Non-dispositive nature of financial guard report bars administrative challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/86/2013, reclamanta SC "A." S.R.L. Gălăneşti, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - reprezentat prin Garda Financiară şi Garda Financiară, secţia Judeţeană Suceava, anularea procesului-verbal nr. x din data de 12 iunie 2012 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Suceava şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 7420 din 22 noiembrie 2013 Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/86/2013 la data de 29 noiembrie 2013.

Prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2014 Curtea a reţinut că din eroare a fost înregistrată acţiunea ca fiind recurs şi a trimis cauza spre repartizare aleatorie la un complet de fond.

Prin Sentinţa nr. 55 pronunţată în data de 17 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice - prin Garda Financiară, a respins cererea având ca obiect " contestaţie act fiscal ", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Garda pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă s-a admis şi excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea având ca obiect " contestaţie act fiscal ", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Primul motiv de recurs a vizat faptul că în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Financiare, deşi excepţia a fost pusă în discuţia părţilor şi a rămas în pronunţare şi cu privire la aceasta.

Un alt motiv de recurs are ca obiect nelegala admitere a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond, cu motivarea că procesul-verbal emis de către Garda Financiară nu constituie act administrativ asimilat şi că nu poate fi supus pe cale separată controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

În acest sens a susţinut că procesul-verbal contestat este act administrativ, în înţelesul legii, art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ şi art. 41 din Codul de procedură fiscală, întrucât în baza acestuia s-a emis dispoziţia de măsuri a Gărzii Financiare de instituire a unui sechestru asigurator pentru bunurile mobile deţinute de reclamantă.

Faţă de cele menţionate s-a apreciat că actul administrativ contestat, reprezentat de procesul-verbal nr. x din 12 iunie 2013 al Gărzii Financiare, poate fi anulat potrivit art. 47 din O.G. nr. 92/2003.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de recurs, întemeiată pe motivele de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte o constată nefondată, apreciind că, în mod legal, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi excepţia de inadmisibilitate.

Primul motiv de recurs vizează faptul că, în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Financiare.

Înalta Curte reţine din cuprinsul sentinţei recurate că, deşi judecătorul fondului nu s-a pronunţat în mod explicit, a soluţionat legal acţiunea în contradictoriu cu ANAF, deoarece opera transmiterea calităţii procesuale pasive de la Garda Financiară (autoritatea care a întocmit actul şi care, tocmai pentru acest motiv, ar fi avut calitate procesuală pasivă)la ANAF în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013.

În consecinţă, nu au fost încălcate reguli de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii sentinţei.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, vizând nelegala admitere a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond şi eronata respingere a acţiunii ca fiind inadmisibilă, Înalta Curte constată că şi acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Prin acţiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 31 mai 2013 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Suceava, apreciind că actul încheiat îndeplineşte condiţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ şi art. 41 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (...).

Procesul-verbal nr. x din data de 31 mai 2013 nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu conţine decât constatări de fapt şi de drept, fără acte de dispoziţie.

În consecinţă, procesul-verbal nu reprezintă decât o operaţiune tehnico-administrativă care stă la baza unor acte administrative, concomitente ( cum sunt spre exemplu: acelea prin care s-au luat măsuri asiguratorii) sau poate pregăti actele administrative ulterioare (spre exemplu decizia de impunere) ori poate avea alte consecinţe juridice distincte.

Aşa fiind în mod corect prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, întrucât actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălăneşti împotriva Sentinţei civile nr. 55 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM