Scope of judicial review for Securitate declassification certificates limited to archive records under OUG 24/2008

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi B., anularea Adeverinţei nr. x/22.10.2013 emisă de primul pârât, publicata pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la data de 13.02.2014 şi constatarea pe cale de hotărâre judecătoreasca a faptului că pârâtul B., cu privire la care s-a desfăşurat activitatea de verificare soluţionată prin această adeverinţă, are calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii ca poliţie politică.

2. Prin Sentinţa nr. 3381 din data de 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi, pe fond, s-a respins ca nefondată acţiunea.

Motivele de casare invocate în cauză

3. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, reclamantul recurent critică modalitatea de abordare a cauzei de către instanţa de fond, care s-a limitat să verifice legalitatea avizului de necolaborare cu fosta Securitate a pârâtului intimat B. exclusiv prin raportare la documentele avute în vedere de pârâtul intimat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), fără să administreze probele noi solicitate de reclamant (martori).

Procedând astfel au fost încălcate atât dispoziţiile legale care reglementează administrarea probelor în vederea aflării adevărului cât şi norma de drept material prevăzută de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 precum şi principiile generale care se degajă din dispoziţiile ordonanţei de urgenţă precum şi din hotărârile Curţii Constituţionale (este amintită Decizia nr. 51/2008 care, deşi se referă la legislaţia anterioară O.U.G. nr. 24/2008, este semnificativă deoarece arată motivele care au condus la schimbarea legislativă; de asemenea este discutată Decizia nr. 672/2012, greşit interpretată de instanţa de fond în opinia recurentului).

4. Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 02.11.2017 recurentul a renunţat la judecată.

Deoarece intimatul B. s-a opus acestei renunţări, prin încheierea de şedinţă din data de 20.02.2018 s-a dispus continuarea judecăţii recursului.

Apărările intimaţilor

5. Prin întâmpinări, intimaţii B. şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analiza motivelor de casare

6. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

7. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

Recurentul pretinde că sentinţa este nelegală deoarece se limitează să verifice legalitatea actului administrativ contestat raportat exclusiv la documentele şi informaţiile deţinute de intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (denumit în continuare CNSAS), fără să administreze probele propuse de reclamant.

Critica este neîntemeiată.

8. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, Direcţia de specialitate din cadrul CNSAS "desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate".

Potrivit art. 7 alin. (1) din aceiaşi ordonanţă de urgenţă, nota de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării se întocmeşte "[î]n baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1)".

9. Pe de altă parte, potrivit unei practici consolidate a instanţelor de contencios administrativ, legalitatea actelor administrative se examinează prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

10. Aşa fiind, prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor legale atunci când s-a limitat să verifice legalitatea Adeverinţei nr. x/22.10.2013 emisă de CNSAS prin raportare la dispoziţiile legale de mai sus care, la rândul lor, limitează activitatea autorităţii publice la verificarea "documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate" (sublinierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Cum probele propuse de recurentul reclamant sunt exterioare arhivei CNSAS sau altor instituţii care deţin documente create de Securitate, Curtea de Apel Bucureşti a respins întemeiat cererea în probaţiune.

Deciziile Curţii Constituţionale indicate de recurent nu se opun acestei interpretări. Din contra, aşa cum bine arată instanţa de fond, Decizia nr. 672/2012 conţine raţionamente care confirmă interpretarea.

11. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul pretinde că sentinţa încalcă norma de drept material cuprinsă în dispoziţiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 precum şi principiile care se degajă din acest act normativ.

Critica este de asemenea neîntemeiată.

12. Astfel, potrivit acestor dispoziţii, "[a]deverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor."

Se observă în primul rând că dispoziţiile indicate conţin norme de procedură şi nu de drept material iar presupusa încălcare a acestora sau a altor principii care, în exprimarea recurentului, se degajă din O.U.G. nr. 24/2008, se referă în fapt la limitarea probaţiunii, chestiune discutată în cadrul primului motiv de casare.

Indiferent însă de calificarea acestei norme, Înalta Curte nu observă niciun motiv, raportat la criticile recurentului, pentru a reţine că CNSAS sau instanţa de fond a încălcat-o.

13. Aşa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 3381 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN