Suspension of tax assessment enforcement granted after annulment of lower court refusal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.12.2017, reclamantele A. şi C. - Sucursala Bucureşti au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere din 07.09.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscala din 07.09.2017 ce au fost comunicate Societăţii în data de 27.09.2017, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor administrative fiscale respective, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, ca urmare a soluţionării prezentei cauze.

Prin Sentinţa nr. 158 din data de 19.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantele A. şi C. - Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Conform art. 1064 alin. (4) în referire la art. 1057 C. proc. civ., s-a dispus restituirea către reclamanta A. a cauţiunii în cuantum de 806.222 RON consemnată la B. SA cu recipisa nr. x/1 (având menţiunea că reprezintă "cauţiune în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti"), la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 158 din data de 19.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs recurentele-reclamante A. şi C. - Sucursala Bucureşti, invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate, nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Se arată faptul că prima instanţă a respins cererea de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 motivat de faptul că aspectele contestate de recurentele-reclamante privind inspecţia fiscală şi actele de impunere reprezintă aspecte de fond care exced procedurii sumare a suspendării de executare reprezentând aspecte de fond care urmează a fi analizate de instanţa investită cu acţiunea în anulare.

În opinia recurentelor prin aceste considerente instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita interpretare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - în sensul că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că pe fond condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) nu sunt îndeplinite, fără a analiza dacă există o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ contestat.

În privinţa condiţiei existenţei unui caz bine justificat conform definiţiei legale prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/204 se arată că prima instanţă nu a verificat aspectele de fapt invocate de reclamantă care determină o îndoială serioasă a actelor contestate, plecând de la premisa că toate criticile reprezintă aspecte de fond, care ar depăşi limitele producerii sumare a suspendării de executare.

Recurentele-reclamante arată că motivele invocate în cererea de suspendare reprezintă doar aspecte vădite de nelegalitate care pot forma obiectul verificării conform procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi care sunt reiterate în cererea de recurs şi care privesc prescripţia dreptului autorităţii fiscale de a stabili creanţe fiscale şi încălcarea dispoziţiilor privind durata maximă a inspecţiei fiscale în raport de dispoziţiile vechiul cod de procedură fiscală.

Recurentele-reclamante apreciază că este îndeplinită condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 depunându-se acte privind situaţia societăţilor în cazul executării silite a deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită.

Pe recurs se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecând admiterea cererii de suspendare a executării actelor contestate până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor.

La dosar intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentele-reclamante au formulat răspuns la întâmpinare şi au depus la dosar practică judecătorească, dovada soluţionării contestaţiei administrative prin Decizia nr. 312 din 22.06.2018 şi dovada înregistrării acţiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x pe rolul CAB, secţia contencios administrativ şi fiscal, în curs de soluţionare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în parte, respectiv în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recursul fiind fondat în raport de acest motiv de recurs - greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciind că hotărârea recurată este motivată în fapt şi în drept fiind corespunzătoare exigenţelor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Soluţia de respingere a cererii de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/204 este argumentată în fapt şi în drept de prima instanţă existând posibilitatea exercitării controlului de legalitate de către instanţa de control judiciar.

Analizând recursul în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea apreciază că sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în opinia Curţi în cauză cererea de suspendare îndeplinind condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiţia existenţei unor motive temeinice care sunt apte să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate a actelor fiscale contestate cât şi în ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte prima condiţie cea a existenţei unor cazuri bine justificate de natură a infirma aparenţa de nelegalitate a actelor fiscale contestate, Curtea contrar opiniei primei instanţe apreciază că o parte din criticile vizând legalitatea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţiei fiscală din 7.09.2017 pot demonstra îndeplinirea cazului bine justificat şi anume încălcarea unor aspecte reţinute prin deciziile emise anterior actelor contestate şi neluarea în considerare a concluziilor organelor de cercetare penală.

În prezenta cauză, Curtea apreciază că un argument solid în demonstrarea cazului temeinic justificat îl constituie însăşi modul de soluţionare al contestaţiei administrative formulate de recurentele-reclamante.

Prin Decizia nr. 312/22.06.2018 emisă după pronunţarea instanţei de fond a fost soluţionată contestaţia administrativă prin care s-a dispus la pct. 2 admiterea contestaţiei în ceea ce priveşte accesorii în sumă de 199.457 RON aferente impozitului pe profit, s-a desfiinţat parţial decizia de impunere pentru suma de 203.882.877 RON pct. 3 şi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în ceea ce priveşte suma de 588.638.693 RON pentru soluţiile dispuse la pct. 1 şi 3 Decizia nr. 312/2018 a fost contestată formând obiectul acţiunii în anulare dosarul nr. x/2018.

Modul de soluţionare al contestaţiei administrative şi în parte aspectele care privesc fondul raportului de drept respectiv legalitatea actelor contestate din punct de vedere al verificării aparenţei dreptului constituie motive pentru care Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente Curtea apreciază că recurentele-pârâte au probat cu actele depuse la dosar consecinţele materiale grave care le-ar suporta în cazul executării silite a sumelor reţinute în sarcina lor prin actele de impunere contestate.

Aceasta nu numai prin cuantumul mare al sumei cât şi prin consecinţele unei executări silite a acestei sume respectiv suspendarea licenţei de energie electrică şi posibil intrarea societăţii în insolvenţă care ar afecta angajaţii şi membrii din grup.

În raport de aceste aspecte de fapt probate cu acte depuse la dosarul de fond, Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cererea de suspendare o va admite în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va dispune suspendarea executării deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală până la soluţionarea în fond a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018.

Va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 451 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi C. - Sucursala Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 158 din 19 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite cererea de suspendare formulată de reclamantele A. şi C. - Sucursala Bucureşti.

Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere din 07.09.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscala din 07.09.2017, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor administrative fiscale respective (ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti).

Obligă intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice la plata către recurente a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2019.

Procesat de ED