Competence to review EU fund recovery claims: Local vs. central authority status of regional intermediary bodies

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosarul nr. x/2/2015, reclamanta Federaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Deciziei nr. 187 din 14 noiembrie 2014 emis de OIPOSDRU privind soluţionarea contestaţiei, anularea Procesului-verbal nr. x din 7 mai 2012 emis de OIPOSDRU Brăila - de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prin care a fost stabilită o creanţă bugetară de 795.371,32 RON, anularea Procesului-verbal nr. x din 3 mai 2012 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi a anexei Nota de debit nr. x din 3 mai 2012 emise de OIPOSDRU Brăila, prin care a fost stabilită o creanţă bugetară de 71.337,56 RON, anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 12 ianuarie 2013 şi care stabileşte o creanţă bugetară de 24.825,30 RON, repararea pagubei şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea către partea reclamantă a sumei de 891.534,27 RON.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 1767 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Federaţia A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ atacat, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost încheiat de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est ce se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale şi judeţene, astfel că litigiile privind anularea actelor emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, în primă instanţă.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 6407 din 6 octombrie 2015 a admis excepţia necompetentei materiale a instanţei, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta Federaţia A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi Fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoz. art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 în forma actuala de reglementare,,,Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Cum legiuitorul a menţionat expres sintagma "indiferent de valoare" şi în raport de împrejurarea că este irelevant cine este emitentul actului, rezultă că s-a stabilit în sarcina Curţilor de Apel competenţa exclusivă de soluţionare a cauzelor privind litigiile generate cu privire la sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 noul C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În principal, reclamanta Federaţia A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ următoarele acte:

- Nota (proces de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă încheiat la data de 23 aprilie 2012 şi înregistrat de Organismul Intermediar Regional Posdru - Brăila, cu numărul x din 3 mai 2012 şi Anexa Nota de debit nr. x din 3 mai 2012, prin care a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 71.337,56 RON;

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 3 mai 2012 şi înregistrat de Organismul Intermediar Regional Posdru - Brăila, transmis la reclamanta Federaţia A. la data de 10 mai 2012 şi Anexa Nota de debit nr. x din 8 mai 2012, prin care a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 795.371,32 RON;

- Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiate la data de 12 ianuarie 2013 şi care stabileşte în sarcina Federaţiei A. o creanţă bugetară în cuantum de 24.825,30 RON;

- Decizia nr. 187 din 14 noiembrie 2014 emisă de Organismul Intermediar Regional POSDRU prin care a fost respinsă în totalitate contestaţia reclamantei cu privire la Procesul-verbal nr. x din 7 mai 2012 şi procesul-verbal nr. x din 3 mai 2012.

Procesul-verbal (care, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanţă) a fost emis de o autoritate publică locală (Organismul Intermediar Regional POSDRU - Brăila) iar decizia a fost emisă de o autoritate publică centrală (Organismul Intermediar Regional Posdru Sud-Est organism delegat de AMPOSDRU).

Aşadar, starea de fapt reţinută de Tribunalul Bucureşti referitoare la rangul autorităţii emitente a procesului-verbal, respectiv de autoritate publică centrală, este eronată. Organismul Intermediar Regional Posdru Sud-Est este o autoritate publică locală emitentă a procesului-verbal, indiferent de orice alte împrejurări. De asemenea, este irelevant că procesul-verbal a fost avizat şi aprobat de AMPOSDRU pentru a produce efecte juridice, deoarece aceste formalităţi esenţiale ale actului juridic efectuate de autoritatea ierarhic superioară nu modifică statutul emitentului actului juridic.

Dispoziţiile legale relevante în cauză sunt cuprinse în Capitolul V din O.U.G. nr. 66/2011 şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul de contestare a titlului de creanţă iar art. 47 alin. (5) stabileşte autoritatea la care se depune contestaţia, respectiv "autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat".

Potrivit art. 50 alin. (1) din aceiaşi ordonanţă de urgenţă, "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, (...)".

Aşadar, autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă (în speţă, procesul-verbal, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanţă) este în acelaşi timp competentă să soluţioneze prin decizie contestaţia administrativă exercitată împotriva acestuia.

Reglementarea reprezintă un caz particular de aplicare a regulii generale instituite de art. 7 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (aşa numitul, în doctrină, recurs administrativ graţios).

În cazul dedus judecăţii nu a fost urmată această cale ci cea a recursului administrativ ierarhic (reglementată de art. 7 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu şi de O.U.G. nr. 66/2011), contestaţia fiind soluţionată de autoritatea publică centrală, ierarhic superioară celei care a emis procesul-verbal de control.

Înalta Curte observă însă că, indiferent de calea administrativă urmată, competenţa instanţei se stabileşte în condiţiile Legii nr. 554/2004, în acest sens fiind prevederile exprese ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, incident în cauză deoarece procesul-verbal instituie obligaţia de restituire a unei sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel." (sublinierea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Contrar celor reţinute de Tribunalul Bucureşti, actul administrativ este reprezentat de procesul-verbal şi nu de decizie deoarece doar procesul-verbal dă naştere la drepturi şi obligaţii în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Or, procesul-verbal este întocmit de o autoritate publică locală.

În consecinţă, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, luând în considerare şi celelalte considerente de drept mai sus expuse, competent material să soluţioneze litigiul este tribunalul.

Dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu reprezintă, din punct de vedere al competenţei, decât normă de trimitere la legea contenciosului administrativ. De asemenea, ele trebuie interpretate în sensul instituirii obligativităţii urmării procedurii administrative prealabile (acest aspect este nelitigios dar semnificativ în condiţiile în care Tribunalul Bucureşti a interpretat eronat dispoziţia normei juridice în discuţie şi a considerat că referirea la "deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor" semnifică faptul că instanţa competentă material este cea corespunzătoare rangului ierarhic emitentului deciziei).

Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Federaţia A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM