Refugee compensation claim upheld; pension authority’s appeal on timeliness and merits rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9 octombrie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 4239 din 15 octombrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în toamna anului 1940, părinții săi s-au refugiat din Cluj, stabilindu-se în municipiul Turda, astfel încât el, fiind născut în refugiu la data de 24 octombrie 1942, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1396 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă și a admis acțiunea, dispunând anularea actului administrativ contestat și obligarea Casei Județene de Pensii Cluj, să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 24 octombrie 1947 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, cu începere de la 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul, născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că instanța a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, în condițiile în care s-a făcut dovada comunicării către reclamant, a actului administrativ, la data de 23 octombrie 2002. Pârâta nu a formulat critici și asupra fondului litigiului.

Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

La dosarul cauzei, pârâta a depus în susținerea excepției tardivității acțiunii, un borderou conținând hotărârile comunicate solicitanților și dovada că acestea au fost expediate global, prin poștă, fără a prezenta și scrisoarea recomandată, însoțită de dovada de primire, pentru a demonstra, astfel cum impun prevederile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., transmiterea actului și confirmarea primirii.

În consecință, se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, respingând excepția tardivității acțiunii.

Cum nici pe fondul cauzei, examinând din oficiu sentința, nu se constată existența vreunui caz de modificare sau casare, reclamantul încadrându-se în categoria persoanelor refugiate, cărora Legea nr. 189/2000, le recunoaște o serie de drepturi, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1396 din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.