Territorial jurisdiction of union-led administrative suit: alternative vs. exclusive competence under pre-amendment administrative litigation law

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 28.02.2018, reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret - în numele şi pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Vrancea,

- 1. constatarea nulităţii absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, şi acordarea sportului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru

- 2. obligarea pârâţilor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sportul de vechime) cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 şi până în prezent

- 3. obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Vrancea la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pentru fiecare dintre reclamanţi, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, aşa cum este prevăzut prin deciziile individuale sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017

- 4. obligarea pârâţilor la calcularea şi plata diferenţelor salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 şi 3 şi dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 şi până la emiterea noului act adiţional, actualizate cu indicele de inflaţie

- 5. obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente diferenţelor la drepturi salariale neachitate, calculate conform pct. 4

- 6. obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului la alocarea şi virarea către pârâta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Vrancea a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute

- 7. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 5547 din 21 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanţii domiciliază pe raza teritorială a Tribunalului Vrancea.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Vrancea, prin încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în cauză, reclamantul-sindicat are sediul în Bucureşti, şi că, în raport cu Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, organizaţia sindicală nu are calitate de reprezentant, ci are calitate procesuală activă, formulând o cerere de chemare în judecată în numele membrilor săi.

De asemenea, a apreciat instanţa că, în raport cu data introducerii acţiunii, 28.02.2018, competenţa teritorială stabilită prin Legea nr. 554/2004 era alternativă, şi nicidecum exclusivă, reclamantul putând sesizat atât instanţa de la sediul său cât şi instanţa de la sediul pârâţilor.

Ulterior, la 02.08.2018, articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat, în sensul stabilirii unei competenţe teritoriale exclusive, însă prima instanţă sesizată nu se putea prevala de aceste dispoziţii legale, acţiunea fiind introdusă anterior modificării.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Vrancea a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Sport şi Tineret în numele membrilor săi de sindicat.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanţii sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data formulării acţiunii, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional Sport şi Tineret, în numele membrilor de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Întrucât Sindicatul Naţional Sport şi Tineret are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamanţilor, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum era în vigoare la data formulării acţiunii introductive de instanţă, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti.

Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I. J. şi A. prin Sindicatul Naţional Sport şi Tineret în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Vrancea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN