Rail access fee claim assigned to civil courts as contract dispute, not administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Civil Section VI, definitively, meaning the claim for payment of 1,301,371.64 RON under railway infrastructure access contracts will proceed in the civil courts, not the administrative courts. The dispute arose when a state-owned railway infrastructure manager sued a state-owned passenger rail operator for unpaid invoices under access contracts; the Tribunal declined jurisdiction in favor of the Court of Appeal's administrative section, while the Court of Appeal declined back to the civil tribunal. The High Court held that the decisive legal basis is that the contracts are commercial/civil, not administrative acts assimilated under Article 2(1)(b) and (c) of Law No. 554/2004, because the claimant, despite being a private-law company performing public-interest activities under Government Decision No. 581/1998, did not act in a public-authority regime when concluding and executing the contracts; therefore, jurisdiction lies with the civil tribunal under Article 95 of the Civil Procedure Code, not the administrative court under Article 10(1) of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 95 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. din 2010; Rail access fee claim assigned to civil courts as contract dispute, not administrative act: The dispute arose when a state-owned railway infrastructure manager sued a state-owned passenger rail operator for unpaid invoices under access contracts; the Tribunal declined jurisdiction in favor of the Court of Appeal's administrative section, while the Court of Appeal declined back to the civil tribunal. The High Court held that the decisive legal basis is that the contracts are commercial/civil, not administrative acts assimilated under Article 2(1)(b) and (c) of Law No. 554/2004, because the claimant, despite being a private-law company performing public-interest activities under Government Decision No. 581/1998, did not act in a public-authority regime when concluding and executing the contracts; therefore, jurisdiction lies with the civil tribunal under Article 95 of the Civil Procedure Code, not the administrative court under Article 10(1) of Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.301.371,64 RON, sumă compusă din: 204.065,16 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/17.05.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. x; 6.137,19 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/17.05.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017; 1.052.811,85 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/04.08.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017; 38.357,44 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/04.08.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017.
Prin Sentinţa nr. 319 din 6 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă că, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R."- SA este o entitate asimilată autorităţilor publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că potrivit art. 6 din H.G. nr. 581/1998 desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public, iar aceste activităţi se desfăşoară în regim de putere publică, astfel cum rezultă din interpretarea corelată a art. 6, 12 şi 13 din H.G. nr. 581/1998, puterile atribuite reclamantei pe cale normativă fiind exorbitante.
Ca urmare a acestei calităţi a reclamantei, contractul de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017, ce constituie cauza juridică a litigiului, are natura juridică a unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că litigiul este de competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
La data de 20 februarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrat prezentul dosar.
La primul termen de judecată, societatea reclamantă a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, solicitând declinarea dosarului în favoarea instanţei civile.
Prin Sentinţa nr. 2391 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
În cauza de faţă, între reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA, în calitate de administrator al infrastructurii feroviare şi pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA, în calitate de operator de transport feroviar, a fost încheiat Contractul nr. x din 30 ianuarie 2017, de acces pe infrastructura feroviară.
Potrivit prevederilor generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa unei instanţe de contencios administrativ este atrasă de natura juridică administrativă a actului care face obiectul litigiului dedus judecăţii.
În cauză, în raport cu prevederile prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, pentru ca un contract să poată fi asimilat unui act administrativ supus regimului juridic reglementat prin Legea contenciosului administrativ, este necesar ca acel contract să aibă ca obiect executarea unor lucrări de interes public şi să fi fost încheiat cu o autoritate publică sau de autoritate publică asimilată, care să fi acţionat în regim de putere publică.
Or, debitoarea Compania Naţională CFR SA este, potrivit art. 1 din H.G. nr. 581/1998, o persoană juridică de drept privat, care funcţionează ca societate comercială pe acţiuni, desfăşurând, potrivit art. 6 din aceeaşi hotărâre, activităţi de interes public, nerezultând din nicio împrejurare că, la încheierea şi în executarea contractului, ar fi acţionat în regim de putere publică, pentru a putea fi asimilată unei autorităţi publice, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Contractul sus-menţionat este un contract comercial/civil, care nu poate fi asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă competenţa unei instanţei de contencios administrativ.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reţinut că revine secţiei civile a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit art. 95 din C. proc. civ.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.
Procesat de GGC - CL