Revision admissibility: failure to evict the merits and uncited procedural defect under Civil Procedure Code

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 1 noiembrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova, obligarea pârâtului la soluţionarea cererii înregistrate sub nr. x/25.02.2013 şi obligarea pârâtului să emită actele şi informaţiile solicitate, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, sub sancţiunea prevăzută de art. 13 din aceeaşi Lege, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a adresat o cerere către pârâtă, înregistrată din 25 februarie 2013, prin care a solicitat să i se elibereze o adeverinţă din care să rezulte cuantumul net al veniturilor obţinute în fiecare lună, începând cu 1 ianuarie 2012 până în prezent, să i se comunice dacă, de la data încadrării în Serviciul Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova şi până în prezent, i-au fost aplicate sancţiuni disciplinare, iar, în caz afirmativ, să i se comunice numărul de înregistrare al ordinului/ordinelor prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară şi să i se elibereze un exemplar/câte un exemplar al acestuia/acestora, să i se comunice dacă diminuarea veniturilor obţinute în cursul anului 2012 s-a realizat ca urmare a aplicării vreunei sancţiuni disciplinare.

Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Decizia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 882 din 23 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 242 din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În opinia revizuentului, Decizia nr. 882 din 23 martie 2016 este nelegală, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuentul susţine că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra interogatoriului din fond; instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată efectuate; instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la toate motivele de casare raportat la susţinerile instanţei de fond.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constată că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 pct. 1 - 10 C. proc. civ.

În cauză însă, cererea de revizuire nu respectă cerinţele impuse de art. 509 C. proc. civ.

Astfel, textul cuprins la art. 509 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.

Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 242 din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Se observă totodată că revizuentul, deşi şi-a întemeiat cererea pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu a formulat motive care să se circumscrie celor prevăzute la respectivul text de lege.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL