Disciplinary warning quashed for lack of mandatory prior investigation; agency appeal rejected and costs award upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/45/2013 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bucureşti, anularea Deciziei nr. 377 din 20 august 2013 ca nelegală.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 şi H.G. nr. 1344/2007.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 97 pronunţată în data de 25 aprilie 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, a anulat Decizia nr. 377 din 20 august 2013 emisă de către Directorul General al ANPIS şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

În primul rând, recurenta critică hotărârea instanţei de fond cu privire la cheltuielile de judecată, în condiţiile în care acestea nu au fost solicitate în cererea de chemare în judecată şi nu au fost dovedite cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Astfel, consideră recurenta, instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, şi a încălcat principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la apărare (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.).

Instanţa de fond avea posibilitatea ca în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. să reducă motivat cheltuielile reprezentând onorariul avocaţilor atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

În al doilea rând, recurenta susţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., deoarece lipseşte motivarea soluţiei în ceea ce priveşte lămurirea împrejurării, dacă în cazul aplicării sancţiunii mustrării scrise, cercetarea prealabilă este facultativă.

Prima instanţă a arătat că:

"în privinţa sancţiunii prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. a) poate fi aplicată direct de către persoana care are în competenţă legală numirea în funcţia publică", motivare incorectă din punctul de vedere al recurentei, deoarece aplicarea unei sancţiuni disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului, fiind singura sancţiune ce poate fi aplicată fără cercetare prealabilă, dar în măsura în care este contestată, cercetarea disciplinară devine obligatorie, conform art. 77 alin. (3) coroborat cu art. 78 din Legea nr. 188/1999 republicată.

Cum sancţiunea disciplinară nu a fost contestată de funcţionarul public la conducătorul autorităţii publice, în condiţiile prevăzute de art. 23 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, procedura cercetării administrative nu a devenit obligatorie.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

2. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

2.1. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 448 pct. 4 C. proc. civ.

Cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului au fost solicitate şi dovedite până la închiderea dezbaterilor, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 11 aprilie 2014, precum şi din cuprinsul chitanţei aflată la fila x din acelaşi dosar.

Suma de 2.000 RON, reprezentând onorariul de avocat la care a fost obligată recurenta-pârâtă este în concordanţă cu complexitatea speţei şi soluţionarea acesteia în primă instanţă la Curtea de apel.

Recurenta nu a dovedit că ar fi fost încălcate criticile de stabilire a onorariului de avocat până la art. 127 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, pentru ca instanţa de judecată să dispună reducerea sumei solicitate de partea care a câştigat procesul.

2.2. În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe disp.art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public.

Textul se referă la sancţiunile disciplinare cuprinse la art. 77 alin. (3) lit. a) - e) din Legea nr. 188/1999, inclusiv la sancţiunea "mustrare scrisă", care se găseşte la art. 77 alin. (3) lit. a) din lege.

Dispoziţiile art. 23 din H.G. nr. 1344/2007 au în vedere o altă ipoteză legală şi reglementează atribuţiile comisiei de disciplină, în cazul în care este contestată administrativ sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

În speţă, funcţionarul public a optat pentru sesizarea instanţei de judecată, caz în care prevederile invocate de recurentă nu sunt aplicabile.

Mai mult, Înalta Curte constată că motivele anulării actului administrativ contestat nu se limitează la problematica audierii funcţionarului public, ci are în vedere şi alte aspecte, respectiv a neconcordanţei între chestiunile reţinute în considerentele deciziei cu cele reţinute în finalul acesteia, dar şi nelegalitatea aplicării sancţiunii, ca urmare a neîntrunirii condiţiilor prevăzute de lege pentru "neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor", aspecte ce nu au fost contestate prin recursul promovat.

2.3. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială împotriva Sentinţei civile nr. 97 din 25 aprilie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM