Forest owners' association wins jurisdictional dispute; Harghita Tribunal to hear administrative challenge and compensation claim against local Forest Guard.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea în contencios administrativ şi fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 28 septembrie 2017, reclamanta Asociaţia A., solicitat în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ - nr. x/17.05.2017, obligarea pârâţilor la plata sumei de 287.493,58 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 58,03 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B., pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015, şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 287.493,58 RON, începând cu data de 11 mai 2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/11 mai 2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 455 din 29 martie 2018, Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 3 mai 2018.

La primul termen de judecată, din data de 13 iunie 2018, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Prin Sentinţa nr. 116 din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Asociaţia A. împotriva pârâţilor Garda Forestieră Suceava, cu sediul în Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea actului administrativ din 17 mai 2017, prin care pârâta Garda Forestieră Suceava şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Pădurilor la plata sumei de 287.493,58 RON.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ atipic emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Suceava, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenţei materiale, având în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este dată de ierarhia autorităţii publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reţine că faptul chemării în judecată a unei autorităţi publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competenţa Curţii de Apel, întrucât competenţa este dată de obiectul cauzei dedus judecăţii şi acesta vizează atacarea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL