Suspension of tax assessment enforcement: statutory limitation, insolvency timing, and requirements for proving imminent financial damage under Romanian Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2015 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 27 mai 2014 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Prin aceeaşi cerere a solicitat şi anularea parţială a Deciziei nr. 311 din 30 septembrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei prealabile, cu consecinţa obligării pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze pe fond cererea privind obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 227.758.648 RON, precum şi anularea parţială a aceleiaşi decizii, cu consecinţa anulării parţiale a deciziei de impunere menţionate şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 27 mai 2015, în privinţa obligaţiilor fiscale suplimentare în sumă de 11.315.642 RON.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 92/F-CONT. din data de 16 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 27 mai 2014, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care, invocând prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a executări ca nefondată.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă care face o sinteză a expunerilor şi apărărilor reclamantei fără a analiza şi apărările pârâtei, fără a face referire la argumentele acesteia din întâmpinare sau la motivele pentru care aceste apărări au fost îndepărtate.

Instanţa de fond s-a contrazis în afirmaţii, în sensul că pe de o parte a reţinut că ar fi necesară administrarea unui probatoriu complex şi efectuarea unei analize aprofundate, iar pe de altă parte a reţinut că există totuşi îndoială asupra aplicării art. 78 şi art. 79 C. fisc.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că reclamanta a invocat aspecte de nelegalitate care ţin de fondul dreptului, că aceasta nu a probat nelegalitatea vădită a actului a cărui suspendare o solicită, iar motivele invocate de aceasta nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului.

Toate obligaţiile fiscale au fost stabilite de organul de control după o riguroasă analiză a situaţiei de fapt raportată la dispoziţiile legale aplicabile pentru perioada în discuţie. Argumentele reclamantei cu privire la efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţiile fiscale respective nu sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea indiciu de nelegalitate, recurenta a precizat că DGAMC a înaintat Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - DNA sesizările penale nr. x din 06.06.2014 şi din 23.01.2014, precum şi Procesele-verbale nr. x din 09.01.2014 şi x din 09.04.2014, prin care se solicită începerea cercetărilor în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale unei infracţiuni, iar plângerile penale menţionate au fost completate în ceea ce priveşte suma de 16.362.120 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesoriile aferente. În aceste condiţii, soluţionarea contestaţia poate fi suspendată.

A mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei pagube iminente, simplele sale afirmaţii nefiind însoţite de dovezi în acest sens.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă SC A. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

A evocat circumstanţele emiterii actului şi a argumentat, în esenţă, că, prin sentinţa civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare, instanţa analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) şi s) din Legea nr. 554/2004, reluând aspectele reprezentând indicii serioase privind nelegalitatea şi netemeinicia actului a cărui suspendare a solicitat-o, precum şi susţinerile referitoare la paguba iminentă.

A mai argumentat că instanţa de fond a realizat o motivare corespunzătoare a soluţiei pronunţate, expunând propriile opinii în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Nu era necesară o combatere expresă a argumentelor pârâtei, în condiţiile în care aceasta nu a formulat o veritabilă apărare în ceea ce priveşte cererea de suspendare, ci doar a reluat susţinerile din decizia de soluţionare a contestaţiei.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente şi faţă de criticile recurentei - pârâte, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reţine că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanţă nu a procedat la analizarea, în integralitate, a tuturor susţinerilor părţilor, câtă vreme obligaţia impusă, sub sancţiunea nulităţii, de prevederile legale menţionate, se referă la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

2.2.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 27 mai 2014.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, după efectuarea unei analize sumare care a revelat indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi a concluzionat ca verosimilă iminenţa producerii unei pagube, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Fără a mai relua situaţia de fapt şi procedând în limitele impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că, în speţă, argumentele privind aparenta depăşire a termenului de prescripţie, emiterea deciziei ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, suspendarea soluţionării contestaţiei administrative cu privire la suma de 227.758,648 RON sau deductibilitatea unor cheltuieli, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Se mai reţine şi că, prin Sentinţa nr. 56/F-CONT din 8 martie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi, în consecinţă, a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 311 din 30.09.2014, a obligat pârâta ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea pe fond a capătului de cerere privind obligaţiile fiscale suplimentare, în sumă totală de 227.758.648 RON (pct. 1 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 311 din 30.09.2014), pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării acesteia, în temeiul art. 214 C. proc. fisc. ; a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 311 din 30.09.2014 şi a anulat parţial Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală sub nr. x din 27.05.2014 încheiată de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 27.05.2014, în privinţa obligaţiilor fiscale suplimentare în cuantum de 11.315.642 RON.

Hotărârea de anulare în primă instanţă a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind realizarea condiţiei cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea condiţiei referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă din faptul că punerea în executare a actelor administrative contestate, în raport de cuantumul mare al creanţei bugetare, de 13.040.005 RON, are consecinţa imediată şi directă a afectării situaţiei financiare a intimatei-reclamante.

În consecinţă, reţinându-se că motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 92/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED