Fiscal deferral annulment: appeal allowed and judgment quashed and remanded for violation of due process and right of defense

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 14.04.2016, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziilor nr. 22/09.12.2015 şi nr. 504/18.12.2015 emise de pârâtă prin Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de constatare a pierderii valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor fiscale nr. 4822/22.12.2015, împotriva Deciziei de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere nr. 4824/22.10.2015 şi împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi nr. 4823/22.10.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 219 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi a anulat Deciziile nr. 22/09.12.2015, nr. 504/18.12.2015, nr. 4822/22.10.2015, nr. 4823/22.10.2015 şi nr. 4824/22.10.2015 emise de pârâte.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, parţiale.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

2.1. Pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a susţinut recurenta-pârâtă că instanţa, pe de o parte, a constatat acţiunea reclamantei ca fiind nefondată, dar a admis-o prin dispozitiv, şi, pe de altă parte, a reţinut că pârâta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că data debitării a fost alta decât cea care rezultă din extrasul de cont, în condiţiile în care DGAMC a depus note scrise care dovedesc contrariul.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurenta, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 114 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

2.2. Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

A arătat recurenta-pârâtă ANAF că, în cursul judecăţii în primă instanţă, toate actele de procedură au fost comunicate la adresa din str. x, Bucureşti, în condiţiile în care sediul său este în str. x, conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013.

Din actele dosarului rezultă că nu a fost citată pentru soluţionarea acţiunii reclamantei, nefiindu-i comunicate acţiunea şi actele depuse la dosar. Astfel, nu a avut posibilitatea de a-şi formula apărări, sentinţa recurată fiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte apreciază că este fondat recursul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma faptului că procedura desfăşurată în faţa primei instanţe a fost nelegal îndeplinită cu această instituţie.

3.1. Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Deciziile nr. 22/09.12.2015 şi nr. 504/18.12.2015 emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost respinsă contestaţia societăţii împotriva Deciziilor nr. 4822/22.10.2015, nr. 4824/22.10.2015 şi nr. 4823/22.10.2015 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Reclamanta a chemat în judecată atât pe Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi pe Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, indicând, însă, eronat sediul ANAF ca fiind în str. x.

Ulterior, reclamanta a depus o aşa-zisă extindere a acţiunii, prin care a precizat expres că solicită introducerea în cauză a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală indicând sediul acesteia din Bucureşti.

Prin această cerere, de fapt, reclamanta a rectificat sediul de citare al pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru că această instituţie a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă prin acţiunea introductivă de instanţă.

Cu toate că reclamanta a rectificat şi a solicitat expres citarea pârâtei ANAF la sediul din str. x, prima instanţă nu a luat act de această precizare, întreaga procedură de citare şi de comunicare a actelor dosarului, inclusiv a hotărârii finale, faţă de pârâta ANAF desfăşurându-se la sediul din str. x.

3.2. Prin hotărârea recurată, au fost anulate deciziile emise de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fără a fi legal citată această instituţie.

Astfel, au fost încălcate principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., şi principiul contradictorialităţii, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părţile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului şi de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului, instanţa neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

De asemenea, art. 153 C. proc. civ. prevede că instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate şi că instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost legal citată, sub sancţiunea nulităţii.

3.3. Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3.4. În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin recursul său.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să dispună citarea tuturor părţilor şi să examineze toate cererile şi argumentele invocate de acestea.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 219 din 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN