Illegal additional condition for individual disconnection from central heating in condominiums

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa (R.A.D.E.T. Constanta) anularea prevederilor art. 249 şi art. 250 din Ordinul nr. 91/2007 al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public cu alimentare cu energie termică.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 182/CA pronunţată în data de 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâte, a admis în parte acţiunea în anulare, formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa, astfel cum a fost precizată, a dispus anularea prev. art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 emis de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termic şi a respins în rest acţiunea în anulare pentru lipsa procedurii prealabile.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa.

1.3.1. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

Această recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinţei civile nr. 1.095/2015 şi pe fond menţinerea dispoziţiile art. 249 din Ordinul preşedintelui ANRSC nr. 91/2007, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a făcut referire la dispoziţiile legale care reglementează drepturile şi obligaţiile coproprietarilor aflaţi în stare de indiviziune forţată, în speţă în cadrul unui condominiu, şi a argumentat că art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2007 instituie obligativitatea racordării unui condominiu la un sistem unic şi public de încălzire.

În nici un condominiu din nici un stat membru nu este permisă coabitarea sistemului centralizat cu sistemul individual de încălzire, iar încălzirea prin intermediul centralelor de apartament este permisă numai în anumite condiţii, stabilite prin art. 32 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 73/2002.

În conformitate cu cadrul legal incident, proprietarii din imobilele de tip condominiu nu au calitatea de utilizator şi nici de parte contractantă în relaţia cu furnizorul de energie termică.

Principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" este deplin în acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006, respectiv serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat este supus ofertei competitive şi deschis pieţei concurenţiale pentru toţi operatorii competenţi şi calificaţi.

Nu există nici un articol, text sau cuvânt din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91 din 20.03.2007 care să intre în contradicţie cu prevederile legale din actele juridice de rang superior, iar prevederile art. 249 din ordin sunt adoptate în aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006.

Deconectările/reconectările la SACET se puteau face numai în perioada de tranziţie 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009, perioadă după care legea nu mai permitea nici o deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a stabili zonele unitare de încălzire, definite ca areal geografic aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, în interiorul căreia se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire.

Nici un sistem nu poate fi reabilitat şi modernizat pentru a funcţiona în condiţii de eficienţă dacă nu se păstrează numărul de consumatori arondaţi.

Recurenta a mai făcut referire la Decizia nr. 6.351 din 25.09.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a arătat că în prezenta speţă s-a făcut dovada existenţei zonei unitare de încălzire, aprobată prin HCL nr. 429 din 08.09.2008, reclamanţii aflându-se în această zonă, ceea ce presupune că aceştia nu se pot deconecta de la sistemul de alimentare cu energie termică.

1.3.2. Recursul formulat de pârâta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa.

La rândul său, această recurentă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinţei civile nr. 1.095/2015 şi pe fond să se menţină dispoziţiile art. 249 din Ordinul preşedintelui ANRSC nr. 91/2007 ca fiind elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

A evocat circumstanţele adoptării Ordinului nr. 91/2007, urmare a căruia Consiliul Local Constanţa a adoptat Hotărârea nr. 430 din 08.09.2008 privind aprobarea Regulamentului serviciului public de alimentare cu energie termică a Municipiului Constanţa şi a arătat că principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire" reprezintă unul din principiile consacrate la nivel naţional.

A făcut referire la dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, art. 646, art. 647 (1) şi art. 651 C. civ., precum şi art. 14 din Legea nr. 230/2007, care conturează obligaţiile coproprietarului aflat în stare de indiviziune forţată în ceea ce priveşte părţile comune ale unui condominiu şi a susţinut că deconectarea unuia sau mai multor consumatori de la serviciul public de alimentare cu energie termică afectează buna funcţionare a sistemului.

Prin dispoziţiile art. 249 se are în vedere tocmai prevenirea încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu, prin afectarea confortului termic şi a bunei funcţionări a instalaţiilor de distribuţie a energiei termice.

A susţinut că art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 nu reprezintă nici "condiţie suplimentară", nici "adăugare la lege", ci o situaţie distinctă de cea în care se pot efectua deconectări individuale.

Deconectările/reconectările de la SACET se putea face numai în perioada de tranziţie 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009; după această perioadă, legea nu mai permite nici o deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta.

Debranşarea intimaţilor nu îndeplineşte principiul de bază al Legii nr. 325/2007, anume cel instituit prin art. 3 lit. g), "un condominiu - un sistem de încălzire" şi cel de la art. 5 pct. 37 care defineşte zona unitară de încălzire.

Toate condiţiile privind debranşarea, respectiv racordarea la sistemul de alimentare cu energie termică sunt impuse de Legea nr. 325/2006, iar celelalte acte normative nu vin să adauge la lege, ci creează premisele care să permită aplicarea acesteia în practică şi se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise.

La nivelul municipiului Constanţa, Consiliul Local a aprobat prin HCLM nr. 429 din 08.09.2008 zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului Constanţa unde se promovează idea unui singur sistem de încălzire, apartamentele pentru care intimaţii solicită eliberarea avizului tehnic de deconectare făcând parte integrantă din această zonă.

Recurenta a mai argumentat că dispoziţiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 au fost elaborate cu respectarea prevederilor legale cu forţă juridică superioară care au servit ca temei al emiterii acestora.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele şi lucrările cauzei din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, raportat la prevederile legale incidente.

În speţă, intimaţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ dispoziţiile art. 249 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, care prevăd că "Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament."

În exercitarea controlului de legalitate, judecătorul fondului a constatat corect neconformitatea acestei norme cu Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, ca act normativ cu forţă juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă dispoziţia criticată.

Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală;

b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;

c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte.

Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiţie suplimentară în cazul deconectării individuale şi anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul-cadru aprobat prin acest ordin.

Susţinerea recurentelor că norma contestată are ca fundament juridic dispoziţiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" se dovedeşte a fi nefondată, întrucât principiile şi obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în Cap. I, în mod distinct de Cap. VI, referitor la Piaţa de energie termică şi care, la Secţiunea a 5-a privind protecţia utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres şi limitativ condiţiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.

Fiind emis în executarea şi în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 a prevăzut, în art. 246 - 252 din Cap. V "Utilizatorii energiei termice", acele condiţii necesare pentru deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local şi în consecinţă, această reglementare trebuie să fie conformă celei cuprinse în actul normativ cu forţă juridică superioară şi care nu impune condiţia suplimentară adăugată fără temei de către autoritatea emitentă, şi anume ca deconectarea individuală să fie executată într-un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul respectiv.

Printr-o analiză logică şi sistemică a cadrului legislativ incident în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care au fost emise cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Depăşind competenţa de reglementare care i-a fost atribuită pentru punerea în aplicare a Legii nr. 325/2006, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, a cărei calitate procesuală a fost transmisă recurentei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, a emis fără temei legal art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin care s-a adăugat o condiţie suplimentară faţă de condiţiile impuse de legea susmenţionată pentru deconectarea individuală a unui consumator casnic de la sistemul de energie termică din cadrul unui condominiu.

Celelalte critici ale recurentelor, privind situaţia intimaţilor-reclamanţi şi posibilitatea de a solicita şi obţine deconectarea, nu au relevanţă în ceea ce priveşte legalităţii normei dezbătută în cauză, care se examinează strict prin prisma conformităţii normei criticate cu dispoziţiile legale cuprinse în acte normative ierarhic superioare, în executarea cărora a fost emisă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice şi de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 1.095 din 20 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED