Tax assessment appeal barred by loss of legal personality due to trade registry strike-off

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2013, la data de 24.05.2013, reclamanta SC "A." SRL a formulat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscal, contestaţie împotriva Deciziei nr. 442 din 26.11.2012 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. x din 22.02.2012, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscala nr. x din 22.02.2012 încheiat de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Jud. Prahova - Activitatea de inspecţie fiscală, pentru suma de 18.288.810 RON (reprezentând 9.600 RON - impozit pe profit; 1.075 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente; 1.440 RON - penalităţi de întârziere aferente; 14.452.069 RON taxa pe valoare adăugată; 1.661.261 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente; 2.163.365 RON penalităţi de întârziere aferente), solicitând admiterea contestaţiei, anularea Deciziei nr. 442 din 26.11.2012, privind soluţionarea contestaţiei, anularea deciziei menţionate mai sus şi obligarea intimatei D.G.F.P. Prahova la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate în procedura administrativa.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3.528 din data de 13 noiembrie 2013 s-a respins cererea formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, ca nefondată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL apreciind că instanţa de fond a analizat greşit argumentele susţinute, pornind de la o premisă greşită furnizată de intimata prin actul de control, respectiv obligaţia de a plăti TVA suplimentar şi accesorii.

S-a solicitat admiterea recursului, admiterea contestaţiei pe fond în sensul obligării intimatei la soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscală nr. x din 22.02.2012 emisă în baza RIF nr. x din 22.02.2012.

În subsidiar, s-a solicitat casarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2015, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 2 iunie 2015.

Prin încheierea din 2 iunie 2015, Înalta Curte a pus în vedere reprezentantului recurentei-reclamante să efectueze demersuri în vederea depunerii la dosar a punctului de vedere al celorlalţi asociaţi ai SC "A." SRL Buşteni privind recursul declarat de societate, respectiv dacă aceştia îşi însuşesc recursul formulat de societate care, în prezent, nu mai are capacitate procesuală de folosinţă, fiind radiată.

De asemenea, a pus în vedere reprezentantului recurentei-reclamante să depună la dosar Hotărârea prin care s-a deschis procedura falimentului împotriva societăţii şi actul constitutiv al acesteia, amânând judecarea cauzei la data de 13 octombrie 2015.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, Înalta Curte a repus cauza pe rol, în vederea efectuării unei adrese către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru a comunica situaţia societăţii A. SRL Buşteni, în sensul aflării dacă a fost radiată şi cine sunt asociaţii societăţii, fixând termen la data de 26 ianuarie 2016, când instanţa a reţinut cauza spre soluţionare, amânând însă pronunţarea deciziei la data de 9 februarie 2016.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului formulat de SC A. SRL, în raport de lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acesteia.

Capacitatea civilă a persoanei juridice cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală şi abstractă de a avea toate acele drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

"(1) Comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

(2) În înţelesul prezentei legi, comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.

(21) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înţelege atât înmatricularea comerciantului şi înscrierea de menţiuni, precum şi alte operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului."

Art. 5 din aceeaşi lege dispune că

"(1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel."

De asemenea, potrivit art. 205 alin. (1) - (3) Data dobândirii capacităţii de folosinţă din C. civ., republicat,

"(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil."

Conform art. 244 - Modurile de încetare, "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege."

De asemenea, potrivit art. 251 - Data încetării personalităţii juridice

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

(2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege."

În temeiul dispoziţiilor legale precitate, se reţine că o societate comercială ia naştere în momentul înmatriculării în registrul comerţului, în cazul încetării activităţii fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce înseamnă încetarea în fapt a existenţei agentului economic respectiv.

Din documentele depuse la dosar, rezultă că societatea recurentă nu mai are capacitate juridică civilă, odată cu închiderea procedurii insolvenţei şi radierea de la Oficiul Registrului Comerţului încetându-şi existenţa din punct de vedere juridic, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, pe cale de consecinţă, subiect al raportului de drept administrativ-fiscal.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC "A." SRL Buşteni împotriva Sentinţei nr. 3.528 din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2016.

Procesat de ED