Enforcement annulment and legitimacy of interest for issuing a new payment order for communist-era reparations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.02.2015, reclamanta A. prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în principal, emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plăţii, şi, în subsidiar, emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată, plătibilă în cele 5 tranşe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1346 din 13 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

A reţinut instanţa că, în dosarul de executare silită nr. x/2012, Biroul Executorului Judecătoresc C. a pus în executare Decizia nr. 5589/30.06.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, făcându-se plata sumei de 483.270,05 RON, sumă ce includea atât despăgubirea cât şi actualizarea despăgubirii şi cheltuieli de executare silită.

Executarea a fost anulată prin Sentinţa nr. 14489 din 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă, însă, cu toate acestea, reclamanta nu a restituit vreo sumă către ANRP, între părţi existând un litigiu ce face obiectul dosarului nr. x/2014, a cărui judecată a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului de faţă şi a Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti.

Astfel, a apreciat instanţa că, de vreme ce reclamanta nu a restituit pârâtei suma plătită, chiar în baza unei executări nelegale, nu se mai poate emite un titlu de plată pentru aceeaşi despăgubire, întrucât ar însemna efectuarea unei a doua plăţi în temeiul aceluiaşi titlu.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

2.2. În argumentarea recursului său, recurenta reclamantă susţine că hotărârea criticată încalcă principiul contradictorialităţii, întrucât instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii fără a pune în discuţie această excepţie, context în care este încălcat şi dreptul la apărare al recurentei. Din această perspectivă, hotărârea recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susţine recurenta reclamantă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă afirmă că în mod greşit a apreciat prima instanţă faptul că reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei acţiuni.

Astfel, recurenta reclamantă arată că, deşi deţine Decizia de despăgubire nr. 5589/30.06.2009, pârâta ANRP a refuzat emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite prin decizia anterior menţionată.

Faptul că recurenta reclamantă a executat silit autoritatea pârâtă nu constituie un argument pentru respingerea prezentei acţiuni, cât timp executarea silită a fost desfiinţată prin Sentinţa civilă nr. 14489 din 23.09.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3.

Faţă de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

2.4. Aspecte procesuale

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant în persoana mandatarului B. şi, în consecinţă şi a apărătorului ales al reclamantei, avocat D.

În motivarea acestei excepţii, intimata arată că prezenta acţiune a fost formulată de reclamantă prin mandatar B., însă contractul de mandat încheiat de reclamantă cu această persoană nu prevede dreptul de reprezentare în Dosarul nr. x/2015.

În plus, intimata arată că în dosarul penal nr. x/2016 a fost începută urmărirea penală împotriva mandatarului B. pentru infracţiunea de înşelăciune.

Constatând că, anexat cererii de recurs a fost depusă împuternicirea avocaţială seria x nr. x, Înalta Curte, în complet de filtru a apreciat îndeplinite cerinţele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, inclusiv cea privind dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, însă, în raport de susţinerile intimatei ANRP, au fost efectuate verificări suplimentare, conform celor dispuse prin încheierea din 8 iunie 2018.

Fiind depus la dosarul cauzei contractul de mandat autentificat de BNP E. sub nr. x din 08.11.2012, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă l-a împuternicit pe mandatarul B. să o reprezinte în faţa tuturor organelor abilitate în vederea soluţionării dosarului de despăgubire aferent Deciziei nr. 5589/30.06.2009 privind acordarea de despăgubiri, inclusiv în faţa instanţelor, de unde rezultă concluzia că, în virtutea caracterului special al procurii precum şi în raport de conţinutul acestuia, mandatarul B. are calitatea de reprezentant al recurentei-reclamante.

În plus, din cuprinsul înscrisului depus la dosar recurs, rezultă faptul că prin ordonanţa din data de 08.02.1017 a fost dispusă soluţia de clasare faţă de intimatul E., soluţie menţinută prin încheierea nr. 62 din 27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2017.

În concluzie, nefiind desfiinţat, în procesul penal iniţiat de recurenta reclamantă, înscrisul autentificat de BNP E. sub nr. x din 08.11.2012, este suficient pentru a legitima calitatea de reprezentant al reclamantei, în persoana mandatarului B. şi implicit această calitate este dovedită şi de apărătorul ales, angajat de către mandatarul reclamantei.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta să emită titlul de plata corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plaţii, plătibilă într-o singura tranşă sau, în subsidiar, plătibilă în cele 5 transe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014 urmând ca instanţa sa stabilească termenele exigibilităţii creanţei reclamantului.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 5589/30.06.2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-au stabilit în favoarea sa despăgubiri în cuantum de 396.398 RON. Această decizie a fost pusă în executare silită prin Biroul Executorului Judecătoresc C. în Dosarul nr. x/2012, executarea fiind încuviinţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin încheierea din 18.01.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

Ulterior, a fost formulată contestaţie la executare de către ANRP - Serviciul pentru aplicarea legii 247/2005, contestaţia fiind admisă prin Sentinţa civilă nr. 14489/23.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2013, dispunându-se anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare.

Reclamanta mai arată că, în prezent, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, se află Dosarul nr. x/2014, având ca obiect "întoarcere executare silită".

Soluţionând acţiunea reclamantei, prima instanţă reţine că pârâta a achitat reclamantei integral despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 şi aceste despăgubiri nu au fost restituite de către reclamantă, existând doar o solicitare a pârâtei de restituire a acestor despăgubiri, ce formează obiectul unui dosar nesoluţionat până în prezent.

Or, atâta timp cât despăgubirile au fost plătite de către pârâtă, chiar şi în urma unei executări silite nelegale, dar neurmată de restituirea de către reclamantă a sumei plătite, nu se mai poate emite un titlu de plată pentru aceleaşi despăgubiri, întrucât ar însemna efectuarea a unei a doua plăţi în temeiul aceluiaşi titlu, ceea ce ar duce la îmbogăţirea nejustificată a reclamantei.

Din acest motiv, Curtea apreciază că solicitarea reclamantei de obligarea a pârâtei la emiterea unui titlu de plată este neîntemeiată, atâta timp cât despăgubirile sunt la momentul actual achitate de pârâtă, astfel că nu mai are relevanţă analizarea susţinerilor părţilor privind aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 247/2005 sau a Legii nr. 165/2013 şi a celorlalte aspecte invocate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

Din cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că, în realitate, acţiunea recurentei reclamante a fost respinsă ca fiind lipsită de interes şi nu ca neîntemeiată, aprecierea judecătorului fondului purtând exclusiv asupra faptului că recurenta reclamantă a intrat în posesia sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009, pe calea executării silite.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a justificat interesul de a acţiona, atât la data formulării cererii de chemare în judecată cât şi în cursul judecării prezentei căi de atac.

Astfel, a arătat şi dovedit recurenta reclamantă în faţa instanţei de fond faptul că executarea silită a sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 a fost anulată de instanţa de executare în Dosarul nr. x/2013, fiind pronunţată în acest sens Sentinţa civilă nr. 14489 din 23.09.2013.

În plus, recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisurile prin care face dovada faptului că a fost supusă executării silite pentru suma de 483.270 RON, astfel cum rezultă din adresa de înfiinţare a popririi.

Raportat la cele de mai sus Înalta Curte constată că recurenta reclamantă justifică pe deplin interesul de a acţiona, acesta îmbrăcând toate cerinţele prevăzute de art. 33 C. proc. civ., respectiv este determinat, legitim, personal, născut şi actual.

În consecinţă, constatând că pricina a fost soluţionată fără a fi antamat fondul cauzei, curtea va admite recursul civil de faţă, va casa sentinţa civilă criticată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 1346 din 13 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV