Asset verification closure: limits of judicial review scope and validity of undated private loan contracts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi înregistrată sub nr. x din 09.01.2014 reclamanta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa anularea Ordonanţei din 28.05.2013 emise de pârâtă privind clasarea cauzei având ca obiect procedura de control a averii numitului A.

Prin Sentinţa civilă nr. 89 din 17.04.2014 Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 3.738 din 24.11.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa pronunţată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea cauzei pe fond.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată la data de 18.03.2016, sub nr. x/2014*.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 05.04.2016 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a persoanei cercetate A., precum şi a soţiei acestuia B. şi a copiilor C. şi D., invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.04.2016 Curtea de Apel Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (3) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a persoanei cercetate A. - primar al Municipiului T., a soţiei acestuia B., precum şi a copiilor C. - fiică şi D. - fiu, dispunând totodată citarea lor pentru termenul ce a fost acordat.

Pentru termenul de judecată din data de 15.06.2016 Curtea a dispus ataşarea dosarului nr. x/2012 al Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin Sentinţa nr. 108/CA din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal promovată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, A., B., C. şi D., având ca obiect anulare act administrativ - Ordonanţa din 12.11.2013 emisă pârâtă cu privire la averea dlui A., ca nefondată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi ca nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susţine că hotărârea contestată prin care s-a respins acţiunea formulată de recurenta-reclamantă având ca obiect Ordonanţa de clasare din 28.05.2013 emisă în baza Legii nr. 115/1996 vizând verificarea averii intimatului-pârât A. şi a familiei sale nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde în parte motive contradictorii.

Se arată că instanţa de fond nu a analizat corect pe anii 2008 şi 2009 situaţia veniturilor soţiei persoana verificată a pârâtei-intimate B. în condiţiile în care în anii 2008 şi 2009 B. nu era înregistrată cu venituri declarate şi pe de altă parte aceasta nu a probat posibilitatea financiară de a depune suma de 142.700 RON la SC E. SRL în intervalul iunie - decembrie 2008.

În ceea ce priveşte anul 2009 recurenta-reclamantă arată că prima instanţă nu a realizat o analiză corectă deoarece nu a verificat posibilitatea financiară a pârâtei B. de a avea o creanţă de 64.582,24 RON de la SC E. SRL în condiţiile în care nu avea venituri declarate, singurul care avea venituri din salariu fiind pârâtul-intimat A.

În raport de aceste aspecte care nu au fost motivate recurenta-reclamantă solicită casarea sentinţa atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare a normelor de drept material în ceea ce priveşte analizarea legalităţii ordonanţei de clasare ca act administrativ vizând averea persoanei verificate şi a familiei sale respectiv a numitului A., B. - soţia şi a copiilor majori.

Se susţine că constatările primei instanţe nu au fost corecte în ceea ce priveşte pe pârâta-intimată B. care nu avea venituri declarate în anii 2008 - 2009 şi nu a probat posibilitatea financiară de a depune suma de 142.700 RON la SC E. SRL în 2008.

Faţă de sumele retrase, recurenta-reclamantă apreciază că prima instanţă putea să se sesizeze din oficiu şi să constate ca diferenţă nejustificată în plus de cea stabilită prin raportul de evaluare şi suma de 88,700 RON. Apreciază recurenta-reclamantă că atât Comisia de Cercetare a Averilor cât şi instanţa nu erau limitate în verificare la aspectele reţinute de recurenta-reclamantă ANI în raportul de evaluare a averii care a stat la baza verificării persoanei cercetate şi a familiei sale.

Un alt aspect de nelegalitate privind sentinţa recurată vizează greşita luare în considerare a împrumuturilor luate de la persoanele fizice F. (pentru suma de 24.999 RON) şi G. (pt. suma de 50.000 Euro în ceea ce priveşte veniturile persoanelor verificate. Se arată că aceste contracte de împrumut neavând "dată certă" nu sunt valabile neputând face dovada pentru terţi a menţiunilor din cuprinsul lor, conform art. 1182 C. civ. şi art. 1176 C. civ.

Alt aspect de nelegalitate priveşte neluarea în considerare a cheltuielilor de întreţinere recurenta-reclamantă apreciind că în cauză Comisia de Cercetare a Averilor avea competenţa şi mijloacele necesare pentru a identifica aceste cheltuieli realizate de persoanele cercetate.

În raport de acest motiv de recurs se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate, admiterea acţiunii şi anularea ordonanţei de clasare emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar acte în şedinţa publică din 15.01.2019 privind modalitatea de stingere a obligaţiei de restituire a celor două împrumuturi efectuate în perioada supusă verificării.

Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea apreciind că motivarea în fapt şi în drept justifică şi fundamentează soluţia de respingere a acţiunii dispusă prin sentinţa atacată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prima instanţă a verificat în raport de obiect şi ţinând cont de dezlegarea dată asupra admisibilităţii cererii dată prin Decizia de casare nr. 3.738 din 24.11.2015 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie legalitatea Ordonanţei de clasare din 28.05.2013 emisă de pârâta-intimată Comisia de Valorificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin Ordonanţa de clasare din 28.05.2013 s-a concluzionat asupra cercetării averii pârâtului A. ca primar al municipiului T. şi a familiei sale că nu există diferenţe semnificative între veniturile obţinute de persoana verificată şi averea realizată în perioada verificată cuprinsă între anii 2008 - decembrie 2011. Prin raportul de evaluare care a stat la baza sesizării din oficiu s-a stabilit că există o diferenţă semnificativă în cuantum total de 328.770,55 RON echivalent al sumei de 77.190,01 Euro.

Curtea nu va reţine aspectul de netemeinicie invocat în primul motiv de recurs vizând posibilităţile financiare ale pârâtei B. de a depune suma de bani la SC E. SRL în anul 2008 în condiţiile în care aceasta nu avea venituri declarate impozabile în perioada 2008 - 2009.

Curtea nu va reţine ca întemeiat acest motiv deoarece verificarea averii s-a realizat de prima instanţă în mod global pe toată perioada supusă verificării 2008 - 2011 limitându-se în considerare la venituri toate intrările de bani (venituri din salarii, dividende, sumele încasate de la SC E. SRL, sumele împrumutate de B. firmei şi de persoanele verificate de la de la persoanele fizice).

Faptul că suma de 142.700 RON nu a fost depusă într-un cont în anul 2008 nu poate conduce la ideea că B. nu avea posibilitatea de a depune această sumă în 2008 la SC E. SRL în condiţiile în care nu era obligată a deţine un cont bancar pentru a justifica plusul patrimonial din 2008. Aceasta în condiţiile în care prin suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că B. a împrumutat societatea cu 46.428 RON în perioada 2008 - 2011.

Prima instanţă a motivat în fapt şi în drept luând în considerare cheltuielile şi veniturile realizate de persoana cercetată şi soţia acestuia din salarii, dovedeşte tranzacţii imobiliare şi împrumuturile de la persoanele fizice pe toată perioada verificată neputându-se pleca de la premisa că în perioada 2008 - 2009 singurul care a realizat venituri din salarii a fost pârâtul A.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă critică luarea în considerare în ceea ce priveşte veniturile a împrumuturilor luate de la persoanele fizice, faptul că nu s-a majorat suma reprezentând diferenţă de avere nejustificată apreciindu-se că în cauză Comisia de verificare nu era ţinută strict de raportul de evaluare al ANI şi că în mod greşit nu s-au luat în calcul cheltuielile de întreţinere ale persoanei verificate şi ale familiei sale.

Curtea nu va reţine aspectele de nelegalitate invocate pentru următoarele motive.

În mod corect nu au fost avute în vedere cheltuielile suplimentare, solicitate de ANI care nu erau probe în apărare în faţa Comisiei, în raport de dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 115/1996. La comisie persoanele verificate pot administra probe în apărare respectiv proba cu venituri suplimentare. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceste cheltuieli trebuiau dovedite prin raportul de evaluare al averii fapt care nu s-a realizat.

În ceea ce priveşte posibilitatea Comisiei de cercetare de a extinde verificările privind averea persoanelor verificate în afara celor reţinute în raportul de evaluare prin solicitarea de majorare a sumei aferente ca nejustificată, Curtea o apreciază ca inadmisibilă în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 115/1996.

În cauză în raport de dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 115/1996 competenţa Comisiei de verificare nu se poate extinde din oficiu ea fiind sesizată de ANI, iar limitele fiind cele constatate în raportul de evaluare.

În prezenta cauză competenţa instanţei de fond a fost strictă şi limitată de însăşi natura actului administrativ contestat conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 ordonanţă de clasare în condiţiile în care norma specială respectiv Legea nr. 115/1996 nu prevede o cale de atac împotriva acestui act administrativ.

Admisibilitatea căii de atac în raport de dispoziţiile normei generale, în prezenta "tăcerii" normei speciale nu poate reprezenta o depăşire a competenţei materiale de către Comisia de verificare şi a instanţei de fond. Această verificare este strict limitată de raportul de evaluare al averii, verificarea fiind efectuată în limitele dispoziţiilor Legii nr. 115/1996.

În ceea ce priveşte critica vizând împrumuturile luate de persoanele verificate de la persoanele fizice F. în anul 2009 în cuantum de 24.000 RON şi de la G. în anul 2011 suma de 50.000 Euro, în mod corect Comisia şi prima instanţă le-a luat în considerare.

Acestea au fost recunoscute de persoanele care au acordat aceste împrumuturi, fiind audiate în calitate de martori la Comisie. S-a demonstrat că aveau posibilităţile materiale de a acorda aceste împrumuturi care au fost date în baza relaţiilor de prietenie cu persoanele verificate. Aceste împrumuturi au fost menţionate în declaraţiile de avere şi au fost restituite conform actelor depuse în şedinţa publică din 15.01.2019.

Nu poate fi reţinută nevalabilitatea lor în raport de lipsa datei certe deoarece formalitatea impusă de art. 1182 vechiul C. civ. nu reprezintă o condiţie de valabilitate celor două contracte de împrumut. Aceasta şi în raport de actele depuse de pârâţi prin care demonstrează achitarea împrumuturilor prin ordin de plată din 13.11.2013 şi respectiv contractul de dare în plată autentificat sub nr. x din 28.09.2016.

În mod corect prima instanţă a reţinut cele două contracte de împrumut, menţinând ca legală ordonanţa de clasare în condiţiile în care valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii şi nu s-a probat existenţa unui fals în contractele de împrumut sau în declaraţiile martorilor audiaţi în faţa comisiei.

În ceea ce priveşte sumele depuse de către intimata B. la SC E. SRL în 2008 şi sumele cu care societatea figurează datoare acestea au fost evidenţiate în suplimentul de raport la expertiză nejustificându-se reţine ca absolută teza că în lipsa unui depozit bancar persoana nu a avut posibilitatea de a avea în anul 2008 un plus patrimonial pentru a împrumuta SC E. SRL şi a depune bani la această firmă în calitate de asociat.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 108/CA din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2019.

Procesat de ED