Renunciation of tax litigation regarding VAT refund appeal failure to issue a decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 aprilie 2014 sub nr. de dosar x/2/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat, urmare a nesoluţionării în termenul legal de către pârâţi a contestaţiei fiscale formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D din 9 septembrie 2013, să dispună:

(1) obligarea pârâţilor ANAF la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale, în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii;

(2) obligarea pârâţilor, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;

(3) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3226 pronunţată în data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere din cererea modificatoare, invocată de către reclamantă la termenul din data de 11 noiembrie 2014 şi a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii şi la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

Totodată, prin aceeaşi sentinţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 3 noiembrie 2014 şi a respins, ca neîntemeiate: excepţia lipsei de interes a capătului de cerere vizând anularea Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acţiunii introductive şi, celelalte capete ale cererii modificatoare, formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

II. Motivul de recurs şi cererea de renunţare la judecată

Împotriva Sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată.

La data de 20 martie 2015, recurenta-reclamantă A. prin apărători a depus în baza art. 406 coroborat cu art. 9 C. proc. civ. cerere de renunţare la judecată, motivat de faptul că a fost finalizată şi soluţionată de către organele fiscale procedura de refacere a inspecţiei fiscale.

III. Analizând cererea de renunţare la judecată formulată de către reclamant, Înalta Curte reţine următoarele:

Procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanţa reţine că, în cauză, recurenta-reclamantă A., prin reprezentant a formulat cerere de renunţare la judecarea cauzei, motivat de faptul că procedura de refacere a inspecţiei fiscale a fost finalizată şi soluţionată de către organele fiscale.

Potrivit art. 406 alin. (4) " Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

Înalta Curte a constatat că, prin cererea ( denumită punct de vedere) formulată din data de 4 februarie 2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat a se lua act de declaraţia de renunţare formulată, dându-şi astfel acordul expres la cererea recurentei-reclamante având ca obiect renunţarea la judecată, fiind astfel îndeplinită condiţia pronunţării hotărârii, în condiţiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

În baza tuturor considerentelor de fapt şi de drept dezvoltate, instanţa va constata că reclamanta A. renunţă la judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 3226 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM