Validity of unregistered administrative procedure and strict compliance with pre-expiration deadline for extending expired route licenses under O.U.G. 30/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/32/2013 din 9.12.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română Bucureşti pentru ca aceasta să fie obligată la prelungirea licenţelor de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 şi y eliberate pentru traseele cu codurile 39 şi 40, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea făcută oral la primul termen de judecată din 6.03.3014 şi depusă în scris la data de 10.03.2014, reclamanta a precizat că solicită prelungirea licenţelor de traseu menţionate în cererea de chemare în judecată până la data de 31.12.2013.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 74 din data de 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă şi s-a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Prin Sentinţa civilă nr. 100 din data de 5 august 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă s-a admis cererea de completare a Sentinţei civile nr. 74/2014 din data de 28 mai 2014 şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 830 RON, cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L.a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 24/2000 raportat la calificarea ca norme de drept a Procedurii de prelungire a licenţelor de traseu conform O.U.G. nr. 30/2013, procedură emisă de ARR şi publicată pe pagina de internet a acesteia.

Astfel, instanţa de fond în mod greşit a considerat că această procedură îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi considerată normă de drept şi prin urmare a considerat că prin publicarea acesteia pe pagina de internet a intimatei s-a realizat procedura de publicare şi pe cale de consecinţă norma de drept a intrat în vigoare şi poate fi aplicată.

Recurenta a opinat în sensul că aceste norme metodologice nu au fost publicate în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 24/2000, ceea ce face ca acest act normativ să nu îi fie opozabil.

S-a mai arătat că în mod greşit prima instanţă a constatat aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la nulitatea de drept comun.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatei

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor formulate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru care casarea sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de recurenta-reclamantă îl constituie obligarea intimatei pârâte la prelungirea licenţelor de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 şi y eliberate pentru traseele cu codurile 39 şi 40, până la data de 31.12.2013.

Susţinerile recurentei referitoare la obligaţia de publicare a "Procedurii de prelungire a valabilităţii licenţelor de traseu" în Monitorul Oficial al României nu pot fi primite întrucât aceasta nu are, din punct de vedere al conţinutului său, natura unui act cu caracter normativ, fiind un document emanând de la pârâta-intimată ARR, care are obligaţia, potrivit O.U.G. nr. 30/2013, de a stabili Procedura şi modalitatea de prelungire a valabilităţii licenţelor de traseu - obligaţie pe care de altfel şi-a îndeplinit-o.

Potrivit articolului unic din O.U.G. nr. 30/2013 privind prelungirea valabilităţii licenţelor de traseu şi a programelor de transport public judeţean

"(1) Pentru asigurarea continuităţii serviciilor de transport, actualele programe de transport public judeţean prin servicii regulate, cu termen de valabilitate până la data de 30 aprilie 2013, îşi menţin valabilitatea până la data de 31 decembrie 2013.

(2) Actualul program de transport, în baza căruia se efectuează serviciile regulate de transport persoane între municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, îşi menţine valabilitatea până la data de 30 iunie 2014*).

(3) La solicitarea operatorilor de transport care efectuează transport public de persoane în baza programelor de transport public prevăzute la alin. (1) şi (2), licenţele de traseu eliberate potrivit legii, ale căror titulari sunt aceşti operatori la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, vor fi prelungite de emitent corespunzător perioadei de valabilitate a programelor de transport, cu plata tarifului aferent, potrivit legii.

(4) Procedura şi modalitatea de prelungire a valabilităţii licenţelor de traseu se stabilesc de către emitent, respectiv Autoritatea Rutieră Română, potrivit legii.

(3) Procedura şi modalitatea de eliberare a licenţelor de traseu se stabilesc de către emitent, respectiv Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., potrivit legii."

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi din verificările efectuate, rezultă fără putinţă de tăgadă că, pentru traseele judeţene Bacău - Săuceşti şi Bacău - Şerbeşti, cu codurile 39 şi 40, reclamanta a deţinut licenţele de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 şi y, valabile până la data de 30.04.2013.

Potrivit Procedurii de prelungire a valabilităţii licenţelor de traseu conform O.U.G. nr. 30/2013, stabilită de ARR şi publicată pe pagina de internet a acesteia, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond, operatorul de transport avea obligaţia de a depune la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române - emitentă a licenţei de traseu, o solicitare de prelungire a valabilităţii licenţelor deţinute, anterior datei de 30.04.2013.

În raport de procedura stabilită de intimata pârâtă ARR şi având în vedere că licenţele de traseu aveau ca ultimă zi de valabilitate 30.04.2013, reclamanta avea obligaţia să formuleze solicitarea prevăzută de alin. (3) al articolului unic din O.U.G. nr. 30/2013 anterior datei de 30.042013.

Or, recurenta reclamantă a solicitat prelungirea acestor licenţe la data de 08.05.2013, prin cererea înregistrată la Agenţia A.R.R. Bacău sub nr. 2604.

În acest context, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei reclamante că în cauză ar fi vorba de un refuz nejustificat al intimatei - pârâte ARR - Agenţia Bacău de a prelungi valabilitatea licenţelor de traseu.

Apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 74 din 28 mai 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN