Judicial inspection resolution inadmissible for lack of final administrative act; disciplinary verification step not subject to direct judicial review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/02.10.2014 reclamanta A. a solicitat instanţei de contencios administrativ revocarea Rezoluţiei nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013, a pârâtei Inspecţia Judiciară şi obligarea pârâtei la exercitarea acţiunii disciplinare împotriva d-nei judecător B. pentru faptele ce au fost sesizate prin sesizarea Înregistrată la 16 iulie 2013 de A. şi C.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 421 din 17 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a apreciat de către recurentă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material pentru următoarele motive:

- modul de soluţionare a cauzei de instanţa de fond încalcă dreptul de acces la instanţă al recurentei - reclamante, aşa cum a fost reţinut de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în sensul că se refuză dreptul recurentei - reclamante de a se adresa cel puţin o dată instanţei de judecată pentru cenzurarea modului în care sesizarea acesteia a fost soluţionată în procedura administrativă,

- recurentei nu îi poate fi refuzat dreptul la atacarea Rezoluţiei nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013, prin care a fost soluţionată sesizarea 3195/IJ/2193/DIJ/2013 formulată de recurenta-reclamantă, pe motiv că sesizarea acesteia a fost conexată unei alte sesizări, cu alt titular al acţiunii disciplinare şi pentru care prevede un alt regim de soluţionare,

- susţinerile intimatei pârâte, Inspecţia Judiciară şi interpretarea dată de Curtea de apel contravin şi principiilor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 397/2014, decizie în care s-a reţinut că erau neconstituţionale dispoziţiile potrivit cărora rezoluţia prin care inspectorul judiciar constata că nu există indiciile unei abateri disciplinare era definitivă, contravenind prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor convenţionale privind dreptul la proces echitabil,

- argumentaţia Curţii de Apel în sentinţa recurată supune dreptul de acces al recurentei unor limitări disproporţionate, prin aceea că neagă accesul la instanţă prin interpretarea lipsită de previzibilitate a unor dispoziţii legale contradictorii şi nepuse în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale,

- rezoluţia atacată este act administrativ, iar acţiunea împotriva acesteia este admisibilă.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de către intimata - pârâtă, în esenţă, au fost reiterate susţinerile din cererea de recurs.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Totodată, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentă, pârâta neaflându-se în culpă procesuală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 421 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat revocarea Rezoluţiei nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013 întocmită de pârâta Inspecţia Judiciară şi obligarea pârâtei la exercitarea acţiunii disciplinare împotriva d-nei judecător B. pentru faptele ce au fost sesizate prin sesizarea Înregistrată la 16 iulie 2013 de A. şi C.

În drept, potrivit dispoziţiilor dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 317/2004:

(1) În cazurile în care ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt titulari ai acţiunii disciplinare, aceştia pot sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare:

a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o propunere de clasare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1);

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).

(5) Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate:

a) să dispună clasarea lucrării şi comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare;

b) să solicite motivat completarea verificărilor prealabile, atunci când apreciază că acestea nu sunt complete. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acţiunii disciplinare;

c) să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile.

(6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar:

a) transmite autorului sesizării, în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile, propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1);

b) dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).

(7) Primind propunerea de începere a cercetării prealabile prevăzute la alin. (6) lit. a), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune începerea cercetării disciplinare prealabile.

(8) În situaţia în care mai multe sesizări privesc aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, sesizările se conexează.

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, prima instanţă a constatat în mod judicios că în ipoteza dedusă judecăţii rezoluţia contestată de reclamantă nu poate fi cenzurată pe cale judiciară, deoarece nu produce efecte juridice prin ea însăşi, câtă vreme urmează a fi cenzurată de titularul acţiunii disciplinare, în condiţiile alin. (5) al art. 45 din Legea nr. 317/2004.

Astfel, rezoluţia inspectorului judiciar prin care s-a efectuat doar o verificare prealabilă la sesizarea Ministerului Justiţiei, nu poate fi asimilată cu rezoluţia emisă în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, prin perspectiva efectelor şi a căilor de atac prevăzute de lege.

În aceste condiţii nu se poate reţine încălcarea principiului liberului acces la justiţie, actul care poate fi atacat fiind soluţia pronunţată de către ministrul justiţiei sau preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care procedează conform alin. (5) al aceluiaşi articol.

Fiind învestită cu o acţiune inadmisibilă, prima instanţă nu avea nici posibilitatea să cenzureze modalitatea de conexare a sesizărilor şi nici să modifice cadrul procesual prin introducerea Ministerului Justiţiei în cauză.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 421 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - GV