Claw-back health tax appeal: company's appeal dismissed, CNAS appeal allowed, lower judgment quashed and action rejected

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. x din 29 aprilie 2015 şi a Adresei nr. x din 17 aprilie 2015.

1.2. Hotărârea primei instanţei

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1267 din 14 aprilie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Notificării nr. x din 29 aprilie 2015 şi Adresei nr. x din 17 iulie 2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi reclamanta Societatea A. SRL care au adus critic de nelegalitate.

1.3.1. Prin recursul său pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea hotărârii atacate, care este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi rejudecând cauza, să fie respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului exercitat pârâta a susţinut următoarele:

Cu privire la aprecierea instanţei de fond în sensul că notificarea include medicamente care nu se regăsesc în Lista aprobată de O.U.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, s-a eludat dispoziţiile O.U.G. nr. 77/20011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.G. nr. 17/2012 şi O.U.G. nr. 69/2014 (act normativ aplicabil în speţă).

Contribuţia trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în considerarea cărora subiecţii de plată ai contribuţiei trimestriale nominalizaţi la acest articol au obligaţia efectuării plăţii, după cum urmează:

- medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate;

- medicamentele cu sau fără contribuţie personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală;

- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;

- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) şi se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

În ce priveşte aprecierile instanţei de fond în sensul că notificarea include unele medicamente care nu au autorizaţie de punere pe piaţă valabilă şi nu se regăsesc în Nomenclatorul medicamentelor autorizate pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, se arată că art. 729 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, prevede că deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă trebuie să anunţe Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale dacă produsul încetează să fie pus pe piaţă fie temporar, fie permanent: o astfel de notificare trebuie să fie făcută cu cel puţin două luni înainte de întreruperea punerii pe piaţă a medicamentului, cu excepţia situaţiilor excepţionale.

Conform art. 791 lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, deţinătorii autorizaţiei do distribuţie au obligaţia de păstra evidenţa fie în forma facturilor de vânzare/cumpărare, fie în format electronic, fie în orice altă formă, consemnând pentru orice tranzacţie de intrare, ieşire sau brokeraj de medicamente cel puţin următoarele informaţii: data, denumirea medicamentului, numele şi ţara de origine ale fabricantului, modul de prezentare, forma farmaceutică, concentraţia substanţelor active, mărimea ambalajului, seria şi data expirării, certificatul de calitate şi buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată sau care a făcut obiectul brokerajului, numele şi adresa furnizorului sau a destinatarului, după caz, precum şi seria medicamentului, cel puţin pentru produsele care prezintă elementele de siguranţă.

Nu are relevanţă, în opinia recurentei pârâte, în prezenta cauză Nomenclatorul medicamentelor autorizate pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului, întrucât acesta prezintă o situaţie actualizată a autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentului şi nu istoricul acestor autorizaţii.

Prin urmare, obligaţia de a păstra o evidenţă cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentraţia substanţelor active, mărimea ambalajului, seria şi data expirării, certificatul de calitate şi buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc. aparţine deţinătorilor autorizaţiei de distribuţie şi nu CNAS, conform dispoziţiilor actului normativ mai sus menţionat.

Referitor la motivarea instanţei de fond în sensul că notificarea include medicamente care nu figurează în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman (CANAMED), valabil în perioada de referinţă - ediţia ianuarie 2015, chiar dacă au fost listate în ediţii anterioare ale CANAMED, se susţine că potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) şi alin. (21) din O.U.G. nr. 77/2011, declaraţia depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale cu condiţia ca, medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menţionat, iar conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, medicamentele contestate sunt raportate de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienţilor la nivelul trimestrului I 2015.

Aceste coduri CIM au fost listate în CANAMED, astfel că este evident că preţul acestor medicamente a fost solicitat de reprezentantul deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă raportat Ia incidenţa prevederilor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009 privind Normele privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare.

Ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuţiei trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) şi nu data comercializării lor în lanţul de distribuţie (distribuitori en-gros, farmacii de circuit deschis şi/sau farmacii cu circuit închis).

De asemenea, este de menţionat faptul că dacă pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizaţiei de punere pe piaţă la expirarea acesteia, medicamentul poate fi menţinut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităţilor distribuite în reţeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizaţiei de punere pe piaţă.

În accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către reclamantă nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

Medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, medicamentele cu şi fără contribuţie personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unităţi sanitare şi centre de dializă şi raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.

Referitor la motivarea instanţei de fond în sensul că notificarea include medicamente pentru care, deşi a fost obţinută autorizaţie de punere pe piaţă, nu au fost niciodată efectiv vândute în România, se arată că prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a stabilit, începând cu 01 octombrie 2011, obligaţia tuturor deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, de a plăti o contribuţie trimestrială, în funcţie de procentul de creştere a consumului de medicamente aplicat la consumul individual al fiecăruia dintre aceştia.

Atribuţiile exclusive ale instituţiei pârâte sunt acelea de a transmite procentul "p" şi consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Singurele elemente necesare verificării modalităţii de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă), date ce au fost puse atât la dispoziţia reclamantei-intimate, cât şi la dosarul instanţei.

Deşi aceste date au fost puse la dispoziţia instanţei de fond, acesta nu a analizat aceste înscrisuri şi a eludat dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare şi prin urmare în mod greşit a motivat că notificarea include unele medicamente pentru care, deşi a fast obţinută autorizaţie de punere pe piaţă, nu au fost niciodată efectiv vândute în România.

Reclamanta datorează contribuţia trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declaraţii depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială.

Totodată, se învederează faptul că, prin adresa privind răspunsul la contestaţia administrativă nr. P/5646 din 17 iulie 2015, CNAS a răspuns punctual cu privire la codurile CIM contestate de reclamantă, în sensul că aceste medicamente au fast consumate şi raportate în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011.

1.3.2. Prin recursul exercitat, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat înlăturarea considerentelor expuse de instanţă la pct. 3.1. - 3.4., iar pe fond menţinerea soluţiei de admitere a acţiunii formulate de reclamantă.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta a susţinut următoarele:

În mod greşit prima instanţa a constatat că CNAS s-a conformat obligaţiilor legale aflate în sarcina sa prin emiterea acestei notificări.

Astfel CNAS are obligaţia de a transmite debitorilor taxei claw-back valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferentă vânzărilor debitorului, cu includerea motivelor de fapt şi de drept care au condus la stabilirea acestor valori.

Or, notificarea contestată nu cuprinde nicio explicaţie a valorilor comunicate şi niciun mecanism de control pentru reclamantă a validităţii acestor date, în realitate, notificarea fiind motivată doar în drept nu şi în fapt.

De altfel, în materia taxei claw-back, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are o jurisprudenţă constantă în sensul că actul administrativ trebuie emis astfel încât să existe garanţii împotriva arbitrariului şi să permită instanţei verificarea legalităţii sale în situaţia în care destinatarul actului se consideră vătămat în drepturile sale. Or, în lipsa oricăror elemente şi documentaţii care să permită instanţei verificarea legalităţii calculului efectuat de CNAS, obligaţia motivării actului nu poate fi considerată îndeplinită.

În aceste condiţii, sunt greşite considerentele reţinute de prima instanţă, în sensul că CNAS a respectat obligaţia de comunicare a datelor necesare pentru plata contribuţiei claw-back de către recurentă.

În plus, prin raportare la faptul că datele comunicate sunt raportate la preţurile de referinţă ale medicamentelor inserate în Anexa notificării atacate (deşi O.G. nr. 77/2011 impune CNAS comunicarea valorii consumului raportat la vânzările sale), fără a exista o motivare a acestui fapt, cu atât mai mult se impunea constatarea lipsei unei motivări a actului administrativ atacat.

Urmează ca instanţa să observe că dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (5) alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 obligă CNAS să comunice reclamantei consumul de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor acesteia, iar nu o valoare economică a acestora, raportată la valoarea preţurilor de referinţă ale acelor medicamente.

Mai mult, o parte a datelor transmise de CNAS au fost eronate (aspecte reţinute de către instanţă), fiind evident că această situaţie este generată de mecanismul defectuos de implementare a O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, în lipsa oricăror informaţii privind consumului total de medicamente, recurenta, în calitate de plătitor al taxei nu avea niciun mecanism de verificare a procentului "p", folosit pentru calculul taxei.

Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte exced controlului instanţei, fiind necesară investirea acesteia cu o acţiune în vederea anularii actului administrativ prin care a fost stabilit acest procent "p".

A mai apreciat că, independent de contestarea procentului "p", instanţa de fond ar fi trebuit să observe că, în lipsa oricăror informaţii şi date privind consumului total de medicamente nu se poate verifica nici stabilirea corectă a procentului "p" şi că, în realitate, criticile reclamantei au în vedere, în principal, imposibilitatea exercitării unui minim control asupra legalităţii datelor comunicate prin actul administrativ atacat.

Or, aşa cum a reieşit că o parte a datelor privind consumul de medicamente aferent reclamantei conţinea în mod eronat medicamente ce nu trebuiau incluse, argumente validate de instanţa de fond, faţă de lipsa oricărei posibilităţi de verificare a datelor comunicate şi numărul mare de contestaţii în această materie, este evident că şi consumul total de medicamente este stabilit prin raportare, la date parţial eronate.

În consecinţă, constatând pertinenţa argumentelor noastre, solicităm înlăturarea considerentelor de la pct. 3.1. şi 3.2. din sentinţa atacată, pe care le apreciem greşite.

Caracterul discriminatoriu al taxei claw-back prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparţin subscrisei. Nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalţi participanţi în lanţul de distribuţie (distribuitori şi farmacie) în baza de calcul a taxei.

Faţă de criticile aduse de reclamantă referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparţin acesteia, instanţa de fond a reţinut (pct. 3.3. şi 3.4.) că aceste argumente exced controlului instanţei pe calea acţiunii în anulare a actului administrativ şi pot face doar obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

De asemenea, a arătat prima instanţa că jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în sensul că nu există discriminare în materia taxei claw-back.

În realitate, opinia Curţii Constituţionale, constantă în toate deciziile pronunţate, este în sensul că nu există discriminare între deţinătorii de APP (plătitorii taxei) şi distribuitori şi farmacii (neplătitori ai taxei), câtă vreme taxa claw-back se stabileşte prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte.

Or, aşa cum reiese din toate deciziile pronunţate în această materie, Curtea Constituţională a considerat că raportarea la valoarea de compensare a medicamentelor şi consecinţele acesteia (discriminarea şi includerea TVA) nu rezultă din lege, pentru a putea fi controlate de Curtea Constituţională, ci dintr-o interpretare şi aplicare a legii care trebuie controlată de către instanţe.

În consecinţă, revine instanţelor de judecată sarcina de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu dispoziţiile legale incidente, nefiind necesară cercetarea acestor considerente pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

Or, CNAS a recunoscut expres că a stabilit valoarea consumului comunicată prin raportare la preţurile de referinţă ale medicamentelor supuse taxei. În acelaşi timp, dispoziţiile legale incidente impun CNAS să comunice debitorilor taxei consumul aferent vânzărilor fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum raportată la preţurile de referinţă.

Acestor critici instanţa de fond nu a înţeles sa le dea nicio dezlegare, apreciind că pot fi analizate doar prin intermediul unei excepţii de neconstituţionalitate, considerente pe care le-a apreciat greşite, pentru argumentele de mai sus.

În plus, prin acţiunea introductivă, reclamanta a arătat expres că nu contestă faptul că face parte din singura categorie care suportă taxa, ci că este nelegal ca taxa suportată să fie stabilită prin raportare şi la valori pe care nu le încasa (adaosurile comercianţilor), respectiv la un prejudiciu pe care nu ea îl generează în bugetul CNAS.

În măsura în care taxa claw-back ar urma să fie stabilită prin raportare la preţurile de referinţă ale medicamentelor, am fi în prezenţa unei taxe discriminatorii, care încalcă (i) principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi (ii) protecţia proprietăţii şi principiul certitudinii impunerii fiscale.

Pentru aceste motive se apreciază că se impune înlăturarea considerentelor instanţei menţionate la pct. 3.3. şi 3.4 din sentinţa atacată, ca urmare a reţinerii valabilităţii argumentelor noastre.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

2.1. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

2.1.1. Referitor la recursul reclamantei Societatea A. SRL

Criticile reclamantei referitoare la considerentele instanţei de fond în sensul că notificarea contestată în cauză nu conţine motivarea în fapt a acesteia sunt neîntemeiate, fiind în consecinţă corectă aprecierea instanţei de fond în sensul că autoritatea pârâtă a respectat întocmai dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Contrar susţinerilor reclamantei recurente, notificarea datelor de consum nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi prin urmare întocmirea ei nu reclamă exigenţa motivării în fapt sau în drept.

Valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, determinată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică pe care o gestionează, şi comunicată conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, poate fi contestată conform art. 6 din acest act normativ, caz în care se emite un act administrativ, calificat ca atare de lege, care în măsura producerii unei vătămări drepturilor sau intereselor legitime unei persoane, poate fi supus controlul de legalitate conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În măsura în care nu se contestă, valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente reprezintă un element de calcul în determinarea contribuţiei trimestriale pe bază de declaraţie fiscală, care este un act administrativ fiscal, conform art. 88 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, notificarea valorii aferente a consumului centralizat de medicamente nu întruneşte elementele unui act administrativ, nefiind în măsură a produce efecte juridice prin el însuşi, constituind în fapt o operaţiune administrativă ce precede şi pregăteşte un alt act administrativ.

Condiţia motivării trebuie să se regăsească numai la decizia de soluţionare a contestaţiei, calificată de legiuitor ca fiind un act administrativ, exigenţă îndeplinită la adresa nr. x din 17 iulie 2015 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notificării comunicată reclamantei, care conţine răspunsuri la toate criticile formulate de reclamantă.

Din această perspectivă este nefondată şi critica referitoare la imposibilitatea reclamantei de necontestare a procentului "p" comunicat prin notificarea din cauză.

Deşi, potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 77/2011 valoarea procentului "p" se comunică împreună cu valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, prin procedura prevăzută la art. 5 din acest normativ se poate contesta numai valoarea consumului centralizat de medicamente, posibilitate legală ce rezultă cu claritate din dispoziţiile legale menţionate potrivit cărora "Datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor."

Procentul "p" nu se poate contesta în condiţiile normei anterior menţionate, fără însă, a se putea susţine că, ar exista o altă cale de cenzură judiciară a întinderii acestuia, cum se sugerează prin hotărârea instanţei de fond, respectiv prin contestarea Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 249 din 29 aprilie 2015 prin care a fost aprobat acest procent în baza căruia se calculează contribuţia trimestrială aferentă trimestrului I 2015.

Procentul "p" în baza căruia se calculează contribuţia trimestrială reprezintă cota legală de impozitare, determinată pe baza formulei p = {[(CTt - BAt)]/CTt} x 100, prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, parametrii în funcţie de care se determină fiind obiectiv stabiliţi, întinderea lor nefiind de natură a vătăma drepturile sau interesele unui particular.

Variaţiile acestui procent de la un trimestru la altul, care sunt influenţate de diferenţele trimestriale ale consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, celălalt parametru fiind constant conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, nu-i schimbă natura legală a acestei cote de impozitare, care aplicată bazei de impozitare determină întinderea contribuţiei trimestriale datorate.

Dată fiind natura legală a acestei cote de impozitare, valoarea ei nu poate fi contestată pe calea acţiunii în contencios administrativ, cererea reclamantelor cu acest obiect fiind inadmisibilă, conduita procesuală a acestora fiind similară cu cea a cererilor de contestare pe această cale a oricărei cote de impozit sau taxe fiscale.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la nelegalitatea includerii în valoarea de calcul a contribuţiei trimestriale a adaosurilor celorlalţi participanţi în lanţul de distribuţie de către CNAS, aspect care demonstrează caracterul discriminatoriu al acesteia.

Valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii". Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, medicamente pe care plătitorii contribuţiei le au în portofoliu şi le declară trimestrial C.N.A.S.

Consumul de medicamente decontat/suportat conţine în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parţială a medicamentelor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se postează în situaţia consumatorului final, care suportă TVA, precum şi adaosurile aplicate în lanţul comercial parcurs de medicament de la producţie până la consumator, nefiind validă afirmaţia conform cu care, decontarea valorii medicamentelor s-ar putea face la o altă valoare, respectiv preţul de vânzare al reclamantei, decât cea cu care sunt achiziţionate în final medicamentele de unităţile spitaliceşti şi farmaciile vizate de textul legal.

Din acest punct de vedere, nu poate fi validată afirmaţia reclamantei, că prin acest mod de determinare a consumului de medicamente, legal după cum s-a arătat în precedent, reclamanta ar fi discriminată, întrucât toţi ceilalţi deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor beneficiază de acelaşi tratament administrativ din partea pârâtei, valoarea consumului de medicamente decontat incluzând şi adaosurile comerciale aplicate preţului de referinţă al acestora, de-a lungul lanţului comercial parcurs de medicamentele comercializate de fiecare.

2.1.2. Referitor la recursul pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, instanţa de control judiciar constată că este fondat.

Susţinerile reclamantei referitor la medicamentele individualizate în contestaţie, despre care a afirmat că fie nu se regăsesc pe lista celor de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, fie nu mai are autorizaţii de punere pe piaţă valabilă sau dacă avea autorizaţie nu le-a comercializat în România, ori nu aveau preţ în CANAMED, prima instanţă le-a validat, apreciind că în comunicările CNAS există erori, acestea incluzând în consumul centralizat comunicat reclamantelor unele medicamente care aveau viciile susţinute.

Concluzia la care a ajuns instanţa de fond este rezultatul unei aprecieri generale, bazate în exclusivitate pe susţinerile reclamantei, fără însă a avea în vedere dispoziţiile legale aplicabile cauzei şi fără o analiză critică a susţinerilor părţilor din proces.

Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2015 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.

Includerea unui medicament în lista respectivă, presupune potrivit Normei privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009, existenţa unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentului în discuţie, pentru care deţinătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea preţului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sănătăţii.

Plecând de la premisa că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia legală de comunicare a listei, aspect ce rezultă din însăşi notificarea contestată în prezenta cauză, rezultă că criticile acesteia sunt evident nefondate. Actul menţionat la consumul de medicamente pentru trimestrul I 2015 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei are în vedere numai medicamentele din lista depusă, cu posibilitatea de actualizare trimestrială, în care reclamanta a menţionat medicamentele pentru care se datorează contribuţia trimestrială, şi care îndeplineau condiţia punerii pe piaţă, respectiv existenţa unei autorizaţii valabile în acest sens şi care erau în termenul de valabilitate.

Legalitatea comunicării consumului de medicamente raportat către C.N.A.S. efectuată către reclamantă nu este condiţionată de existenţa la momentul raportării a unei autorizaţii de punere pe piaţă a unui medicament, ci şi de o autorizaţie care şi-a încetat efectele la momentul raportării, cu condiţia ca medicamentul respectiv să mai existe în circuitul economic, ceea ce în cauză s-a demonstrat.

De altfel, prin adresa de răspuns la contestaţia administrativă formulată, pentru medicamentele în legătură cu care reclamanta a ridicat obiecţiile sale, pârâta a indicat cu titlu de exemplu, poziţia în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, depusă de reclamantă sau listarea medicamentelor în ediţiile anterioare CANAMED.

Referitor la medicamentele despre care instanţa a reţinut că nu se regăsesc pe lista celor de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, este de observat că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 contribuţia trimestrială nu se datorează numai pentru aceste medicamente, ci şi pentru cele utilizate în tratamentul spitalicesc, fiind aşadar legală comunicarea consumului acestora.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat şi operaţiunile premergătoare acestora, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1267 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, iar în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta CNAS şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menţinând actele atacate ca fiind legal întocmite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1267 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge în tot acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT