Taxpayer wins retrial after court misclassified action modification as corruption of procedural remedy

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x din 27.03.2015, a Dispoziţiei de măsuri nr. x din 27.03.2015, anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x din 27.03.2015 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 06.10.2015, reclamanta A. SRL a solicitat extinderea cadrului procesual în sensul chemării în judecată şi a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 263 din 13.08.2015 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi anularea Deciziei nr. 4.013 din 11.09.2015 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 149/F din data de 18.12.2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea modificată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi AJFP Braşov, privind anularea Deciziei nr. 263 din 13.08.2015 şi a Deciziei nr. 4.013 din 11.09.2015.

Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Sentinţei nr. 149/F din 18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2015, în sensul pronunţării asupra petitelor cuprinse în cererea introductivă de chemare în judecată, privind anularea Deciziei de impunere nr. x din 27.03.2015, a Dispoziţiei de măsuri nr. x din 27.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 27.03.2015.

Prin Sentinţa nr. 36/F din data de 09.03.2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de completare a Sentinţei nr. 149/F din 18.12.2015, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi AJFP Braşov.

3. Calea de atac exercitată

Reclamanta SC A. SRL a formulat, prin cereri distincte, recurs împotriva:

- Sentinţei nr. 149/F din 18.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 483, 497 din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004;

- Sentinţei nr. 36/F din 09.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din Noul C. proc. civ.

Împotriva Sentinţei nr. 149/F din 18.12.2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, solicitând casarea integrală a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov, deoarece sentinţa atacată a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material.

Cu privire la suma de 220.219 RON, instanţa de fond a respins acţiunea pretinzând că nu au fost aduse argumente şi probe în sprijinul contestaţiei. Or, cu titlu de exemplu, s-a arătat că deductibilitatea sumelor privind cheltuielile de cazare şi transport ale d-lui B. se justifică prin faptul că acesta a fost împuternicit să semneze contracte în numele societăţii, aspect ce reiese şi din Raportul de inspecţie fiscală.

Cu privire la temeiul suspendării soluţionării contestaţiei fiscale

Recurenta susţine că, în speţă, nu suntem în situaţia prevăzută de art. 214 C. proc. fisc. care permite suspendarea contestaţiei fiscale, din două motive:

- dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013 este anterior inspecţiei fiscale, iar inspecţia fiscală a fost solicitată de organul de cercetare penală, astfel că nu este îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 214 C. proc. fisc. privind suspendarea soluţionării contestaţiei, iar organul fiscal a dorit opinia inspecţiei fiscale cu privire la existenţa veniturilor neînregistrate şi care ar fi fost supuse impozitării;

- se impune o analiză corectă şi atentă a principiului "penalul ţine în loc civilul" pentru că dosarul nr. x/2013 are ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, iar existenţa acestei infracţiuni depinde de existenţa unui venit impozabil nedeclarat şi, de aceea, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 214 C. proc. fisc. , în sensul că soluţionarea dosarului de urmărire penală nu poate avea vreo înrâurire asupra inspecţiei fiscale.

În cadrul motivelor de recurs au fost prezentate scurte consideraţii asupra cadrului legal institui de Legea nr. 554/2004 şi s-a arătat că termenul în care reclamanta a fost nevoită să introducă cererea de chemare în judecată, dacă doreşte să păstreze efectele suspendării obţinute în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a fost de 60 de zile astfel cum este prevăzut de art. 14 alin. (1).

Termenul de introducere a acţiunii, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este de 6 luni de la data la care a expirat termenul pentru soluţionarea plângerii prealabile, iar, în speţă, termenul a expirat şi, în lipsa unei soluţii pe fond, recurenta nu mai are nicio cale de atac împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.

Împotriva Sentinţei civile nr. 36/F din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov.

În motivarea acestui recurs au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi s-a susţinut că în raport de prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. judecătorul este obligat să dea părţilor calificarea juridică care se impune, iar, în speţă, judecătorul fondului a pus în discuţia părţilor obiectul modificării acţiunii şi reclamanta a declarat că îşi menţine cererea împotriva actelor iniţiale ale inspecţiei fiscale.

În cadrul dosarului de fond instanţa a fost învestită cu soluţionarea mai multor excepţii de inadmisibilitate:

- cele invocate de AJFP Braşov prin întâmpinare cu referire la existenţa unor decizii de soluţionare a contestaţiei fiscale care nu au fost atacate în contencios administrativ;

- cea invocată de ANAF prin întâmpinare cu referire la suma de 220.219 RON, care reprezintă doar o parte din decizia de impunere;

- cea invocată din oficiu de instanţă.

Dacă recurenta ar fi renunţat la petitele iniţiale, atunci excepţiile de inadmisibilitate ar fi trebuit respinse ca rămase fără obiect şi nu ca neîntemeiate, aşa cum au fost respinse prin încheierea din 4.12.2015.

Procedura prevăzută de art. 204 C. proc. civ. poate implica, în anumite cazuri, o renunţare la judecată, dar aceasta nu poate fi făcută decât în condiţiile prevăzute de art. 406 alin. (2) C. proc. civ., or, reclamanta nu a acordat un astfel de mandat avocatului care a semnat cererea precizatoare.

A fost invocată şi practica neunitară a Curţii de Apel Braşov în legătură cu această speţă deoarece, în prezentul dosar, instanţa a considerat că petitele privind actele din 27 martie 2015 nu mai fac obiectul cererii ca urmare a precizării de acţiune din 6.10.2015, însă în dosarul nr. x/2015 aceeaşi instanţă (alt complet) a considerat că acele petite urmează să fie soluţionate, respectiv în dosarul în care s-a solicitat restituirea cauţiunii plătite pentru suspendarea actelor administrative.

Intimata AJFP Braşov a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 36/F din 9.03.2016 şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală.

Intimata ANAF a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei civile ca legală şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă a depus Răspuns la întâmpinările formulate de ANAF şi AJFP Braşov.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea lui părţilor din litigiu prin încheierea din 8.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Încheierea din 3 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 149/F din 8.12.2015 şi a Sentinţei civile nr. 361F din 9.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantei SC A. SRL prin care, iniţial, a solicitat în contradictoriu cu AJFP Braşov, anularea Deciziei de impunere nr. x din 27.03.2015, anularea Dispoziţiei de măsuri nr. x din 27.03.2015, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 27.03.2015, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La momentul formulării acestei cereri (21.08.2015) reclamanta a precizat că la 14.05.2015 a formulat contestaţie împotriva acestora dar nu a primit niciun răspuns.

Pârâta AJFP Braşov a depus întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere că prin Decizia nr. 263 din 13.08.2015 emisă de ANAF a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 27.03.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 27.032015 emise de AJFP Braşov şi prin Decizia nr. 4.013 din 11 septembrie 2015 emisă de AJFP Braşov a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. x din 27.03.2015, iar reclamanta nu a solicitat anularea actelor prin care s-au soluţionat contestaţiile administrative conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

La data de 6.10.2015 reclamanta SC A. SRL a depus o precizare la acţiune, în baza art. 204 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea cererii iniţiale şi extinderea cadrului procesual în sensul chemării în judecată şi a pârâtei ANAF, în calitate de emitentă a Deciziei nr. 263 din 13.08.2015 şi anularea acestei decizii, precum şi a Deciziei nr. 4.013 din 11.09.2015 emisă de pârâta AJFP Braşov.

În raport de această precizare a acţiunii, pârâtele AJFP Braşov şi ANAF au depus întâmpinări, iar în întâmpinarea ANAF, cu privire la suma de 220.219 RON - reprezentând TVA şi accesorii aferente pentru care s-a dispus respingerea contestaţiei administrative ca nemotivată, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii deoarece reclamanta a solicitat anularea în totalitate a deciziei de impunere, deşi, cel mult instanţa poate dispune obligarea autorităţii fiscale la soluţionarea contestaţiei administrative, dar nu poate soluţiona contestaţia împotriva deciziei de impunere.

La termenul din 4.11.2015, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 4.013/2015 dată în soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei de măsuri, dar pentru a da posibilitatea părţilor de a depune la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunţarea la 18.11.2015, iar, ulterior, la 20.11.2015.

La 20.11.2015 dosarul a fost repus pe rol pentru a fi citate părţile cu menţiunea punerii în discuţie a necesităţii introducerii în cauză a DGRFP Braşov - emitentul actului contestat - Decizia nr. 4.013 din 11.09.2015 potrivit art. 2 C. proc. civ.

Prin Încheierea din 4.12.2015 instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte suma de 220.219 RON, cu motivarea că fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 209 C. fisc. , legalitatea deciziei cu privire la acest aspect urmând a fi cercetată existând precizarea acţiunii în acest sens.

Excepţia inadmisibilităţii invocată de AJFP Braşov a fost respinsă având în vedere precizarea de acţiune prin care a fost atacat actul administrativ fiscal prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva deciziei de impune nr. x, iar cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu la termenul din 4.11.2015, instanţa a revenit asupra acesteia, având în vedere precizările oferite şi cadrul procesual.

Prin Sentinţa nr. 149 din 18.12.2015 a fost respinsă cererea modificată formulată de reclamanta SC A. SRL cu motivarea că Decizia nr. 263/2015 emisă de ANAF este legală, atât în ce priveşte respingerea ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 220.219 RON, cât şi în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a contestaţiei administrative până la soluţionarea aspectelor penale, ca şi Decizia nr. 4.013/2015 emisă de AJFP Braşov.

Instanţa de fond, prin Sentinţa nr. 36 din 9.03.2016, a respins şi cererea de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 149 din 18.12.2015, reţinând că din cuprinsul cererii precizatoare rezultă că reclamanta foloseşte termenul de "modificare" şi nu "completare" pentru a se considera că intenţia acesteia a fost de a supune controlului instanţei legalitatea deciziilor emise în procedura administrativă în plus faţă de petitele iniţiale.

Împotriva acestor soluţii a formulat recurs reclamanta, iar criticile sunt fondate dar pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinţei nr. 149/2015, cu motivarea că prin precizarea la acţiune reclamanta a "modificat" cererea de chemare în judecată şi nu a "completat-o".

Potrivit art. 204 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:

- se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

- reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;

- se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

- se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor".

Din analiza acestui text nu rezultă că s-ar face vreo distincţie între "completarea" şi "modificarea" acţiunii.

Oricum, din verificarea precizării la acţiune rezultă că reclamanta a solicitat "modificarea" cererii iniţiale prin "extinderea" cadrului procesual, ceea ce ar putea fi considerată o "completare" pentru că, în afară de termenul folosit (cel de "extindere"), reclamanta nu a indicat faptul că ar fi renunţat la capetele iniţiale de cerere.

Mai mult, chiar instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de AJFP Braşov, având în vedere precizarea acţiunii reclamatei. Or, prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii iniţiale ca neîntemeiată, se poate considera că instanţa de fond a apreciat că este, încă, învestită cu soluţionarea capetelor de cerere iniţială pentru că altfel ar fi trebuit să considere că excepţia inadmisibilităţii este rămasă fără obiect.

Distincţia pe care instanţa de fond a făcut-o în legătură cu cererea precizatoare încalcă prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le dau o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă."

În aceste condiţii, vor fi admise recursurile, vor fi casate sentinţele atacate şi va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La rejudecare, instanţa de fond se va pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere, atât din cererea iniţială, cât şi din cererea precizatoare, urmând a analiza dacă este utilă şi necesară punerea în discuţia părţilor a excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. x din 27.03.2015 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. x din 27.03.2015 în raport de soluţia adoptată de organele fiscale prin Decizia nr. 263/2015 emisă de ANAF şi Decizia nr. 4.013/2015 emisă de AJFP Braşov şi de faptul că litigiul se soluţionează potrivit C. proc. fisc. 2003.

În privinţa soluţiei de suspendare a contestaţiilor administrative dispuse în baza art. 214 C. proc. fisc. , la rejudecare, instanţa de fond va analiza oportunitatea şi pertinenţa punerii în discuţia părţilor a efectelor pe care le produc asupra soluţiei date, pronunţarea încheierii din 22.07.2015 a Tribunalului Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus transferul procedurii penale desemnate în dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov în favoarea autorităţilor judiciare belgiene.

Pentru toate aceste considerente, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C., casate sentinţele atacate şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C. împotriva Sentinţei nr. 149/F din 18.12.2015 şi a Sentinţei nr. 36/F din 09.03.2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele atacate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 februarie 2019.

Procesat de ED