Union standing and interest in challenging administrative restructuring: failure to prove membership and termination of service

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.08.2010, sub nr. x/2/2010, reclamantul Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.T.), să se dispună următoarele:

1. constatarea nelegalităţii Ordinului nr. 1477/19.05.2010 emis de Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care s-a dispus, în temeiul H.G. nr. 434/2010, restructurarea şi reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului;

2. să se constate că în temeiul Ordinului nr. 1477/19.05.2010, M.D.R.T. a procedat la concedierea colectivă a salariaţilor;

3. anularea Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 1477/19.05.2010, prin care s-a dispus restructurarea şi reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară;

4. publicarea hotărârii judecătoreşti de anulare, după ce rămâne definitivă şi irevocabilă, în Monitorul Oficial, conform art. 23 din Legea nr. 554/2004;

5. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3795 din 29 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 (act normativ în vigoare la data introducerii acţiunii) sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor membrilor acestora. Aceasta înseamnă că interesul unui sindicat de a promova o cerere de chemare în judecată în condiţiile art. 28 alin. (2) din actul normativ menţionat nu există în lipsa unui folos practic ce ar fi dobândit de către membrul de sindicat în numele căruia este formulată cererea şi nici dacă cererea este promovată în numele unei persoane care nu are calitatea de membru al sindicatului respectiv.

În speţă, Curtea a constatat că pentru niciunul dintre salariaţii pe care reclamantul îi reprezintă în cauză (conform tabelului de la fila 93) nu s-a făcut dovada calităţii de membri ai sindicatului, la dosar neexistând adeziuni, chitanţe de plată a cotizaţiei ori alte asemenea înscrisuri cu valoare probatorie.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că pentru cei mai mulţi dintre pretinşii membri de sindicat reprezentaţi de reclamant în prezenta cauză (A., B., C., D., E. şi F.) nu există un folos practic obţinut prin anularea Ordinului MDRT nr. 1477/2010, în condiţiile în care la dosar nu există dovezi că persoanelor menţionate li s-ar fi desfăcut contractul de muncă ori li s-ar fi încetat raporturile de serviciu, ca efect al actului administrativ atacat.

Recursul

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamantul Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada calităţii de membru de sindicat a membrilor în numele cărora a promovat acţiunea.

Or, instanţa de fond a pus în vedere reclamantului să precizeze care sunt membrii de sindicat în numele cărora a formulat acţiunea şi nicidecum să facă dovada calităţii acestora de membri ai organizaţiei sindicale.

Chiar şi aşa, sindicatul a depus la dosar un document în care se precizează numele membrilor de sindicat în numele cărora sindicatul a promovat acţiunea.

Astfel, recurentul apreciază că, în măsura în care la dosar s-a depus un document oficial emis de sindicat care confirmă şi atestă calitatea de membru de sindicat a persoanelor menţionate şi nu a fost contestat sau criticat de către instanţă şi nici de către pârât, dovada s-a făcut pe deplin.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente şi faţă de motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în lipsa indicării temeiului legal în chiar cererea şi motivele de recurs, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Acţiunea promovată de reclamantul-recurent Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, astfel cum rezultă din partea introductivă, în numele membrilor de sindicat, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, are ca obiect principal anularea Ordinului MDRT nr. 1477/2010 prin care s-a dispus restructurarea şi reorganizarea acestei autorităţi.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 "Sindicatele, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în contractele colective de muncă şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor acestora."

În speţă, prima instanţă a pus în vedere reclamantului Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să precizeze în numele căror membri de sindicat acţionează şi care este interesul pe care îl justifică acei membri de sindicat, însă acesta nu s-a conformat celor dispuse de instanţă, limitându-se doar la a învedera în cadrul concluziilor scrise existenţa la dosar a unei liste cu membrii de sindicat ale căror interese le susţine în cauză.

În lipsa dovedirii calităţii de membri de sindicat a titularilor drepturilor în numele cărora a fost promovată cererea de chemare în judecată şi nefiind suficientă doar prezentarea unui tabel cu numele acestora, având în vedere totodată că pentru o parte dintre pretinşii membri de sindicat nu s-a făcut dovada încetării raporturilor de serviciu, ca efect al actului administrativ atacat, Înalta Curte constată că instanţa de fond cu deplin temei a respins acţiunea de faţă ca fiind lipsită de interes.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recursurile formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sindicatul Salariaţilor din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei nr. 3795 din 29 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN