Suspension of execution of a prosecutor’s revocation order: standing of the issuing authority and the standard of imminent harm under administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 emis de parat, pana la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestui ordin.

Prin Sentinţa nr. 3325 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 87, alin. (8) din Legea nr. 304/2004.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate art. 87, alin. (9) din Legea nr. 304/2004.

În baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus executarea Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 emis de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea ordinului formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - B..

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1, 8 şi 14 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului Şef al DNA cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare provizorie a ordinului de revocare în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Primul aspect de nelegalitate priveşte nelegala respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului Şef al DNA B..

Se susţine că în raport de dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 privind DNA în cauză, în raport de obiect Procurorul Şef al DNA nu este o autoritate publică în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă nu are calitate procesuală pasivă, chiar dacă are calitate de emitent al Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017.

Recurentul-pârât susţine că cererea de suspendare astfel cum a fost formulată priveşte o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă în raport de dispoziţiile art. 1 şi 4 din O.U.G. nr. 43/2002, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Iar Procurorul şef al DNA, deşi emitent al ordinului a cărei suspendare se solicită nu are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Pe acest aspect se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului Şef DNA şi respingerea cererii de suspendare formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare în opinia recurentului cererea nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât susţine faptul că în privinţa primei condiţii cea a existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 care nu poate fi aplicabilă în cadrul unei cereri de suspendare, care presupune o verificare sumară a aspectelor de nelegalitate. Iar verificarea efectivă de prima instanţă - este greşită în condiţiile în care revocarea reclamantei din funcţia de procuror DNA nu este condiţionată de efectuarea vreunei criterii disciplinare respectiv revocarea din cauză nefiind o consecinţă a unei sancţiunii disciplinare.

În raport de dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 reclamanta-intimată a fost revocată pe motiv că şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile specifice funcţiei existând avizul pozitiv al secţiei de Procurori din cadrul CSM, recurentul-pârât apreciind că aceste aspecte nu au fost analizate de prima instanţă.

Se apreciază că ordinul a cărui suspendare se solicită, a fost emis în condiţii de legalitate, cu avizul CSM secţia de procurori în cauză neexistând aspecte vădite de nelegalitate de natură a fi încadrate în cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente recurentul-pârât apreciază că această condiţie nu este îndeplinită în raport de situaţia reclamantului procuror care după data revocării a solicitat numirea ca judecător în una din judecătoriile din raza teritorială a Curţii de Apel Bucureşti.

Se solicită, în raport de acest motiv de nelegalitate admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pe motiv că recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond, iar în cauză Procurorul Şef DNA nu a formulat recurs.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare se solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea pe excepţia nulităţii recursului invocată de reclamantul-intimat urmează a o respinge pentru următoarele considerente.

Nulitatea a fost invocată de reclamanta-intimată pe motiv că recursul a fost declarat de o autoritate - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. care nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond invocându-se dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a) în sensul că "cererea de recurs va cuprinde numele părţii în favoarea căreia se exercită recursul".

Curtea constată că în cauză recursul a fost declarat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi semnat deci însuşit de Procurorul Şef B. care are calitatea de parte în prezenta cauză, în raport de modul în care a înţeles reclamanta să-şi formuleze acţiunea şi în raport de soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive dispusă prin sentinţa atacată.

Ţinând cont de obiectul cererii de suspendare şi de modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, prima instanţă acceptând întâmpinarea formulată în cauză de către Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Curtea apreciază că acest minister - reprezentat de către Procurorul Şef DNA a avut calitatea procesuală de a formula prezenta cale de atac.

Recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a fost semnat de conducătorul acestui minister respectiv de Procurorul Şef, care în dosar are calitatea de emitent al Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 a cărei suspendare se solicită, Curtea apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 486 (1) lit. a) şi e) C. proc. civ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului.

Pe recurs analizând aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului Şef al D.N.A. Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Aceasta în condiţiile în care ordinul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Procurorul şef al DNA în calitate de conducător al DNA conform art. 82 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În această calitate Procurorul şef al DNA are competenţa de a dispune revocarea procurorilor din cadrul DNA conform art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 şi în această calitate dobândeşte capacitate administrativă procesuală, putând avea în anumite condiţii calitatea procesuală pasivă, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta cu atât mai mult cu cât prin acţiunea de fond reclamanta-intimată a solicitat acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate nu sunt fondate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de norma legală.

În ceea ce priveşte prima condiţie respectiv îndeplinirea condiţiei existenţei unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că prima instanţă a efectuat o analiză a aspectelor de fapt invocate de reclamantă în limita unei analize care poate fi efectuată în cadrul unei cereri de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că Procurorul General al DNA a avut competenţa materială de a emite ordinul de revocare al reclamantei în baza art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 şi a existat avizul pozitiv al secţiei de Procurori al CSM nu înlătură îndeplinirea acestei condiţii în prezenta cauză.

Prima instanţă a identificat împrejurări de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului de revocare din funcţie a reclamantei, împrejurări care au legătură cu "exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei", în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Revine instanţei competente cu judecarea acţiunii în anulare să verifice în concret aspectele de fond invocate, de nelegalitate privind Ordinul nr. 201 din 5 iulie 2017.

Curtea nu va reţine ca întemeiate susţinerile din recurs privind legalitatea Ordinului nr. 201/2017 strict în ceea ce priveşte emiterea avizului CSM, secţia de procurori.

Faptul că anterior emiterii ordinului de revocare din funcţie a reclamantei intimate a existat avizul pozitiv, prealabil al CSM, secţia de procurori nu reprezintă o probă absolută de legalitate a ordinului. Acest aviz conform reprezintă o condiţie pentru revocarea din funcţie, dar această sancţiune fără a fi una strict disciplinară, în cazul reclamantei a întrunit condiţiile de a fi suspendată provizoriu existând contestaţii serioase privind "exercitarea necorespunzătoare" a atribuţiilor de către reclamantă în calitate de procuror DNA.

În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente astfel cum este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că prima instanţă a analizat corect îndeplinirea acestei condiţii la data emiterii ordinului de revocare - iulie 2017.

Aceasta din perspectiva producerii pentru reclamantă şi familia sa a unor consecinţe materiale imediate ca urmare a revocării reclamantei din funcţia de procuror DNA central şi al pierderilor pe care aceasta le-ar suporta în lipsa suspendării executării ordinului contestat.

Faptul că ulterior emiterii ordinului reclamanta - intimată a formulat cereri succesive de numire ca judecător în raza CAB, cereri respinse de CSM nu reprezintă un fapt de natură a înlătura îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente, care se analizează la data emiterii ordinului de revocare din funcţie.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496, 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Curtea va face aplicarea art. 451 C. proc. civ. şi va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - reclamantă A..

Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei nr. 3325 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 835 de RON, în favoarea intimatei-reclamante.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - MM