Dismissal of appeal against administrative fine for broadcasting obscene content in protected time slots

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 noiembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei CNA nr. 590 din 29 octombrie 2013 şi exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 10.000 RON, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 şi H.G. nr. 1344/2007.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1065 pronunţată în data de 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca nefondată.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurenta critică lipsa de temeinicie a considerentelor instanţei de fond referitoare la neprezentarea unor puncte de vedere contrare sau diferite, susţinând că nu a fost sancţionată pentru nerespectarea principiilor reglementate de Titlul V - Asigurarea informării corecte şi a pluralismului din Codul audiovizual.

Ipoteza abordată de către instanţa de fond formează obiectul de reglementare al art. 66 alin. (1) din Codul audiovizual, or, decizia contestată nu a reţinut această încălcare a legii, iar programul nu face parte din ipoteza reglementată de lege, în sensul că cele două emisiuni nu au fost programe de ştiri şi dezbateri, ci reportaje.

O altă critică a soluţiei primei instanţe, vizează faptul că sentinţa a reţinut că reportajele au conţinut "imagini cu puternic conţinut erotic, reprezentând femei în ipostaze sexuale", imagini care "nu sunt indispensabile în raport cu informaţiile furnizate, fiind lipsite de rol educativ sau informativ în context".

Or, susţine recurenta, în cazul unor imagini de aceeaşi natură în cadrul videoclipurilor, instanţa de fond a avut o altă abordare, dând dovadă de măsuri de judecată diferite.

Susţinerea judecătorului fondului nu are suport logic, deoarece imaginile de acelaşi tip au aceeaşi semnificaţie, indiferent dacă sunt prezentate într-un reportaj sau într-un videoclip.

Instanţa de fond nu s-a raportat la criteriul concret de încadrare a faptei reprezentat de art. 18 lit. b) din Codul audiovizual, conform căruia:

"nu pot fi difuzate în intervalul orar 6:00 - 23:00 producţii care prezintă scene de sex, limbaj sau comportament obscen".

Situaţiile nu se regăsesc în speţă, deoarece instanţa a constatat că au fost difuzate "imagini reprezentând femei în ipostaze sexuale", deci nu scene de sex care în cadrul altor programe (videoclipuri muzicale) nu ar fi avut caracter contravenţional.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

2. Analiza motivelor de casare

Prima instanţă a reţinut că prin maniera de realizare şi prin mesajul transmis, programele analizate sunt de natură a afecta dezvoltarea fizică, mentală şi morală a minorilor, astfel că difuzarea lor în intervalul orar 6:00 - 23:00 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, potrivit cărora reclamantei îi revine responsabilitatea clasificării programelor pe care le difuzează în funcţie de numărul şi natura scenelor de nuditate, reprezentarea actului sexual şi genul sau tema programului, pentru a se asigura protecţia minorilor.

Considerentele referitoare la neprezentarea unor puncte de vedere contrare sau diferite apar ca fiind nerelevante şi fără consecinţe asupra legalităţii soluţiei pronunţate, în raport de soluţia adoptată ca urmare a încălcării intervalului orar permis de lege în astfel de situaţii.

Aceleaşi observaţii pot fi făcute şi cu privire la considerentele ce au realizat o aşa-zisă comparaţie cu situaţia videoclipurilor în care se prezintă astfel de scene.

Este adevărat că intimatul nu sancţionează difuzarea imaginilor de acelaşi tip în alte contexte dacă se respectă intervalul orar de excludere a unor astfel de materiale, respectiv 6:00 - 23:00.

Din analiza probelor administrate în cauză, se constată că imaginile au prezentat femei care se mişcă provocator, mişcări specifice consumării unui act sexual, astfel încât ceea ce a reţinut judecătorul fondului ca fiind "imagini reprezentând femei în ipostaze sexuale" corespunde criteriului de încadrare a faptei reprezentat disp.art. 18 lit. b) din Codul audiovizual.

Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, nefiind întrunite dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1065 din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM