Insufficiency of reasoning in administrative litigation: reversal for failure to independently analyze facts and law in challenging rural development fund repayment

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia:

(i) anularea Deciziei nr. 8.546 din 13.03.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant, înregistrată sub nr. x din 14.02.2014;

(ii) anularea Procesului-verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare încheiat la data de 07.01.2014 privind proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii A.", contract x din 28.06.2011 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea reclamantei de obligaţia de rambursare a sumei de 206.499 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, calculate conform legislaţiei în vigoare;

(iii) în subsidiar, reindividualizarea sancţiunii administrative aplicate, în sensul respectării principiului proporţionalităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2.855 din 24 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.01.2014 şi Decizia nr. 8.546 din 13.03.2014.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2.855 din 24 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul A. ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situaţia de fapt şi neregulile constatate prin procesul-verbal contestat şi a argumentat, în esenţă, că hotărârea de fond este nemotivată şi a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, anume Regulamentele CR nr. 65/2011, 1.975/2006 şi 2.988/1995.

Intimatul-reclamant, în calitate de titular al A., dar şi de asociat unic şi administrator în cadrul SC B. SRL, a creat în mod artificial o nouă entitate, declarând în mod nereal că este autonomă, şi şi-a creat un avantaj necuvenit, ce contravine schemei de ajutor financiar.

Urmare a primirii unui ajutor financiar nerambursabil, incumbă beneficiarilor obligaţia de a respecta cu stricteţe condiţiile de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea, din partea recurentei, a unor măsuri corective, ca autoritate responsabilă cu controlul ex-post şi monitorizarea utilizării fondurilor nerambursabile.

A evocat considerentele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Hotărârea pronunţată în cauza C-343/12 şi a argumentat că, în speţă, aspectele reţinute prin actele contestate îndreptăţesc concluzia că intimatul a urmărit încă de la bun început depăşirea plafonului de minimis prin fracţionarea artificială a investiţiei.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul A. a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, în condiţiile în care motivele de recurs nu reprezintă decât o reiterare a motivelor invocate în faţa instanţei de fond, şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

A argumentat, în esenţă, că instanţa de fond în mod corect a apreciat situaţia de fapt, că aspectele reţinute ca nereguli au fost declarate şi cunoscute de recurentă încă de la momentul depunerii cererii de finanţare şi chiar la momentul aprobării acesteia, că prin Procesul-verbal contestat nu s-a dovedit existenţa unei deturnări a scopului contractului şi sumelor alocate, iar intimatul nu a urmărit să obţină un avantaj care să contravină obiectivelor schemei menţionate.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că excepţia nulităţii recursului este nefondată, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În speţă, intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 8.546 din 13.03.2014 emisă de APDRP privind soluţionarea contestaţiei nr. 5.095 din 14.02.2014, formulată de intimat, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 07.01.2014, privind proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii A.", contract x din 28.06.2011, prin care s-a dispus măsura recuperării ajutorului financiar nerambursabil acordat intimatului.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat actele administrative contestate.

Din analiza hotărârii astfel pronunţate se constată, însă, că instanţa de fond s-a limitat la a da aparenţa unei minime examinări a legalităţii actelor administrative contestate, reluând, exclusiv şi în integralitate, argumentele reclamantului, expuse în acţiunea introductivă de instanţă.

Însuşirea evidentă a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă şi pertinentă în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 2.855 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED