Judicial inspector’s post-mandate reassignment to original court upheld; challenge against CSM Plenary Decision dismissed as unfounded

Deliberând asupra prezentei contestaţii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă controlului judecătoresc

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 643 din 14 iunie 2018 s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Bucureşti împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 273/19.04.2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că potrivit practicii sale constante, sintagmele din prima teză a art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv "revin" şi "cu consimţământul lor" lasă magistratului în cauză alegerea instanţei la care va funcţiona la încetarea mandatului. Regula este însă că magistratul se întoarce la instanţa la care a funcţionat anterior şi, numai în ipoteza în care buna funcţionare a altei instanţe o impune, cu consimţământul său, în virtutea principiului inamovibilităţii, magistratul îşi va continua activitatea la respectiva instanţă, dacă are dreptul să funcţioneze în cadrul acesteia, potrivit legii.

Totodată, potrivit art. 71 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a înţeles să confere un drept numai inspectorilor care optează să funcţioneze, la încetarea mandatului, la instanţa/parchetul de la care provin, asigurându-le în acest sens un post din fondul de rezervă (în situaţia în care nu mai sunt posturi vacante), drept care nu este recunoscut şi celor care solicită să funcţioneze la alte instanţe/parchete decât cele de la care provin.

Plenul a constatat că nu există similitudine cu procedura prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceste dispoziţii completându-se cu cele ale art. 134 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de conducere fiind prevăzută expres ca fiind vizată de procedura de ocupare a posturilor în situaţia încetării mandatului de conducere, fără însă a se prevede necesitatea consimţământului, cerinţă absolut necesară în ipoteza reglementată de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare.

2. Contestaţia formulată

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie doamna judecător A., susţinând că respingerea cererii sale este consecinţa interpretării eronate a dispoziţiilor legale aplicabile, într-o manieră contrară spiritului acestora şi cu reţinerea unor cerinţe neprevăzute de dispoziţiile legale.

S-a arătat că, având în vedere dispoziţiile art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, precum şi situaţia de fapt expusă, apreciază că, în sensul prevederilor art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Curtea de Apel Bucureşti reprezintă instanţa la care are dreptul să funcţioneze potrivit legii, având în vedere Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1231/09 iulie 2009 prin care s-a dispus, în ce o priveşte, "promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 15.07.2009", cererea pe care a formulat-o în temeiul acestor dispoziţii legale, de continuare a activităţii la Curtea de Apel Bucureşti, la încetarea funcţiei de inspector judiciar fiind întemeiată.

Apreciază că în mod nelegal prin Hotărârea nr. 273/19 aprilie 2018 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus ca la încetarea mandatului de inspector judiciar să continue activitatea la Tribunalul Bucureşti, iar nu la Curtea de Apel Bucureşti şi, de asemenea, că în mod nelegal a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu referire la argumentele care au fundamentat hotărârile a căror nelegalitate a fost invocată, se arătă că din considerentele Hotărârii nr. 273/19.04.2018 a secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii reiese că prevederile art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, au fost interpretate în sensul că magistratul aflat în situaţia la care se referă textul menţionat are posibilitatea de a alege instanţa la care va funcţiona la încetarea mandatului, dispoziţiile art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, permiţând, însă, asigurarea unui post din fondul de rezervă numai magistraţilor care optează să funcţioneze la instanţa/parchetul de la care provin, nu şi celor care solicită să funcţioneze la alte instanţe/parchete decât cele de la care provin.

Aceeaşi interpretare se regăseşte şi în considerentele Hotărârii nr. 643/14.06.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost soluţionată contestaţia, în plus fiind, însă, reţinută o concluzie care excede prevederilor enunţate, reprezentând, în fapt, adăugarea unor condiţii pe care textul de lege nu le prevede.

Astfel, se arată că regula desprinsă din art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată este aceea că magistratul se întoarce la instanţa la care a funcţionat anterior şi, numai în ipoteza în care buna funcţionare a altei instanţe o impune, cu consimţământul său, în virtutea principiului inamovibilităţii, magistratul îşi va continua activitatea la respectiva instanţă, dacă are dreptul să funcţioneze în cadrul acesteia, potrivit legii.

Aceste considerente pe care le reţine Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu se regăsesc în textul art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi nu există nicio altă dispoziţie legală care să prevadă o astfel de condiţie, ori posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a examina oportunitatea unei cereri întemeiată pe dispoziţiile menţionate în raport de situaţia instanţei la care magistratul vizat solicită a-şi continua activitatea.

Interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii vine în contradicţie chiar cu interpretarea pe care a dat-o secţia pentru judecători în hotărârea pe care a analizat-o şi chiar cu propriile aprecieri din fraza imediat anterioară, în care se reţine posibilitatea magistratului de a alege instanţa la care va funcţiona la încetarea mandatului, fiind introdusă în analiză o situaţie cu totul excepţională şi greu de imaginat în practică, în care iniţiativa de a funcţiona la o altă instanţă nu ar aparţine magistratului, ci altcuiva - persoană/instituţie - care ar formula o astfel de solicitare în considerarea situaţiei speciale a instanţei respective, iar magistratul şi-ar da "consimţământul" în acest sens.

Consideră că textul legal în discuţie nu e susceptibil de astfel de interpretări, care adaugă condiţii pe care legiuitorul nu le-a prevăzut în mod expres şi care, în această manieră, fac respectivele dispoziţii legale total inaplicabile.

Posibilitatea magistratului care a îndeplinit funcţia de inspector judiciar ca la încetarea mandatului să revină în activitate la altă instanţă decât cea la care a funcţionat anterior trebuie corelată şi cu prevederile art. 78 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, conform cărora "Inspectorii judiciari pot participa, pe parcursul mandatului, la concursurile sau procedurile de selecţie în vederea promovării în funcţii de execuţie a magistraţilor. În caz de promovare, inspectorii pot opta între continuarea mandatului de inspector, cu dobândirea noului grad profesional, şi promovarea efectivă în funcţia de execuţie pentru care au candidat, în termen de 30 de zile de la data validării rezultatelor examenului de promovare."

Arată contestatoarea că aceasta este şi situaţia în care găseşte, pe perioada exercitării funcţiei de inspector judiciar dobândind gradul profesional de curte de apel.

Faţă de prevederile art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea pe care a formulat-o şi-a manifestat dreptul de opţiune cu privire la instanţa la care dorea să funcţioneze, drept pe care legea nu îl condiţionează nici de volumul de activitate al instanţei de la care provine, şi nici de existenţa unei situaţii speciale a instanţei la care intenţiona să funcţioneze.

Singurele condiţii cerute de lege sunt acelea ca inspectorul judiciar să aibă dreptul să funcţioneze potrivit legii la instanţa respectivă - condiţie prevăzută de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi existenţa unui post vacant la acesta instanţă - condiţie prevăzută de art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Orice alte aprecieri asupra oportunităţii unei astfel de cereri nu pot fi considerate decât o exercitare a dreptului de apreciere cu exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În ce priveşte lipsa posturilor de execuţie efectiv vacante la Curtea de Apel Bucureşti, aspect care a fundamentat respingerea de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a solicitării sale de a continua activitatea la această instanţă, în contestaţia formulată a expus argumentele pentru care nu se poate reţine un astfel de motiv de respingere, argumente care, însă, nu au fost examinate în cuprinsul Hotărârii nr. 643/14.06.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, şi pe care înţelege să le reia în prezenta contestaţie.

În chiar cuprinsul Hotărârii nr. 273/19 aprilie 2018 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii se reţine că la Curtea de Apel Bucureşti erau, la data analizării cererii sale, 32 de posturi de judecător temporar vacante, pentru care s-a aprobat ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din care 25 erau ocupate.

În aceeaşi şedinţă a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, din 19 aprilie 2018, au fost admise două cereri de transfer de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care cererile de transfer se situau pe ordinea de zi după cererea sa, astfel încât nu se poate susţine că nu existau posturi vacante la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se da eficienţă prevederilor art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Lipsa posturilor vacante ar fi determinat respingerea şi a cererilor de transfer, însă tocmai declanşarea procedurii de transfer presupune cu necesitate existenţa unor posturi vacante.

Contestatoarea a mai arătat, în ce priveşte posibilitatea sa de a fi încadrată pe un post temporar vacant, pentru care s-a aprobat ocuparea, posturi care existau la Curtea de Apel Bucureşti la data soluţionării cererii sale, că trebuie avută în vedere interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1287/14 decembrie 2017 prevederilor art. 1341 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi soluţia ce a fost pronunţată în acel caz.

Astfel, prin hotărârea amintită, avându-se în vedere tot situaţia unui inspector judiciar al cărui mandat a încetat, s-a apreciat că încadrarea poate să opereze pe un post temporar vacant neocupat.

Totodată, s-a statuat că din interpretarea coroborată a prevederilor alin. (5) şi (6) ale art. 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că la reluarea activităţii de către un judecător al cărui post temporar vacant a fost ocupat pe perioadă nedeterminată potrivit articolului în discuţie, ministrul justiţiei este obligat să îi asigure un post din fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa, numai în situaţia în care la instanţa respectivă nu există un post vacant sau un alt post temporar vacant.

Aceleaşi argumente se justifică şi în situaţia sa, încadrarea putându-se realiza pe unul dintre posturile temporar vacante la Curtea de Apel Bucureşti, nefiind cazul, aşadar, a se aplica prevederile referitoare la asigurarea unui post din fondul de rezervă.

În ce priveşte argumentul referitor la volumul de activitate al Tribunalului Bucureşti, instanţă de la care provine, consideră că nu poate fi avut în vedere, deoarece prevederile speciale ale art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nu conţin o condiţie de acest fel care să fie analizată la momentul la care un inspector judiciar formulează solicitarea de a funcţiona la altă instanţă decât cea de la care provine.

O astfel de analiză nu a fost făcută nici în jurisprudenţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd o situaţie similară, în care un judecător poate opta să funcţioneze la altă instanţă decât cea de la care provine (la încetarea mandatului funcţiei de conducere), şi în acest caz analiza secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii vizând exclusiv existenta posturilor vacante (Hotărârea nr. 1170/19 decembrie 2018 a secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii).

Consideră că argumentele expuse în cuprinsul Hotărârii nr. 643/14.06.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul inexistenţei unei similitudini cu procedura prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lipsite de fundament.

Dispoziţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care se face trimitere se referă la posibilitatea de a fi ocupate pe perioadă nedeterminată posturile vacante temporar atunci când vacantarea s-a realizat în urma numirii în funcţii de conducere (lit. a), însă textul indicat prevede şi alte situaţii, printre care şi acela al "vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de 1 an" (lit. f), situaţie în care se încadrează posturile care devin vacante ca urmare a numirii magistraţilor în funcţia de inspector judiciar.

În fapt, aceste dispoziţii legale au fost aplicate în cazul postului pe care îl ocupa în cadrul Tribunalului Bucureşti, conform Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 662/03 iulie 2008.

De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută o diferenţă între prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi cele cuprinse în art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că în prima situaţie nu se prevede necesitatea consimţământului, cerinţă absolut necesară în cea de-a doua ipoteza, argument care ignoră însuşi principiul constituţional al inamovibilităţii judecătorilor, consacrat de prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţia României şi prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, lipsa acordului, consimţământului judecătorului fiind de neconceput în oricare dintre aceste proceduri.

Trebuie însă precizat că, prevăzând necesitatea consimţământului judecătorului pentru a reveni la altă instanţă unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nu a făcut altceva decât să dea expresie principiului inamovibilităţii, iar nu să prevadă că iniţiativa nu ar aparţine judecătorului, ci acestuia i s-ar cere doar consimţământul la o procedură iniţiată de altcineva. Existenţa consimţământului include atât situaţia în care cererea este formulată de judecător, cât şi cea în care acesta nu este iniţiatorul, dar îşi dă acordul pentru o astfel de măsură.

3. Apărarea intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului nr. 643/14.06.2018 şi a Hotărârii nr. 273/19.04.2018 a secţiei pentru judecători, arătându-se că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, fiind corect interpretate dispoziţiile legale, în raport de care cererea contestatoarei de continuare a activităţii, la încetarea funcţiei de inspector judiciar, la Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă.

Se apreciază că sunt nefondate susţinerile contestatoarei privind conferirea prin lege a unui drept de opţiune al inspectorilor judiciari, de a-şi continua activitatea la orice instanţă unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, la încetarea mandatului în funcţia de inspector judiciar, având în vedere că sintagma din prima teză a art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv "cu consimţământul lor", nu conferă un drept de opţiune inspectorilor judiciari, ci trebuie interpretată în sensul că, dacă aceştia îşi dau acordul, cu respectarea principiului inamovibilităţii judecătorului, statuat de art. 125 alin. (1) din Constituţia României, inspectorii judiciari pot să funcţioneze şi la alte instanţe decât cele de la care provin.

Altfel spus, cererea de continuare a activităţii la altă instanţă decât cea de la care provine inspectorul judiciar al cărui mandat a încetat nu poate să depindă în mod exclusiv de manifestarea de voinţă a acestuia, fără observarea situaţiei posturilor la instanţele implicate, în speţă Tribunalul Bucureşti, instanţa unde a funcţionat reclamanta anterior numirii în funcţia de inspector judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, instanţă unde a solicitat continuarea activităţii.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatoarea A., judecător la Tribunalul Bucureşti, a fost numită în funcţia de inspector în cadrul Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 241/29 martie 2012, pentru un mandat de 6 ani, începând cu data de 01.05.2012, îndeplinind şi anterior această funcţie începând cu data de 15.02.2008.

În această perioadă, contestatoarea a participat la un concurs de promovare în funcţii de execuţie, iar prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1231/09 iulie 2009, în urma validării rezultatelor obţinute la acest concurs de promovare, dispunându-se promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 15.07.2009. Întrucât mandatul de inspector judiciar înceta la data de 30.04.2018, contestatoarea a formulat o cerere, înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/19.03.2018, prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, reluarea activităţii în cadrul Curţii de Apel Bucureşti la încetarea funcţiei de inspector judiciar.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 273/19.04.2018, a fost respinsă cererea de continuare a activităţii pe o funcţie de execuţie la Curtea de Apel Bucureşti, la încetarea mandatului de inspector judiciar.

Contestaţia formulată de doamna judecător A. împotriva hotărârii secţiei pentru judecători a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 643 din 14 iunie 2018, reţinându-se că potrivit practicii sale constante, sintagmele din prima teză a art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv "revin" şi "cu consimţământul lor" lasă magistratului în cauză alegerea instanţei la care va funcţiona la încetarea mandatului. Regula este însă că magistratul se întoarce la instanţa la care a funcţionat anterior şi, numai în ipoteza în care buna funcţionare a altei instanţe o impune, cu consimţământul său, în virtutea principiului inamovibilităţii, magistratul îşi va continua activitatea la respectiva instanţă, dacă are dreptul să funcţioneze în cadrul acesteia, potrivit legii.

Această hotărâre formează obiectul prezentei contestaţii, iar argumentele contestatoarei în susţinerea nelegalităţii actului atacat privesc în esenţă modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziţii:

"La încetarea funcţiei de inspector judiciar, judecătorii şi procurorii revin la instanţele sau parchetele unde au funcţionat anterior ori, cu consimţământul lor, la alte instanţe sau parchete unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. Art. 1341 alin. (2) - (5) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."

Conform dispoziţiilor art. 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) În cazul în care buna funcţionare a instanţelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma:

a) numirii în funcţii de conducere;

b) numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

c) detaşării;

d) alegerii în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

e) suspendării din funcţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

f) vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an.

(2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanţă sau, după caz, parchet, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite.

(3) După încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) şi (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.

(4) Pentru asigurarea posturilor necesare de judecător sau procuror la încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), se constituie, prin bugetul de stat, un fond de rezervă de 150 de posturi de judecător şi 50 de posturi de procuror. Numărul posturilor din fondul de rezervă se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului.

(5) Posturile prevăzute la alin. (4) vor fi repartizate instanţelor şi parchetelor prin ordin al ministrului justiţiei, în situaţia în care la instanţele sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante."

Interpretarea logico-sistematică a textelor indicate şi în sensul voinţei legiuitorului, conduce în opinia Înaltei Curţi, similar celor reţinute de intimatul CSM în cuprinsul actului atacat prin contestaţia de faţă, la concluzia că, potrivit art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, la încetarea mandatului de inspector judiciar, magistratul are două posibilităţi.

În primul rând, dispoziţia în discuţie îi dă acestuia dreptul de a reveni la instanţa la care a funcţionat anterior numirii în funcţia de inspector judiciar. În cazul în care nu sunt posturi vacante la această instanţă devin incidente dispoziţiile 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, ordonatorul principal de credite fiind obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă.

Cea de a doua opţiune ce rezultă din norma incidentă este de a merge la alte instanţe sau parchete unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. Însă, această posibilitate constituie doar o vocaţie de a continua activitatea la altă instanţă decât cea la care au funcţionat anterior numirii în funcţia de inspector judiciar. Această interpretare este dată de sintagma "cu consimţământul lor", de unde rezultă că iniţiativa aparţine unei alte autorităţi şi tinde să rezolve necesarul de personal al altei instanţe decât cea la care magistratul are dreptul să revină.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să lase magistratului dreptul de a alege instanţa unde va dori să funcţioneze la încetarea mandatului de inspector judiciar ar fi folosit sintagma "la cererea lor".

Aşa cum a precizat şi intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, inserarea expresiei "cu consimţământul lor", face trimitere la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora:

"(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi. (2) Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Pe de altă parte, este evident faptul că în această situaţie nu sunt incidente dispoziţiile 1341 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, deoarece ordonatorul principal de credite este obligat să asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă doar atunci când judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior (alin. (3). Textul legal se coroborează cu alin. (5) în care se arată că posturile din fondul de rezervă se vor repartiza instanţelor şi parchetelor, în situaţia în care la instanţele sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea contestatoarei cum că instanţa la care are dreptul să funcţioneze este Curtea de Apel Bucureşti, urmare a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1231/09 iulie 2009 prin care s-a dispus, în ce o priveşte, "promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 15.07.2009", deoarece această promovare pe loc i-a conferit doar gradul de curte de apel şi acordarea unei indemnizaţii corespunzătoare acestui grad nu însă şi promovarea efectivă la instanţa superioară.

Este cunoscut faptul că, în cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, ulterior acestei promovării, aceştia au posibilitatea de a se transfera la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în condiţiile legii.

Chiar şi prevederile art. 78 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, invocate de contestatoare, conform cărora "Inspectorii judiciari pot participa, pe parcursul mandatului, la concursurile sau procedurile de selecţie în vederea promovării în funcţii de execuţie a magistraţilor. În caz de promovare, inspectorii pot opta între continuarea mandatului de inspector, cu dobândirea noului grad profesional, şi promovarea efectivă în funcţia de execuţie pentru care au candidat, în termen de 30 de zile de la data validării rezultatelor examenului de promovare.", vin să susţină considerentele reţinute mai sus, fiind exclusă posibilitatea promovării efective la instanţa superioară şi păstrarea mandatului de inspector judiciar în acelaşi timp.

În acord cu argumentele expuse în cuprinsul Hotărârii nr. 643/14.06.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că nu există o similitudini cu procedura prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care în mod evident a fost instituită o dispoziţie de favoare pentru magistraţii care au deţinut o funcţie de conducere.

Însă şi în cazul acestora, practica administrativă a CSM, confirmată de instanţa de control judiciar, este în sensul că dispoziţiile în discuţie instituie pentru magistraţii care au îndeplinit funcţii de conducere dreptul de a reveni la instanţa la care au funcţionat anterior numirii în funcţia de conducere, şi doar o vocaţie de a continua activitatea la altă instanţă decât cea la care au funcţionat anterior numirii în funcţia de conducere şi la care au dreptul sa funcţioneze conform legii, fiind instituit la nivelul legislaţiei secundare, un termen în interiorul căruia să se formuleze în scris o astfel de opţiune.

În considerarea tuturor argumentelor mai sus enunţate, Înalta Curte reţine legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat, prin care s-a dat eficienţă şi au fost corect aplicate prevederile legale cuprinse în dispoziţiile art. 71 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare.

5. Soluţia Înaltei Curţi şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 643 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 643 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN