Road Operator Fails to Compel Route Reinsertion into Intercounty Transport Program; Appeal Rejected, Costs Awarded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iulie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, obligarea acesteia din urmă la modificarea actului administrativ intitulat Program de transport public interjudeţean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019, întocmit şi aprobat de pârâta ARR, în sensul completării acestuia cu Traseul Iaşi At. Metchim S.A. (Iaşi - Vest) - Braşov At. Transbus (Autogara 1 CFR) - Cursa C2 (cod traseu 247)", pe motiv că neincluderea traseului în cauză în noul program de transport are un caracter vădit nelegal, Autoritatea Rutieră Română, în calitate de emitent al acestui program, încălcând dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011 (modificat prin art. I, pct. 17 din Ordinul MTI nr. 1640/2012), potrivii cărora Programul de transport interjudeţean se întocmeşte de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în baza programului de transport anterior, cu consultarea organizaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional pentru domeniul transporturilor rutiere.

Prin precizările depuse la data de 29 iulie 2013, reclamanta a învederat faptul că prezentul litigiu nu vizează un traseu existent, ci dimpotrivă are ca obiect obligarea ARR să procedeze la introducerea traseului Iaşi - Braşov - Cursa C2 (cod traseu 247) în Programul de transport public interjudeţean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019", Fiind vorba de un traseu care nu a făcut obiectul atribuirii şi nici nu a fost introdus în programul de transport 2013 - 2019, în prezent nu există o licenţă de traseu atribuită, nu există un program de transport în care traseul indicat să se circumscrie" şi nu "există un operator de transport care să deservească în prezent traseul".

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a înţeles să invoce excepţia prematurităţii formulării cererii, având în vedere că neincluderea, în Programul de transport public interjudeţean de persoane prin curse regulate 20l3 - 2019, a traseului 247 s-a datorat faptul că ISCTR i-a comunicat, la data de 29.11.2012, că s-a dispus retragerea Licenţei de traseu nr. 182367 pentru cursa C2 a traseului Iaşi - Braşov, şi că, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/99/2013 al Tribunalului Iaşi, se află în imposibilitate de a scoate la atribuire respectiva cursă.

Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 161/2013 din 21 octombrie 2013 a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii.

Totodată, a respins acţiunea introdusă de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 828 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 161/2013 din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând următoarele:

- aspectul aplicării greşite în speţă a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 care impun în sarcina ARR obligaţia de a întocmi programul de transport rutier, interjudeţean în baza programului de transport anterior, reprezintă o manifestare a principiului încrederii legitime, ca şi componentă a principiului mai larg al legalităţii actelor

- instanţa de fond a făcut aprecieri greşite în legătură cu dispoziţiile articolului menţionat anterior, reţinând că neincluderea traseului reclamat de recurentă în noul program nu reprezintă o încălcare a acestor dispoziţii;

- caracterul nefondat al argumentului vizând nefinalizarea litigiului, privind anularea măsurii retragerii licenţei de traseu, argument însuşit şi de instanţa de fond, încălcarea dispoziţiilor art. 67 alin. (19) din normele metodologice aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011, potrivit cărora operatorii de transport rutier sau în cazul cărora măsura de retragere a licenţei de traseu a rămas definitivă vor fi atribuite conform calendarului stabilit de Autoritatea Rutieră Română.

Procedura filtru

În procedura filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., instanţa de recurs a verificat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 noul C. proc. civ., fiind întocmit şi comunicat părţilor raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta S.C. "A." S.R.L. Iaşi, părţile fiind citate, în şedinţa publică, pentru data de 27 ianuarie 2016.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de casare, hotărârea recurată fiind legală.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii actului administrativ intitulat "Program de transport public interjudeţean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019" întocmit şi aprobat de Autoritatea Rutieră Română, solicitând completarea Programului cu Traseul Iaşi - Braşov - cod traseu 247.

O.G. nr. 27/2011 constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transportului rutier de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, iar prin art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 este definit programul de transport, acesta fiind "programul întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul de autovehicule necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate" la pct. 47 fiind definit transportul rutier interjudeţean .

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor rutiere, elaborează strategii naţionale de dezvoltare a activităţii de transport rutier şi elaborează reglementări specifice în domeniu, iar potrivit art. 6 pct. 3 lit. f) din acelaşi act normativ autorizează activitatea de transport.

Prin Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 980/2011 au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transportului rutier şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin O.G. nr. 11/2011 privind transportul rutier, iar la capitolul V Secţiunea 3 este reglementat transportul rutier contra cost de persoane.

Potrivit art. 55 (1) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 27/2011 (alin. (1), Programul de transport interjudeţean se întocmeşte de către Autoritatea Rutieră Română în baza programului de transport anterior, cu consultarea confederaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional pentru domeniul transportului rutier, iar potrivit alin. (2) - "prin programul de transport interjudeţean se stabilesc traseele, graficele de circulaţie (...)"

Pornind de la dispoziţiile art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 privind programul de transport rutier coroborat cu art. 55 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a legii se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale menţionate, Autoritatea Rutieră Română având competenţa de a stabili programe de transport care includ traseele, graficele de circulaţie, numărul de autovehicule necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate.

Programul de transport în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, se stabileşte conform art. 55 din Normele metodologice, "pe baza programului de transport anterior cu consultarea confederaţiilor" dar aceasta nu obligă autorităţile competente de a păstra întreg programul anterior. A admite ipoteza agreată de recurentă înseamnă că un program de transport aprobat pentru o perioadă determinată să nu mai poată suferi niciodată modificări (respectiv traseele, graficele de circulaţie), ipoteză ce nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile legale incidente.

De altfel, la art. 61 pct. 1 din Normele metodologice se arată că "Programul de transport interjudeţean se poate modifica anual de către Autoritatea Rutieră Română sau trimestrial potrivit alin. (2), modificări efectuate în baza Metodologiei privind modificarea programului de transport interjudeţean.

Faţă de dispoziţiile legale precitate se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 55 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 27/2011, iar neincluderea traseului cod 247 în Programul de transport public nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale menţionate.

O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier de mărfuri şi persoane, constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transportului rutier pe teritoriul României, creându-se cadrul legal pentru aplicarea directă a Regulamentului CE nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009, de stabilire a unor norme comune privind condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier.

Este evident că emiterea Programului de transport în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 este atributul Autorităţii Rutiere Române conform art. 37 din acelaşi act normativ care arată că "Programele de transport rutier de persoane se întocmesc şi se aprobă de autoritatea competentă, acestea fiind armonizate cu programele de transport de persoane aferente celorlalte moduri de transport".

Recurentul a invocat principiul încrederii legitime cu referire la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, apreciind că prin neincluderea traseului folosit anterior în noul program rutier interjudeţean, interesul său legitim este vătămat, dar acest principiu trebuie analizat prin prisma principiului legalităţii ce protejează interesele publice.

Ca urmare, nu poate fi invocat principiul încrederii legitime atunci când autoritatea competentă a adoptat un act cu respectarea dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare.

Este adevărat că recurenta-reclamantă a fost titulara unei licenţe de traseu, valabilă până la data de 30 aprilie 2013, dar "Programele de transport" în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, se aprobă conform art. 37 din acelaşi act normativ de către Autoritatea Rutieră Română, modificările de program fiind permise în raport de dispoziţiile art. 61 din Normele metodologice.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentă prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în baza art. 496 (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 161 din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 161 din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN