăşoară activitatea pe pieţe adiacente, respectiv piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea B. SRL este situată imediat în amonte de piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea A. SRL.

Astfel, rezultă din starea de fapt reţinută de prima instanţă (chestiune care nu face obiectul recursului, în condiţiile în care calea de atac poate fi exercitată exclusiv pentru motive de nelegalitate) că B. SRL este unul din principalii furnizori de produse şi materii prime pentru A. SRL, că a închiriat diferite utilaje către această din urmă societate şi că desfăşoară activităţi de confecţionare de stâlpi de delimitare a zonelor pietonale, containere metalice folosite, printre altele, în domeniul construcţiilor de străzi şi autostrăzi, de role de buldozer, de părţi componente ale staţiilor de betonare, etc. ce sunt de asemenea folosite în domeniul construcţiilor de drumuri.

Nu este necesar că serviciile oferite de o întreprindere celeilalte întreprinderi să aibă caracter de continuitate, aşa cum susţin recurentele, şi nici ca acestea să se refere exclusiv la activele care sunt folosite în construcţia de drumuri şi autostrăzi. Nu există nicio legătură necesară între aceste condiţii şi noţiunea de "pieţe adiacente".

De asemenea, este lipsit de relevanţă că utilajele pe care intenţiona să le achiziţioneze A. SRL cu fonduri europene nu ar fi putut fi folosite decât pentru construcţia de drumuri şi autostrăzi nu şi pentru realizarea de confecţii metalice.

14. În consecinţă, având în vedere că nu numai prima (care este necontestată), ci şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 şi art. 3 pct. 3 parag. 1 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 este îndeplinită în cauză, în mod legal intimatele au considerat că recurentele sunt întreprinderi legate/afiliate şi că, în această situaţie, nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea finanţării destinate IMM-urilor; văzând că sentinţa confirmă analiza intimatelor, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantele SC A. SRL şi B. SRL împotriva Sentinţei nr. 11 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2018.

Procesat de ED