Route license award upheld in challenge over bid score and seniority requirement

Asupra recursului de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată şi soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Rutieră Română, S.C. B. S.R.L. şi Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (în prezent, Agenţia pentru Agenda Digitală a României, conform H.G. nr. 1132/2013), solicitând anularea procedurii de atribuire, a actelor administrative emise în temeiul acesteia către S.C. B. S.R.L., precum şi a licenţelor atribuite în urma licitaţiei desfăşurate în perioada 8 februarie 2013 - 28 februarie 2013 prin serviciul de internet, în şedinţa de atribuire a traseelor cuprinse în Programul Naţional, prin Sistemul de Atribuire Electronică în Transport; obligarea pârâtei la atribuirea către reclamantă a curselor corespunzătoare traseului Bucureşti - Piatra Neamţ (cod traseu 423/C 1-6, din cadrul Programului de Transport Interjudeţean 2013 - 2019), în calitate de operator de transport care a întrunit punctajul maxim; suspendarea oricărei proceduri de atribuire a curselor Bucureşti - Piatra Neamţ, cod traseu 423/C1-6, din cadrul Programului de Transport Interjudeţean 2013 - 2019 şi a licenţelor atribuite, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa nr. 3421 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată; de asemenea, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei procedurii prealabile şi lipsei de obiect, invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională; a fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2000 RON.

1.2 Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, şi solicitând casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, în principal, şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, spre rejudecare, în subsidiar.

În susţinerea primului motiv de recurs se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei se bazează pe trei adrese emise de intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română (ARR) care nu au legătură cu cauza deoarece au fost emise anterior perioadei 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005 pentru care reclamanta a susţinut că pârâta S.C. B. S.R.L. nu deţinea licenţă de traseu. De asemenea, nu s-a ţinut cont că o a patra adresă, deşi se referă la perioada amintită, a fost emisă de ARR, parte interesată în cauză.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material în condiţiile în care s-a reţinut vechimea de traseu neîntreruptă de peste 8 ani a S.C. B. S.R.L. în condiţiile în care dosarul cauzei nu conţine dovezi pentru perioada 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005.

1.3 Întâmpinări

Intimatele Autoritatea Rutieră Română (ARR), Agenţia pentru Agenda Digitală a României (AADR) şi S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cu privire la primul motiv de recurs, intimata S.C. B. S.R.L. a arătat că este neîntemeiat deoarece prima instanţă a administrat în mod corect un probatoriu care dovedeşte vechimea neîntreruptă de traseu a societăţii începând cu anul 2001, în condiţiile în care tocmai vechimea de traseu era contestată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, intimatele ARR şi S.C. B. S.R.L. s-au apărat arătând că actele şi lucrările dosarului dovedesc vechimea de traseu neîntreruptă a S.C. B. S.R.L. pe toată perioada de referinţă.

Intimata AADR s-a apărat arătând că nu este emitentul datelor contestate de recurentă ci doar un operator al sistemului de atribuire electronică în transporturi (gestionar al softului sistemului informatic) ce se limitează la efectuarea unor calcule de punctaje pe baza informaţilor transmise de ARR.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi a întâmpinării, având în vedere şi raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 2010; C. proc. civ.), Înalta Curte constată că sentinţa se întemeiază pe probatoriul administrat în cauză; toate cele patru adrese la care recurenta face referire au legătură cu vechimea de traseu (licenţa de execuţie pentru traseu) a intimatei S.C. B. S.R.L. şi, deci, nu sunt străine de natura pricinii.

În consecinţa, criticile recurentei sunt neîntemeiate, motivul de recurs invocat nefiind incident în cauză.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), se constată că prin intermediul lui recurenta pune în discuţie starea de fapt reţinută de prima instanţă, respectiv împrejurarea că actele dosarului nu dovedesc vechimea de traseu neîntreruptă de peste 8 ani a intimatei S.C. B. S.R.L., respectiv pentru traseul 423 în perioada 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005.

În principiu, starea de fapt nu poate face obiectul recursului deoarece potrivit art. 488 C. proc. civ. această cale de atac poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate.

Totuşi, având în vedere că pentru o anumită perioadă licenţa de execuţie a societăţii intimate a fost prelungită de drept, Înalta Curte înţelege să verifice, raportat la criticile recurentei, dacă prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material în temeiul cărora a operat prelungirea de drept.

Astfel, potrivit înscrisului de la fila x dos. recurs, intimata S.C. B. S.R.L. a deţinut licenţă de execuţie pentru traseul 423 în perioada 1 iulie 2003 - 30 iunie 2004.

Licenţa şi-a prelungit de drept valabilitatea în temeiul art. II alin. (1) din O.G. nr. 46/2004, iniţial până la 31 decembrie 2004 iar ulterior, în temeiul articolului unic al O.G. nr. 1/2005, până la 30 iunie 2005.

Începând cu 1 iulie 2005, societăţii intimate i s-a eliberat o nouă licenţă de execuţie pentru traseul 423 (cf. filei x dos. recurs).

În consecinţă, criticile recurentei sunt neîntemeiate, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nefiind, de asemenea, incident.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 3421 din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM