Jurisdictional conflict over prisoner complaint: exclusive competence of supervising judge under Law No. 254/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be remanded to the Supervising Judge of Deprivation of Liberty at the Drobeta-Turnu Severin Prison, thereby determining that this specific judicial officer held exclusive competence over the dispute. The legal controversy arose from a prisoner’s complaint alleging that his transfer to a distant prison violated his statutory right to receive visits; the initial supervising judge had declined material competence in favor of the Bucharest Court of Appeal, arguing the issue stemmed from a central authority’s decision rather than the local prison administration, while the appellate court subsequently reversed this declination, creating the jurisdictional impasse. The High Court ruled that under Articles 56 and 9 of Law No. 254/2013, complaints regarding the exercise of prisoners’ rights and related restrictive measures fall strictly within the administrative-jurisdictional competence of the supervising judge at the detention facility, rather than the ordinary administrative jurisdiction of the courts of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 254/2013, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, art. 68 din Legea nr. 254/2013, art. 56 din Legea nr. 254/2013, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional conflict over prisoner complaint: exclusive competence of supervising judge under Law No. 254/2013: A mai că reţinut că, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin poate să verifice măsurile dispuse de Administraţia Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, iar în situaţia de faţă actul pe care persoana privată de libertate A. îl consideră vătămător pentru drepturile sale, respectiv dreptul la vizită, îl constituie decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar nu vreo măsură luată de Administraţia Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, care i-a dat aviz favorabil transferării la alt penitenciar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
La data de 25.09.2017 a fost înregistrată, la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin plângerea formulată de petentul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, prin care a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 254/2013.
A mai precizat că precizat că acest text îi conferă dreptul să execute pedeapsa într-un penitenciar cât mai aproape de domiciliul său.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Încheierea nr. 301 din 3.10.2017, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Din argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
Având în vedere aspectele sesizate de petent, judecătorul a apreciat că pentru formularea unei atare plângeri este necesar să fi fost îngrădită exercitarea vreunuia din drepturile prevăzute limitativ în lege, art. 56 - 80 din Legea nr. 254/2013.
Raportat la motivarea în fapt a plângerii petentului pe care a expus-o în declaraţia din data de 26.09.2017, printr-o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 254/2013, intitulat "Dreptul de a primi vizite" în prima sa teză, se reţine că punerea deţinutului în situaţia de a executa o pedeapsă la o distanţă mare faţă de localitatea sa de domiciliu poate fi de natură să-i îngrădească exercitarea dreptului de a primi vizite, întrucât persoanele din familia sa, ca urmare a situaţiei materiale şi în general a oricăror altor motive care au legătură cu distanţa dintre localitatea de domiciliu şi penitenciar să nu poată să-1 viziteze pe deţinut.
A mai că reţinut că, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin poate să verifice măsurile dispuse de Administraţia Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, iar în situaţia de faţă actul pe care persoana privată de libertate A. îl consideră vătămător pentru drepturile sale, respectiv dreptul la vizită, îl constituie decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar nu vreo măsură luată de Administraţia Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, care i-a dat aviz favorabil transferării la alt penitenciar.
S-a mai reţinut că, prin declaraţia din data de 26.09.2017 petentul şi-a manifestat expres consimţământul pentru a fi învestită în caz de declinare Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în circumscripţia acestei instanţe avându-şi sediul Administraţia Naţională a Penitenciarelor, autoritate publică centrală în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Administraţia Naţională a Penitenciarelor încadrându-se în noţiunea de orice organ de stat care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din data de 31.10.2017, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa nr. 4.046 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe petentul A., în prezent deţinut la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa reţinut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 254/2013:
"(1) Preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie desemnează, anual, unul sau mai mulţi judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanţele din raza curţii de apel.
(2) Preşedintele curţii de apel desemnează, în aceleaşi condiţii, unul sau mai mulţi judecători supleanţi, care îşi vor exercita atribuţiile de supraveghere a executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilităţii exercitării acestora de către judecătorul titular. (...)."
A arătat instanţa că, prevederile art. 9 din acelaşi act normativ prevăd că:
"(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite prin prezenta lege. Pe durata exercitării atribuţiilor privind supravegherea executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, judecătorii nu pot desfăşura alte activităţi la instanţa din cadrul căreia au fost desemnaţi.
(2) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuţii administrative şi administrativ-jurisdicţionale: a) soluţionează plângerile deţinuţilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege; b) soluţionează plângerile privind stabilirea şi schimbarea regimurilor de executare a pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate; c) soluţionează plângerile deţinuţilor privind aplicarea sancţiunilor disciplinare; d) participă la procedura refuzului de hrană; e) participă, în calitate de preşedinte, la şedinţele comisiei pentru liberare condiţionată; f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege. (3) Atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege şi se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicţional, denumit încheiere. (...).
Conchide instanţa în sensul că cererea cu care a fost învestit judecătorul de supraveghere a privării de libertate în prezenta cauză reprezintă o plângere a deţinutului A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.
Susţinerile formulate ulterior, în cuprinsul unei declaraţii, nu echivalează cu o cerere de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Înalta Curte constată că, obiect al acţiunii de faţă îl reprezintă plângerea formulată deţinutului A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.
Din situaţia juridică aflată la dosar, reiese că petentul A., persoană privată de libertate se află în executarea pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 299 C. pen. - Legea nr. 286 - furt calificat.
Astfel, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.
Dispoziţiile art. 9 al acestui articol prevede că "Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul".
Mai mult decât atât, în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14/2017 din 18 septembrie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013, fiind pronunţate soluţii diferite asupra plângerilor formulate de persoanele condamnate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, respectiv asupra contestaţiilor, în ipoteza în care aceste persoane au fost transferate din penitenciar înainte de pronunţarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat".
"Art. 56
(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege.
(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(4) În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condiţiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deţinere, care înaintează declaraţia luată.
(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.
(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea, în tot sau în parte, şi dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului ori obligă administraţia penitenciarului să ia măsurile legale care se impun; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz; c) ia act de retragerea plângerii.
(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(8) Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.
(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10) Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.
(11) Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(12) Dispoziţiile art. 39 alin. (14) - (19) se aplică în mod corespunzător".
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor în favoarea Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 februarie 2018.
Procesat de ED