Rural development funding eligibility: exclusion of general-purpose tractors from specialized transport equipment under PNDR Measure 312

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi (fost Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi), următoarele:

- anularea Notificării privind rezultatul evaluării proiectului nr. 103 din 10 iunie 2014, emisă de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi şi a tuturor actelor aferente;

- obligarea pârâţilor să constate eligibilitatea proiectului "Achiziţia de Utilaje şi Echipamente pentru Prestarea de Activităţi Non-Agricole în Mediul Rural de către SC A. SRL".

Prin Sentinţa civilă nr. 2264 din 17 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motive de casare care se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs se critică, în esenţă, faptul că prin hotărârea recurată instanţa a considerat că plângerea reclamantei este netemeinică, făcând o interpretare sumară a argumentelor prezentate de aceasta, analizând strict doar motivul neeligibilităţii proiectului raportat la neîndeplinirea pct. 3.3 din Fişa de eligibilitate, cu privire la eligibilitatea investiţiilor, respectiv faptul că "Utilajele pe care doreşte să le achiziţioneze prin proiect (tractor + ansamblu de utilaje) nu respectă definiţia mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008".

În opinia recurentei, recursul trebuie admis şi, pe cale de consecinţă, proiectul trebuie declarat ca fiind eligibil, având în vedere următoarele argumente:

Proiectul prevede achiziţionarea de utilaje şi echipamente performante, în vederea desfăşurării de:

- Activităţi de îngrijire şi întreţinere peisagistică,

- Activităţi de pregătire a terenului,

- Activităţi de îndepărtarea zăpezii şi a gheţii.

Cele trei tipuri de activităţi, autorizate a fi desfăşurate de reclamanta SC A. SRL, se realizează cu următoarele utilajele şi echipamentele pentru care se solicită ajutor nerambursabil conform proiect depus: tractor min. 100 CP, braţ hidraulic, tocător resturi vegetale pentru braţ, utilaj pentru tăiat garduri vii şi curăţat copaci, tocător lateral, utilaj pentru nivelat marginea drumurilor, utilaj pentru curăţat şi săpat şanţuri, încărcător frontal, plug de zăpadă, freză de zăpadă, sărăriţă.

Astfel, subliniază recurenta, prin proiect se propune a se achiziţiona un complex de 10 echipamente ce vor fi ataşate şi acţionate de tractor, ce este de asemenea propus a se achiziţiona prin proiect, în scopul prestării pentru populaţia rurală a trei categorii de servicii activităţi/servicii non-agricole.

Precizează recurenta că singurul vehicul automotor de tracţiune şi specializat, existent în mod facil pe piaţă şi produs în serie, ce poate antrena şi acţiona cele 10 tipuri de utilaje specializate necesare pentru prestarea celor trei tipuri de activităţi/lucrări pentru care se solicită ajutor financiar nerambursabil, este tractorul.

În opinia recurentei, singurele categorii de cheltuieli neeligibile ce privesc autovehicule/utilaje/echipamente se referă la transportul de mărfuri, transportul de persoane şi cele folosite pentru transport personal, tipul/specializarea/categoriile de utilaje obiect al proiectului neavând nicio legătură cu acestea, aceleaşi categorii de cheltuieli neeligibile regăsindu-se atât în Fişa măsurii 312, cât şi în Ghidul Solicitantului V07 ianuarie 2014, aferent măsurii 312, la Cap. 2.4 Tipuri de investiţii şi cheltuieli neeligibile.

Subliniază recurenta că, în al doilea rând, văzând şi completând cu categoriile de cheltuieli de la art. 11 al H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum şi pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, actualizată, se observă că nici în aceste categorii de cheltuieli neeligibile nu se pot încadra/asimila/analoga categoriile de cheltuieli obiect al proiectului (achiziţia de utilaje/echipamente noi).

În opinia recurentei este evidentă lipsa de temei legal, procedural şi contextual a afirmaţiei cu privire la neeligibilitatea proiectului, potrivit căreia: "Nu a fost îndeplinit punctul 3.3 din Fişa de eligibilitate cu privire la eligibilitatea investiţiilor", precum şi inaplicabilitatea definiţiei mijloacelor de transport specializate legiferată de H.G. nr. 224/2008, actualizată.

Subliniază recurenta că şi motivaţia neeligibilităţii raportat la definiţia dată pentru mijloacele de transport specializate de art. 2 alin. (2) lit. I) din H.G. nr. 224/2008, actualizată, este total eronată, deşi nu îşi are aplicabilitate în situaţia de faţă.

Arată recurenta că, pentru a răspunde definiţiei mijlocului de transport specializat, constând în "vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică ce necesită adaptări caroseriei şi/sau echipamente speciale", trebuie avut în vedere că:

- prin proiect se propune achiziţia unui vehicul automotor cu mare putere de tracţiune, adaptat cu priză putere faţă şi tiranţi frontali şi 10 echipamente specifice activităţilor de pregătire a terenului, îndepărtarea zăpezii şi a gheţii şi de îngrijire şi întreţinere peisagistică, şi

- plecând de la definiţia DEX a utilajului, prin proiect se propune achiziţionarea unui utilaj, constând într-un complex/ansamblu de unelte/maşini/utilaje/echipamente, necesare pentru realizarea activităţilor de pregătire a terenului, de îndepărtarea zăpezii şi a gheţii şi de îngrijire şi întreţinere peisagistică.

În opinia recurentei, din motivarea sentinţei recurate rezultă că instanţa s-a mărginit în mod incorect să concluzioneze că tractorul nu este o cheltuială eligibilă deoarece este un mijloc de transport, însă fără să ţină cont de nici un argument dintre cele expuse în plângere şi ulterior în prezentul recurs.

Arată recurenta că instanţa a făcut o interpretare incorectă a definiţiei din DEX a acestui utilaj, preluată din plângerea formulată, însă fără a expune şi celelalte argumente coroborate din acţiune.

Recurenta consideră că este netemeinică această modalitate de motivare a tuturor argumentelor sale, multe dintre acestea nefiind analizate, deşi ele expun punctual motive pentru ca plângerea să fie admisă.

Un alt argument în susţinerea demersului procedural al recurentei, în sensul admiterii recursului, îl constituie, în opinia acesteia, afectarea intereselor reclamantei prin emiterea unor acte administrative, varianta proprie şi ilegală prin care pârâtele au stabilit cadrul procedural al judecării/analizării contestaţiilor (contestaţie + reclamaţie) prin care au fost învestite.

În acest sens, recurenta precizează că, deşi în cauză nu vorbim despre o procedură judiciară, ci despre o procedură administrativă, totuşi trebuie să se stabilească de la bun început limitele obiectului/limitele procedurii care se desfăşoară în faţa autorităţilor administrative, mai exact limitele obiectului şi a procedurii prin care au fost învestite de către petent/reclamant.

Or, în cauză, recurenta arată că a contestat singurul argument de neeligibilitate care a fost constatat de către pârâte iniţial, cel al neîndeplinirii condiţiei eligibilităţii achiziţionării utilajelor, însă, ulterior, prin celelalte notificări trimise, mai precis cele emise de către AFIR Bucureşti, se constatau şi alte neeligibilităţi ale proiectului, deşi ele ar fi trebuit să se fi identificat până la acel moment.

Arată recurenta că, raportat la acest argument, sentinţa recurată a dat răspuns favorabil reclamantei, însă nu a concluzionat nimic în sensul restricţionării acestei maniere ilegale de a emite notificări/răspunsuri de către pârâtă.

În opinia recurentei, aceste schimbări de motivaţii în analiza proiectului supus evaluării au creat confuzie şi au obstrucţionat în concret dreptul acesteia la o apărare efectivă (reclamanta trebuia să ştie în concret care au fost motivele respingerii proiectului de la bun început, pentru a şti dacă i se îngrădeşte sau nu dreptul la o analiză echitabilă şi corectă a dosarului).

Apreciază recurenta că, în urma analizei elementelor expuse, recursul trebuie admis şi, drept urmare, conform metodologiei de aplicat pentru evaluarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, proiectul "Achiziţia de utilaje şi echipamente pentru prestarea de activităţi non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL", înregistrat la OJPDRP Iaşi cu nr. F413 312 xxx xxx xxx, trebuie declarat eligibil şi, în subsidiar, proiectul trebuie finanţat în cuantumul solicitat.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte constată, însă, că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta reiterează argumentele prezentate în faţa instanţei de fond, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei, vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în fapt:

- anularea Notificării de neeligibilitate a cererii de finanţare a proiectului cu titlul "achiziţia de utilaje şi echipamente pentru prestarea de activităţi non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL, înregistrată sub nr. F413 312 xxx xxx xxx;

- anularea Notificării de soluţionare a contestaţiei;

- obligarea la acordarea finanţării nerambursabile aferente proiectului considerat neeligibil.

Prin Sentinţa recurată, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând, în esenţă, faptul că actele administrative emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) sunt temeinice şi legale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut faptul că în cadrul măsurii 312 se pot achiziţiona numai mijloace de transport specializate, astfel că pârâta în mod corect a realizat verificarea eligibilităţii raportat la definiţia acestora din H.G. nr. 224/2008 şi Ghidul Solicitantului.

Instanţa de fond a apreciat că, prin raportare la dispoziţiile H.G. nr. 224/2008 şi Ghidul Solicitantului, în mod legal pârâta a reţinut că finanţarea achiziţionării tractorului reprezintă o cheltuială neeligibilă, deoarece nu constituie un mijloc de transport specializat, el deservind sau putând deservi şi altor activităţi, prin urmare nefiind de natură a contribui direct şi exclusiv la activitatea specifică propusă din proiect, cu atât mai mult cu cât prin măsura 312 pot fi finanţate doar dezvoltarea şi implementarea anumitor activităţi în investiţii non-agricole.

În speţa de faţă, în sesiunea nr. 1/2012 de depunere şi evaluare a proiectelor aferente Măsurii 312, reclamanta a depus dosarul cererii de finanţare nr. x pentru proiectul "Achiziţia de utilaje şi echipamente pentru prestarea de activităţi non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL."

Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit IAŞI a procedat la verificarea şi analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, iar proiectul depus de către reclamantă a fost considerat neeligibil, emiţându-se în acest sens Notificarea cererilor de finanţare neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014.

Ulterior, reclamanta SC A. SRL a formulat contestaţie împotriva Notificării cererilor de finanţare eligibile/neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014, înregistrată la O.J.F.I.R. Iaşi, iar, în urma analizării contestaţiei depuse s-a emis Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă nr. 1542 din 27 iunie 2014, prin care aceasta a fost respinsă, reţinându-se că nu a fost îndeplinit unul dintre criteriile de eligibilitate evidenţiat în fişa de evaluare E3., respectiv faptul că ansamblul propus spre achiziţionare (tractor + utilaje specializate) în cadrul proiectului nu reprezintă un mijloc de transport specializat, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile H.G. nr. 224/2006, cât şi ale Ghidului Solicitantului aferent măsurii 312. De asemenea, s-a reţinut că solicitantul nu respectă nici punctul 1.1 din fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate, deoarece nu poate fi încadrat în categoria microîntreprinderilor.

S-a reţinut în considerentele sentinţei recurate că, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002, reclamanta a depus o nouă reclamaţie, căreia i s-a răspuns de către pârâta AFIR prin Adresa x din 6 august 2014, în cuprinsul căreia i s-a adus la cunoştinţă faptul că i s-a respins contestaţia formulată, cu rezoluţia de menţinere a deciziei iniţiale de neeligibilitate, în plus arătându-se şi că există un alt motiv de neeligibilitate a proiectului, constând în aceea că utilajele ce se doresc a fi achiziţionate fac parte din categoria celor care deservesc servicii publice, neputând fi achiziţionate decât de către beneficiarii publici pe măsura 41 submăsura 41.3.322, iar utilizarea lor se face pe domeniul public.

În raport de situaţia de fapt prezentată anterior, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect şi legal a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi a apreciat că actele contestate au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, verificând prevederile Ordinului nr. 383 din 10 martie 2014 privind modificarea şi completarea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 28/2011 privind constituirea Comitetului de Selecţie şi a Comisiei de Contestaţii, pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 (PNDR), precum şi aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al acestora, aplicabil la momentul emiterii Notificării solicitantului nr. 1542 din 27 iunie 2014, se constată că, prin soluţionarea contestaţiei, într-adevăr reclamantei i s-a creat o situaţie mai grea decât în urma emiterii Notificării cererilor de finanţare neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014, fără a fi respectate, însă, dispoziţiile art. 8 pct. 18 şi 19 din Regulament (extinderea verificărilor asupra altor criterii de eligibilitate se poate realiza numai de către Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul APDRP sau DESI, cu notificarea apelantului). De asemenea, instanţa a constatat că răspunsul x din 6 august 2014 emis de AFIR a fost dat în temeiul O.G. nr. 27/2002, excedând soluţionării administrative a cererii reclamantei, astfel cum această procedură este reglementată de Ordinul nr. 383 din 10 martie 2014.

Drept urmare, în mod corect instanţa a procedat la verificarea legalităţii respingerii cererii reclamantei numai pentru motivul neîndeplinirii criteriului de eligibilitate evidenţiat în fişa de evaluare E 3.3., reţinând că la punctul 3.3 al fişei de evaluare se verifică dacă investiţiile sunt eligibile în conformitate cu cele specificate în măsură, că în cadrul Măsurii 312 sunt sprijinite investiţiile realizate de către micro-întreprinderile existente, cât şi cele nou înfiinţate din sectoarele non-agricole, în spaţiul rural, respectiv că reclamanta, SC A. SRL, în cadrul proiectului a propus spre achiziţionare un tractor, plus 10 echipamente care să fie ataşate acestuia, în scopul prestării unor activităţi non-agricole.

A reţinut instanţa de fond că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut, sub un prim aspect, că investiţia sa (tractorul) nu ar intra sub incidenţa criteriului 3.3, întrucât nu se poate realiza vreo analogie între acesta şi cheltuielile neeligibile prevăzute de Ghid (achiziţia de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri pentru a presta servicii de transport în numele terţilor şi de mijloace de transport pentru persoane, ca şi activitate principală, precum şi achiziţia de mijloace de transport pentru uz personal), ori cele descrise la art. 11 din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum şi pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (achiziţia de terenuri şi alte imobile, investiţiile privind operaţiunile de simplă înlocuire, achiziţia de echipamente/bunuri second-hand, cheltuielile pentru locuinţe şi sedii sociale, simpla achiziţie de acţiuni ale unei întreprinderi, taxa pe valoarea adăugată, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată nerecuperabilă, în cazul în care este în mod real şi definitiv suportată de către beneficiari, alţii decât persoanele neimpozabile, conform art. 71 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1.698/2005, dobânda şi alte comisioane aferente creditelor, cheltuielile aferente leasingului financiar, amenzile, penalităţile şi cheltuielile de judecată, costurile necesare pentru operarea obiectivelor de investiţii, achiziţia de drepturi de producţie agricolă, de animale şi plante anuale, precum şi plantarea acestora din urmă, în cazul investiţiilor agricole).

A apreciat în mod corect instanţa de fond că, prin aceasta, reclamanta a încercat să acrediteze ideea că tractorul său nu ar reprezenta în niciun caz un mijloc de transport simplu (prin urmare exclus de la eligibilitate conform criteriilor din Ghid şi H.G. nr. 224/2008), dar nici un mijloc de transport specializat (pentru a fi eligibil numai în condiţiile descrise de H.G. nr. 224/2008 şi Ghid).

Instanţa a avut în vedere la pronunţarea sentinţei recurate faptul că, atât timp cât prin definiţia din DEX, expusă chiar de către reclamantă, tractorul este un "Vehicul automotor cu mare putere de tracţiune, folosit în industrie pentru a pune în acţiune diverse utilaje, unelte, maşini, echipamente", acesta este un mijloc de transport şi, cum în cadrul acestei măsuri se pot achiziţiona numai mijloace de transport specializate, în mod corect verificarea eligibilităţii s-a realizat prin raportare la definiţia acestora din H.G. nr. 224/2008 şi Ghid.

Or, aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate, potrivit art. 2 alin. (2) lit. I) din Hotărârea nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a masurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013:

"mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerinţele de transport în cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute şi care sunt prevăzute în Studiul de Fezabilitate sau în Memoriul Justificativ, anexate Cererii de Finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale, precum şi mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul PNDR".

De asemenea, potrivit Ghidului Solicitantului pe Măsura 312:

"Achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect, iar necesitatea achiziţionării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ". Exemple de mijloace de transport specializate: ambulanţa, vidanja, maşina de gunoi, dric, etc.

În plus, în Ghidul Solicitantului este extrem de clar stabilit, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, că:" Nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziţionarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul muncitorilor şi a utilajelor la punctul de lucru, precum şi a mijloacelor de tractare de tipul cap -tractor. Integrarea forţată a unui mijloc de transport în cadrul unui proiect sub denumirea unuia specializat şi care nu corespunde definiţiei din ghid şi respectiv, din legislaţia în vigoare (H.G. nr. 224/2008 cu modificările şi completările ulterioare), se consideră creare de condiţii artificiale, iar proiectul va fi declarat neeligibil".

Înalta Curte constată că, în raport de argumentele expuse anterior, în mod legal s-a reţinut în cauză că finanţarea achiziţionării tractorului reprezintă o cheltuială neeligibilă, deoarece nu constituie un mijloc de transport specializat, el deservind sau putând deservi şi altor activităţi, prin urmare nefiind de natură a contribui direct şi exclusiv la activitatea specifică propusă prin proiect, cu atât mai mult cu cât prin această măsură pot fi finanţate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activităţi şi investiţii non-agricole.

În opinia instanţei de control judiciar, declararea ca şi eligibil a unui proiect prin care se propune achiziţionarea unui mijloc de transport cu o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca acesta să fie utilizat şi în activităţi neîncadrate în măsura 312, sau nespecifice activităţii propuse prin proiect, contravine dispoziţiilor H.G. nr. 224/2008, ale Ghidului Solicitantului şi Fişei Măsurii 312, iar finanţarea pentru achiziţionarea acestor mijloace de transport excede cadrului măsurii 312, cheltuielile cu acestea fiind neeligibile, astfel cum în mod corect a avut în vedere şi instanţa de fond.

De altfel, motivarea instanţei de fond este temeinică şi legală, aceasta reţinând în mod corect faptul că în cadrul acestei măsuri sunt eligibile doar mijloacele de transport specializate, condiţie pe care utilajul propus spre finanţare de către reclamantă nu o îndeplineşte.

În mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti faptul că tractorul utilaj ce urma a se achiziţiona în cadrul proiectului nu contribuia direct şi exclusiv activităţii propuse prin proiect, astfel că acesta nu putea fi considerat mijloc de transport specializat, conform definiţiei din Ghidul Solicitantului, respectiv din H.G. nr. 224/2008.

Or, din moment ce tractorul propus spre a fi achiziţionat de către reclamantă nu îndeplineşte o funcţie specifică, acesta în mod facil putând fi folosit la o multitudine de activităţi, ceea ce indică că nu are o funcţie specifică care să contribuie în mod direct la asistarea activităţii propuse prin proiect, tractorul putând fi folosit şi în activităţi nespecifice măsurii 312, rezultă că instanţa a reţinut în mod judicios caracterul neeligibil al cheltuielilor făcute cu achiziţionarea acestui mijloc fix.

În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate şi prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluţionat instanţa de fond cererea formulată de reclamantă, astfel că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2264 din 17 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM