Appeal allowed; suspension of disciplinary sanction overturned as lack of well-founded case and imminent damage unmet

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 02.10.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, suspendarea executării şi constatarea nulităţii Deciziei nr. 12/14.08.2015, iar în subsidiar anularea acesteia, respectiv înlocuirea măsurii suspendării cu avertismentul.

Prin încheierea din 11.12.2015, instanţa de fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12/14.08.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii din data de 11.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurenta-pârâtă Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă de recurenta-pârâtă faptul că hotărârea atacată din 11.12.2015 prin care a fost admisă cererea de suspendare a Deciziei nr. 12/14.08.2015, nu este motivată în sensul elementelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se reţine că prima instanţă nu a analizat motivat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu a înlăturat motivat apărările formulate de autoritate prin întâmpinare.

În raport de acest motiv de recurs se invocă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte pronunţarea sentinţei atacate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se susţine că în cauză în mod greşit prima instanţă a apreciat că erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 14.08.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.

Prin această decizie s-a dispus pe o perioadă de 12 luni suspendarea calităţii de evaluator autorizat, membru ANEVAR a reclamantei.

Recurenta-pârâtă invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi susţine că instanţa de fond nu a analizat în concret care sunt aspectele de fapt care ar determina o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ cu caracter individual contestat de natură a înlătura vădit prezumţia de legalitate şi caracterul executoriu al acestuia.

Se susţine că în cauză prima instanţă a apreciat greşit cu privire la îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat în condiţiile în care disputa părţilor privind îndeplinirea condiţiilor de legalitate era o problemă de fond şi care nu putea fi considerată în sine o îndeplinire a condiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-pârâtă susţine că în mod nelegal s-a apreciat de prima instanţă îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 sub aspectul producerii unui prejudiciu ca efect al deciziei de suspendare a reclamantului din calitatea sa de evaluator, o consecinţă a procedurii disciplinare desfăşurate.

Se susţine că rima instanţă nu a analizat condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 sub aspectul consecinţelor pe care această decizie le-a produs pentru reclamantă, faţă de faptul că reclamanta-intimată a probat cu acte aceste consecinţe care puteau fi apreciate ca fiind o pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor legale.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia tardivităţii formulării recursului în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 faţă de data depunerii recursului şi în subsidiar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

La dosar reclamanta-intimată a formulat şi depus în şedinţa publică din 12.02.2019 concluzii scrise şi acte din dosarul de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/14.08.2015 inclusiv sentinţa definitivă nr. 1057/29.03.2016 prin care pe fond s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

Curtea analizând excepţia tardivităţii recursului în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile urmează a o respinge pentru următoarele motive.

În raport de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 termenul de recurs în cazul sentinţei atacate având ca obiect suspendarea dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 este de 5 zile de la comunicare. Acest termen pe zile se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ.

În cauză hotărârea atacată a fost comunicată la data de 7.01.2016 dosar fond, iar recursul a fost declarat (depus prin poştă) la data de 13.01.2016 - dosar recurs. Ultima zi în care s-a împlinit termenul de recurs este 12.01.2016, zi care nu intră în calcul conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ. În consecinţă ziua imediat următoare 13.01.2016 reprezintă ultima zi de declarare a recursului, iar în raport de actele din dosar rezultă că recursul declarat la data de 13.01.2016 este în termen în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 181 alin. (2) C. proc. civ. În consecinţă Curtea va respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de reclamanta-intimată.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte fiind îndeplinite motivele de recurs respectiv motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine încălcarea obligaţiei de motivare a sentinţei atacate în sensul dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. hotărârea de fond prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziei contestate este motivată în fapt şi în drept argumentându-se motivele pentru care prima instanţă a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei de sancţionare a reclamantei.

Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea fiind motivată în măsura în care poate fi exercitat controlul de legalitate exercitat pe calea recursului declarat în termen în condiţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat de Curte ca fondat, în cauză soluţia dispusă de prima instanţă prin hotărârea din 11.12.2015 fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 11.12.2015 s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12/14.08.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin această decizie, în urma unei proceduri disciplinare s-a dispus suspendarea calităţii de evaluator autorizat membru ANEVAR a reclamantei-intimate pe o perioadă de 12 luni.

În opinia Curţii, ca instanţă de recurs soluţia de admitere a suspendării este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii în cauză, contrar primei instanţe, apreciindu-se de instanţa de recurs că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiţia existenţei unui caz bine justificat cât şi condiţia existenţei unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat Curtea apreciază că disputa părţilor cu privire la legalitatea deciziei de sancţionare, calificată ca fiind serioasă de prima instanţă nu justifică şi nu probează prin ea însăşi îndeplinirea condiţiei existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu au fost probate împrejurările de fapt şi de drept de natură a atrage o îndoială puternică şi evidentă cu privire la decizia de soluţionare, criticile formulate de reclamantă nefiind apte să determine răsturnarea prezumţiei de legalitate al Deciziei nr. 12/2015 emisă de autoritatea recurentă, Curtea apreciind la nivelul aparenţei dreptului că nu există un indiciu vădit de nelegalitate.

Fără a constitui un argument în sine cu privire la acest motiv, Curtea constată că prin sentinţa pronunţată în dosarul de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/14.08.2018, Sentinţa civilă nr. 1057/29.03.2016 a fost respinsă acţiunea reclamantei sentinţa nedefinitivă aflată în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la cea de-a doua condiţie cea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că reclamanta-intimată nu a probat existenţa unei pagube iminente, suspendarea sa din calitatea de evaluator nefiind suficientă pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiţii. Posibilitatea producerii unei pagube, ca o chestiune de fapt, nu a fost probată fiind reţinută greşit îndeplinirea acestei condiţii de prima instanţă.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa încheierea recurată şi rejudecând va respinge cererea de suspendare ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată de intimata-reclamantă A.

Admite recursul formulat de pârâta Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, casează încheierea din 11.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN