Tax offsets during insolvency: appeals dismissed, lower court annulment of illegal enforcement upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, reclamanta S.C. A. S.R.L., societatea aflată în insolvenţă, reprezentată legal prin administrator special şi prin reprezentant convenţional, a solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, anularea Deciziei nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., precum şi a Deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă. S-a mai solicitat restituirea către reclamantă a sumei de 1658450 RON şi a dobânzii corespunzătoare calculate până la data restituirii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 56 din 18 aprilie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi, în consecinţă:

S-a anulat Decizia nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., precum şi Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C. şi pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

3.1 Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L.

Recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C. a invocat cazurile de casare prev. de ar. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, recurenta reclamantă a criticat sentinţa instanţei de fond în privinţa respingerii capătului de cerere referitor la restituirea sumei de 1.658.450 RON şi a dobânzii cuvenite.

Consideră că prin respingerea ca nedovedit a capătului de cerere subsidiar s-a adus atingere principiului aflării adevărului în procesul civil (rolului activ al judecătorului) consacrat de art. 22 din C. proc. civ.

Se arată astfel, că totalul sumei virată în contul indicat în titlul executoriu, prin operaţiuni de executare silită, şi compensată de către organul fiscal este dovedită prin înseşi deciziile compensatorii anulate de către instanţă. La pct. I al deciziilor se specifică: Suma de rambursat/de restituit/de plata de la buget din care se compensează obligaţiile fiscale neachitate; la denumirea venitului se specifică (la toate deciziile) Cont. Dispon. Popriri, la pct. II se specifică Obligaţii fiscale care se sting prin compensare - în toate deciziile se arata ca se stinge impozit pe profit conform Deciziei nr. 293/19.06.2015 (care cuprinde sume anterioare deschiderii procedurii, şi care, astfel cum s-a reţinut de către instanţa de fond, nu au caracter cert, lichid şi exigibil). Adunând sumele totale "înscrise pe fiecare dintre cele 9 decizii obţinem suma de 1.658.450 RON, suma ceruta a fi restituită.

Având în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (12) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin emiterea deciziilor de compensare în discuţie Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov nu face altceva decât să recunoască ea însăşi că suma de 1.658.450 RON, reprezentând totalul aferent deciziilor de compensare, este suma pe care trebuia să o restituie S.C. A. S.R.L. De altfel, aceasta nu a contestat, în faţa instanţei de fond, niciun moment, suma solicitată a fi restituită.

Prin Adresa nr. x/4.08.2015, la care face referire şi instanţa de fond, Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov arată că: "în perioada 24.07.2015 - 29.07.2015 s-au virat în contul indicat prin Titlul executoriu nr. x/21.07.2015 suma de 1.665.190,09 RON, conform desfăşurătorului anexat. Aceste sume au fost ţinute în contul CAS BV în perioada ianuarie- iunie 2015 în baza popririi asigurătorii comunicate de D. cu nr. 19880/12.12.2014, înregistrată la CAS BV sub nr. x/17.12.2014"

Susţine că în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat că probele depuse de către recurentă sunt insuficiente, în virtutea principiului aflării adevărului, făcând aplicarea art. 254 alin. (5) din C. proc. civ. teza I, ar fi trebuit să dispună completarea probelor de către părţi. Mai mult, având în vedere ca cea care a efectuat actele de executare silită este intimata-pârâtă şi deci singura în măsură a indica ce a executat, respectiv compensat şi de la care debitori ai recurentei, consideră că ar fi fost necesar ca instanţa să facă aplicarea art. 254 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ., abia apoi să respingă, dacă era cazul, capătul de cerere ca eventual neîntemeiat sau nefondat.

Instanţa de fond a admis cererea de anulare a Deciziei nr. 15965 M din 25.09.2015 şi a Deciziilor de compensare, reţinând că sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Ca urmare, apreciază că în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, în temeiul acestuia sumele obiect al deciziilor de compensare anulare urmând a fi restituite.

Potrivit art. 1254 C. civ. efectele nulităţii sunt: retroactivitatea efectelor nulităţii, repunerea în situaţia anterioară, anularea atât a actului juridic iniţial, cât şi a actului juridic subsecvent.

Or, anularea deciziilor de compensare (act juridic principal) are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară, adică restituirea sumelor obiect al compensării.

3.2 Recursul pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice

Susţine recurenta că faptul ca actele administrativ fiscale sunt acte executabile, chiar dacă împotriva lor s-a formulat o contestaţie.

Acest principiu are la bază teoria formulată în literatura de drept administrativ, valabilă şi în cazul actelor administrativ-fiscale, referitoare la caracteristica triplei prezumţii (prezumţia de legalitate, prezumţia de autenticitate şi prezumţia de veridicitate) şi la trăsătura actului administrativ de a fi emis în realizarea puterii publice. Aceasta din urma trăsătura generează obligativitatea actului administrativ fiscal şi executarea sa din oficiu. Astfel actul administrativ fiscal are forţa executorie şi, ca urmare, în lipsa unor dispoziţii legale speciale, se impune unilateral fără ca o eventuală contestaţie să aibă efect suspensiv de executare.

Aşadar având aceeaşi forţa juridica, executarea actelor administrative fiscale are loc, de regulă, de bună voie de către contribuabilii cărora li se adresează. Atunci când executarea de bună voie nu se realizează, organul fiscal poate trece la executarea silită, adică la obligarea contribuabililor de a avea conduita prescrisă. Aceasta însă se face ca soluţie extremă şi numai în condiţiile prevăzute de lege. În concluzie, decizia de impunere nu-şi pierde caracterul executoriu prin simpla contestare.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă recurenta arată că se face dovada cel mult a datei în care notificarea deschiderii procedurii se presupune că a fost predată în vederea expedierii nu a datei la care AJFP Braşov a luat la cunoştinţă de aceasta.

Însă tot aceeaşi notificare indică în mod eronat organul fiscal căruia îi este adresată această notificare a deschiderii procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2014.

Recurenta precizează faptul ca societatea A. S.R.L. CUI x cu sediul în Braşov, str. x, sc. B, cam 1 se află sub directa administrare a Serviciului Executare Silită - Contribuabili Mijlocii - AJFP Braşov nu DGRFP Braşov. Totodată, DGRFP Braşov nu are calitatea de organ fiscal îndreptăţit să colecteze creanţele fiscale datorate bugetului general şi drept urmare nu are capacitatea administrativă de a emite actele administrative fiscale necesare pentru stingerea creanţelor fiscale datorate bugetului de stat.

În concluzie, raportat la cele mai sus menţionate, practicianul în insolvenţă nu a efectuat o notificare legală cu respectarea art. 33 din C. proc. fisc. , "(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile legii."

În ceea ce priveşte notificarea efectuata prin BPI amintită de către contestatoare, recurenta o consideră irelevantă în măsura în care la data de 17.07.2015, AJFP Braşov, nu avea cunoştinţă de deschiderea procedurii astfel încât să urmărească publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă materiale în legătura cu societatea amintită anterior.

În plus potrivit art. 42 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 85/2014, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Prin excepţie de la prevederile alin. (1) comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor C. proc. civ.

Serviciul Executare Silită - Contribuabili Mijlocii în a cărei directă administrare se afla societatea debitoare a fost notificat doar la finele zilei de 30.07.2015 asupra deschiderii procedurii insolvenţei, data de referinţă de la care curg toate consecinţele în ceea ce priveşte comunicarea unui act oficial, în speţa opozabilitatea acestuia organului fiscal competent.

Drept urmare de la această dată se poate considera opozabilă notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei organului fiscal competent- AJFP Braşov întrucât practicianul în insolvenţă nu a notificat în mod corect organul fiscal.

În ceea ce priveşte petitul privind obligarea AJFP Braşov la restituirea sumei de 1658450 RON precum şi a dobânzii calculate până la data restituirii efective, apreciază că în mod corect instanţa de judecată a respins acest petit ca nedovedit.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

Recurenta-pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1 Recursul pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov

Excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtă, aşa cum a fost invocată de recurenta reclamantă, urmează a fi respinsă, având în vedere că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte va începe analiza cu verificarea motivelor de recurs invocate de pârâta, având în vedere că privesc aspecte ce decurg din admiterea primelor capete de cerere ale acţiunii principale.

Se susţine că deciziile de compensare au la baza sumele stabilite prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, sume care au ajuns la scadenţă anterior notificării acesteia cu privire la deschiderea procedurii.

Înalta Curte subscrie aprecierilor recurentei pârâte în sensul că potrivit art. 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

Însă, din documentele dosarului şi din verificarea considerentelor instanţei de fond, se constată că nu acesta a fost argumentul pentru care s-a apreciat că Decizia nr. F-BV nr. 293/12.06.2015 nu are caracter executoriu, ci împrejurarea că în cauză au incidenţă prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, potrivit acestui text de lege: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Se constată că în cauză, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice la data de 21.07.2015 a emis Somaţia nr. x/35/1/2015/51956 şi Titlul executoriu nr. x/21.07.2015, comunicate reclamantei la 24.07.2015, prin care arată că s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu care are la bază Decizia de impunere nr. x/19.06.2015.

Pe de altă parte, prin Sentinţa civilă nr. 1229/SIND/30.06.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea debitoarei S.C. A. S.R.L. de deschidere a procedurii de insolvenţă.

În mod legal prima instanţă a stabilit, din probele administrate la dosarul de fond, că data deschiderii procedurii este 30.06.2015, iar data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii este 10.07.2015.

Mai mult, administratorul judiciar desemnat a notificat toţi creditorii societăţii, inclusiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, la 13.07.2015 prin Adresa nr. x, iar notificarea deschiderii procedurii s-a publicat în BPI nr. x la 17.07.2015.

Este evident că de la acel moment, trebuiau suspendate toate acţiunile sau măsurile de executare silită îndreptate împotriva debitoarei. Susţinerile recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea procedurii de notificare şi la momentul primirii acesteia, nu pot conduce la o altă concluzie, având în vedere că momentul la care face referire art. 75 citat mai sus, este cel al deschiderii procedurii (data rămânerii definitive a hotărârii instanţei care adoptă această măsură), iar acesta este unic pentru toate părţile implicate în procedură, neputând fi raportat la data la care fiecare creditor primeşte notificarea.

Mai mult, deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1293 la 17.07.2015, iar de la acea dată măsura a fost opozabilă tuturor creditorilor.

Ca atare, nu se poate concluziona că Somaţia nr. x/35/1/2015/51956 şi Titlul executoriu nr. x/21.07.2015, comunicate reclamantei la 24.07.2015, prin care arată că s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu care are la bază Decizia de impunere nr. x/19.06.2015, sunt în concordanţă cu prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014.

În raport de aceste considerente, în mod legal prima instanţă a constatat că atât Decizia nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., precum şi Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă, sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a dispus anularea acestora.

1.2 Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L

Prin recursul său, reclamanta a criticat respingerea de către instanţa de fond a capătului de cerere privind restituirea sumei de 1.658.450 RON, sumă care face obiectul deciziilor de compensare a căror anulare a solicitat-o, şi a dobânzii corespunzătoare până la data restituirii efective.

În concret, recurenta susţine că odată ce s-a dispus anularea deciziilor de compensare, restituirea sumelor executate ca urmare a actelor de compensare era necesară în temeiul disp. art. 115. alin. (1) şi art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 şi art. 1254 C. civ.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că prin Sentinţa civilă nr. 9800/07.10.2016, rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform Deciziei nr. 599/14.04.2017, s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 1.658.450 RON, executată potrivit deciziilor de compensare ce fac obiectul prezentului dosar, cu dobânda fiscală de la data executării silite.

În raport de această împrejurare Înalta Curte observă că recurenta reclamantă nu mai încearcă un prejudiciu actual şi nici un interes de a-i fi admis capătul de cerere privind restituirea sumei, de vreme ce aceeaşi solicitare i-a fost admisă într-un alt litigiu, printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, Înalta Curte constată că, în prezent recurenta reclamantă şi-a văzut satisfăcută pretenţia dedusă judecăţii, chiar dacă această confirmare s-a produs într-un alt proces.

Având în vedere că suma a cărei restituire este aceeaşi şi decurge din aceleaşi acte administrative fiscale (deciziile de compensare a căror anulare s-a dispus în prezenta cauză), Înalta Curte nu apreciază necesar să se reia o dispoziţie cu caracter definitiv, dispusă într-un alt litigiu.

Din această perspectivă, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul că în acel proces s-a dispus întoarcerea executării, iar în această cauză s-a solicitat restituirea sumei, în condiţiile în care este vorba de aceeaşi sumă, rezultată din aceleaşi acte administrative fiscale, iar cele două noţiuni sunt identice din punctul de vedere al efectelor pe care le produc.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate sunt nefondate, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestora, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, invocată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C.

Respinge recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi administrator special C. şi de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 56 din 18 aprilie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN