Suspension of administrative measures imposed on public water authority: visibility of illegality and imminent harm requirements under Law No. 554/2004

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.08.2015, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea, în parte, a încheierii nr. 66/28.07.2015 şi a Deciziei nr. 11/2015 emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul IX, şi suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 11/2015 pentru pct. I.4, I.6, II.1 - referitor la reformularea măsurii şi la modificarea temeiului legal al măsurii, II.2, II.3, II.4, II.5, II.6-liniuţa 3 şi II.8, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea de suspendare, a dispus suspendarea parţială a Deciziei nr. 11/2015, numai în ceea ce priveşte pct. I.6, până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a respins, în rest, cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei încheieri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române şi pârâta Curtea de Conturi a României.

2.1. Reclamanta Administraţia Naţională Apele Române a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, doar în ceea ce priveşte respingerea cererii de suspendare a măsurilor de la pct. I.4, II.1, II.2, II.3, II.4, II.5 şi II.6 - liniuţa 3 şi II.8 din Decizia nr. 11/2015, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A apreciat recurenta-reclamantă că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, respectiv art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş), art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, aspectele pe care le-a învederat instanţei de fond, de natură a crea îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ, vizau chestiuni de drept şi de aplicare a unor norme legale. Or, nu se poate susţine că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care creează îndoieli cu privire la legalitatea actului ar fi altele decât cele care urmează a fi analizate pe fondul cererii, având ca obiect anularea actelor administrative contestate. Aparenţa de nelegalitate, care justifică admiterea cererii de suspendare, nu presupune existenţa unor motive distincte de cele pe care reclamantul le invocă în demonstrarea caracterului nelegal al actelor contestate.

De asemenea, interpretarea unor prevederi legale, cum ar fi obligaţia de a proceda la urmărirea unor creanţe prescrise, de a solicita, pe calea unor acţiuni în instanţă, penalităţi şi majorări de întârziere, altele decât cele prevăzute în contractul dintre părţi, sau impunerea alegerii acţiunii civile pentru recuperarea unor prejudicii, în contextul existenţei unor plângeri penale aflate pe rolul organelor de cercetare penală, în cadrul cărora ANAR se poate constitui parte civilă, nu echivalează cu cercetarea fondului.

Referitor la condiţia pagubei iminente, a învederat instanţei de fond că o eventuală punere în executare a actelor administrative contestate ar perturba grav activitatea sa, fiind vădită iminenţa producerii unor pagube iremediabile. Instanţa de fond, interpretând eronat art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, a combinat elementele prevăzute alternativ de legiuitor, existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice, şi a reţinut că perturbarea gravă a activităţii ar trebui să fie consecinţa existenţei unor creanţe semnificative.

Însă, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice nu decurge exclusiv din existenţa unor creanţe semnificative, ci poate fi determinată şi de alte situaţii.

2.2. Pârâta Curtea de Conturi a României şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate cu privire la soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. I.6 din Decizia nr. 11/2015 şi, rejudecând procesul, respingerea acestui capăt de cerere, ca neîntemeiat.

A apreciat recurenta-pârâtă că soluţia de admitere a cererii de suspendare nu este susţinută de dovezi care să demonstreze nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere. Măsura dispusă la pct. I.6 a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, şi nu stabilea în sarcina conducerii ANAR emiterea unor acte normative, ci întreprinderea demersurilor necesare pe lângă ministerul de resort pentru modificarea prevederilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002, cu indicarea corectă a sediului acesteia. În prezent, ANAR are închiriat un alt spaţiu, imobilul alocat ca sediu prin actul normativ de înfiinţare nefiind utilizat ca atare, pe considerentul că este impropriu şi necesită ample lucrări de renovare.

De asemenea, reclamanta nu a demonstrat nici iminenţa producerii unei pagube importante, măsurile atacate din Decizia nr. 11/2015, dispuse în baza art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, având ca scop înlăturarea neregulilor constatate.

3. Apărările părţilor

3.1. Recurenta-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului Curţii de Conturi a României, ca nefondat. Din simpla analizare a hotărârii recurate, rezultă că măsura dispusă la pct. I.6 este contrară prevederilor legale, de vreme ce stabileşte în sarcina sa îndeplinirea unei măsuri imposibil de executat.

3.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei, ca nefondat. A apreciat că este corectă aprecierea instanţei de fond că tocmai suspendarea măsurilor dispuse prin decizia contestată ar putea provoca prejudicii reclamantei.

II. Procedura derulată în recurs. Hotărârea instanţei de control judiciar.

1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 februarie 2018, Completul de filtru, constatând că recursurile îndeplinesc cerinţele de admisibilitate, le-a declarat ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

2. Cu privire la fondul recursurilor

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul pârâtei Curţii de Conturi a României este nefondat, iar recursul reclamantei Administraţia Naţională Apele Române este fondat, în parte, doar în ceea ce priveşte suspendarea Măsurii nr. II.6 liniuţa 3.

2.1. Curtea de Conturi a României, urmare a controlului efectuat la Administraţia Naţională Apele Române în perioada 07.01 - 30.04.2015, a emis Decizia nr. 11/2015, prin care a aplicat o serie de măsuri, printre care, cele contestate de reclamantă:

a) Măsura I.4 (Constatarea nr. 14) - În vederea reglementării situaţiei bunurilor aparţinând domeniului public al statului, conducerea instituţiei va face demersurile necesare pentru a asigura: - includerea în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului care sunt în administrarea ANAR; - actualizarea valorilor de inventar pentru bunurile înregistrate în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006, în conformitate cu înregistrările din evidenţa contabilă şi cu reevaluarea la nivelul anului 2011; - efectuarea lucrărilor de cadastru şi înscriere în Cartea funciară, în conformitate cu legislaţia în vigoare (termen 30.12.2015);

b) Măsura I.6 (Constatarea nr. 17) - În ceea ce priveşte imobilul aflat în str. x, care, conform prevederilor legale, este stabilit ca fiind sediul ANAR, conducerea instituţiei va lua măsurile legale ce se impun pentru utilizarea sa conform destinaţiei stabilite de cadrul legal în vigoare sau pentru valorificarea acestuia în mod legal, cu corectarea prevederilor legale necorespunzătoare (termen - 30.12.2015);

c) Măsura II.1 (Constatarea nr. 1) - În vederea reglementării situaţiei privind perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere pentru neîncasarea la termen a veniturilor de obţinut din utilizarea/exploatarea resurselor de apă de suprafaţă şi/sau subterane în baza contractelor de tip abonament, conducerea instituţiei va dispune măsuri pentru: analizarea tuturor abonamentelor de utilizare/exploatare încheiate, de ANAR (atât ANAR - sediul central cât şi unităţile din subordine) cu utilizatorii resursei de apă, prin prisma respectării clauzelor referitoare la măsurile asigurătorii luate de operatorul unic în situaţia neachitării la termen a facturilor emise. Se vor avea în vedere cuantumurile accesoriilor, cât şi modul de aplicare, conform prevederilor C. fisc. şi ale abonamentului-cadru aprobat; - stabilirea cu exactitate a sumelor pe care ANAR şi entităţile din subordine nu le-au calculat şi facturat, ca urmare a nerespectării cadrului legal în vigoare referitor la neachitarea în termen de către beneficiar a facturilor emise de ANAR, şi dispunerea tuturor măsurilor legale ce se impun pentru încasarea acestora (termen 30.08.2015);

d) Măsura II.2 (Constatarea nr. 2) - Conducerea entităţii va lua măsurile legale ce se impun pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului instituţiei (ţinând cont şi de comisioanele care s-ar fi reţinut dacă plăţile s-ar fi derulat prin unităţile de trezorerie ale statului) şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până când s-au recuperat sumele (termen 30.06.2015);

e) Măsura II.3 (Constatarea nr. 3) - În ceea ce priveşte achiziţiile de produse necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale, derulate în cursul anilor 2012 şi 2013, conducerea entităţii va dispune măsurile legale ce se impun pentru stabilirea întinderii unui eventual prejudiciu creat entităţii prin achiziţionarea acestora fără a se fi derulat o procedură de achiziţie în acest sens, fără existenţa unor angajamente legale încheiate cu cei trei furnizori şi la preţuri mai mari decât preţurile de piaţă practicate la data achiziţiei. Totodată, se vor dispune măsuri pentru recuperarea prejudiciului astfel calculat, cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele (termen 30.12.2015);

f) Măsura II.4 (Constatarea nr. 4) - Conducerea instituţiei va dispune evaluarea exactă a prejudiciului produs la nivelul ANAR, inclusiv la administraţiile bazinale de apă subordonate, ca urmare a nerespectării prevederilor legale privitoare la efectuarea cheltuielilor de personal, şi va lua măsurile legale pentru recuperarea prejudiciului suferit şi virarea sumelor cuvenite la bugetul statului (termen 30.09.2015);

g) Măsura II.5 (Constatarea nr. 5) - Conducerea instituţiei va dispune stabilirea exactă a prejudiciului produs entităţii prin încheierea şi efectuarea lucrărilor de amenajare a spaţiului din incinta Agenţiei de Voiaj CFR nr. 1 Bucureşti, fără ca acesta sa fie efectiv utilizat, şi va lua măsurile legale de recuperare a acestui prejudiciu (termen 30.07.2015);

h) Măsura II.6 (Constatarea nr. 6) liniuţa 3 - În ceea ce priveşte contractul de închiriere nr. x/29.08.2012, încheiat cu SC A. SRL, conducerea entităţii va dispune măsuri cu privire la stabilirea cu exactitate a contravalorii serviciilor incluse în "Taxa de servicii" şi plătite fără a fi prestate, identificarea altor situaţii similare, dacă este cazul (termen 30.06.2015);

i) Măsura II.8 (Constatarea nr. 8) - Conducerea entităţii va dispune măsurile legale ce se impun pentru dimensionarea şi recuperarea prejudiciului adus entităţii prin folosirea imobilelor deţinute de ANAR fără a exista hotărâri ale consiliului de conducere şi/sau decizii ale ordonatorului de credite referitoare la ocuparea acestor spatii de către salariaţii ANAR.

2.2. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/15.06.2015, prin care a solicitat:

- modificarea termenului de 30.12.2015 prevăzut la Măsura I.4 în "termen permanent"

- modificarea măsurii I.6, în sensul eliminării sintagmei "cu corectarea prevederilor legale necorespunzătoare"

- prelungirea până la 31.12.2015 a termenului prevăzut la art. II.1 şi înlocuirea măsurii în sensul obligării ANAR la recuperarea sumelor nefacturate, corespunzător abonamentelor care au prevăzut accesorii, respectiv şi punerea celor care nu prevăd accesorii în acord cu prevederile legale;

- prelungirea termenului pentru măsura II.2 şi raportarea acesteia la soluţia plângerii penale care face obiectul dosarului nr. x/2013 al DNA;

- raportarea măsurii II.3 la soluţia plângerii penale ce face obiectul Dosarului nr. x al DNA;

- eliminarea măsurii de la pct. II. 4;

- modificarea măsurii II.5 în sensul condiţionării obligativităţii stabilirii prejudiciului, raportat la soluţia plângerii penale a ISC;

- eliminarea măsurii II.6 liniuţa 3;

- eliminarea măsurii II.8.

2.3. Prin încheierea nr. 66/28.07.2015, Comisia de soluţionare a contestaţiilor, Departamentul IX din cadrul Curţii de Conturi a admis parţial contestaţia reclamantei formulate împotriva măsurii II.1, referitoare la prelungirea termenului de ducere la îndeplinire a măsurii pana la data de 31.12.2015. Prin punctul 2 al dispozitivului încheierii, s-a dispus respingerea contestaţiei formulate împotriva măsurilor nr. I.4, I.6, II.1 - referitor la reformularea măsurii şi la modificarea temeiului legal al dispunerii măsurii, II.2, II.3, II.4, II.5, II.6 şi II.8.

2.4. Împotriva Deciziei nr. 11/2015, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române a formulat acţiune în anulare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând, totodată, şi suspendarea executării deciziei pentru pct. I.4, I.6, II.1 - referitor la reformularea măsurii şi la modificarea temeiului legal al măsurii, II.2, II.3, II.4, II.5, II.6 - liniuţa 3 şi II.8, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea de suspendare şi a dispus parţial Decizia nr. 11/2015 numai în ceea ce priveşte pct. I.6, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2.5. Înalta Curte reţine că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 şi 15 atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 şi nr. 3019/2015), Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare) etc.

2.6. În prezenta cauză, în ceea ce priveşte punctele indicate prin recurs, I.4, II.1 - referitor la reformularea măsurii şi la modificarea temeiului legal al măsurii, II.2, II.3, II.4, II.5, şi II.8, reproduse anterior, nu se regăseşte niciuna din aceste "împrejurări vădite", argumentele recurentei-reclamante neavând capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ pentru punctele a căror suspendare a fost respinsă.

Înalta Curte reţine că nu este suficient ca reclamanta să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu asupra legalităţii actului.

Instanţa de control judiciar apreciază că aceste indicii de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu uşurinţă la nivelul aparenţelor.

Or, aspectele prezentate de reclamantă, după cum a reţinut şi prima instanţă în analiza cererii de suspendare, reprezintă veritabile critici de nelegalitate care se analizează în cadrul acţiunii în anulare, ce nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, de aceea nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

2.7. În ceea ce priveşte măsura nr. I.6, suspendată de prima instanţă, privind luarea măsurilor legale şi corectarea prevederilor legale necorespunzătoare, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond este corectă.

Într-adevăr, aparenţa de nelegalitate este justificată prin obligarea conducerii entităţii controlate la corectarea prevederilor legale.

Această atribuţie excedează prerogativelor acesteia şi nu ar putea fi dusă la îndeplinire, astfel că şi condiţia pagubei iminente, ipoteza privind perturbarea funcţionării autorităţii publice, este îndeplinită.

2.8. Corelativ reţinerii temeiniciei încheierii recurate în ceea ce priveşte suspendarea pct. I.6 din decizia contestată, recursul Curţii de Conturi a României, care priveşte exclusiv soluţia dată asupra suspendării acestei măsuri, este nefondat.

2.9. Referitor la măsura de la pct. II.6 liniuţa 3, privind întreprinderea de măsuri cu privire la stabilirea cu exactitate a contravalorii serviciilor incluse în "Taxa de servicii" şi plătite fără a fi prestate prin contractul de închiriere nr. x/29.08.2012 încheiat cu SC A. SRL, Înalta Curte reţine că, în cauză, prin Sentinţa nr. 2967 din 19 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantei.

A anulat, în parte, încheierea nr. 66/2015 şi Decizia nr. 11/2015 numai cu privire la măsurile de la pct. I.6, la care se elimină sintagma "cu corectarea prevederilor legale corespunzătoare" şi măsura de la pct. II.6 liniuţa 3.

Curtea de apel, care a analizat şi fondul actelor, a constatat şi nelegalitatea măsurii de la pct. II.6 liniuţa 3, reţinând că, fiind vorba despre o taxă fixă conform prevederilor contractuale, nu se poate vorbi de necesitatea unor documente privind recepţia cantitativă ori calitativă a serviciilor.

Restul susţinerilor reclamantei, care au fost iterate în susţinerea prezentei cereri de suspendare, au fost găsite a fi neîntemeiate de instanţa de judecată.

Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constată, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere/admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare/infirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este/nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, se impune admiterea recursului reclamantei în ceea ce priveşte suspendarea Măsurii de la pct. II.6, fiind îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, prin perturbarea funcţionării autorităţii publice.

2.10. Referitor la cererea recurentei-reclamante Administraţia Naţională Apele Române de obligare a recurentei-pârâte Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.884,74 RON, Înalta Curte, în raport cu soluţia ce se va da asupra recursurilor şi cu complexitatea cauzei, urmează ca, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., să o admită în parte, pentru suma de 1.000 de RON.

3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., recursul Curţii de Conturi a României va fi respins, ca nefondat, şi recursul Administraţiei Naţionale Apele Române va fi admis, va fi casată, în parte, încheierea recurată, în sensul suspendării deciziei contestate şi în ceea ce priveşte Măsura nr. II.6 liniuţa 3, menţinându-se în rest dispoziţiile primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Administraţia Naţională Apele Române aceleiaşi încheieri.

Casează, în parte, încheierea recurată şi, în rejudecare, suspendă executarea Deciziei nr. 11/2015 emise de Curtea de Conturi a României şi în ceea ce priveşte Măsura nr. II.6 liniuţa 3.

Menţine, în rest, încheierea recurată.

Obligă recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României la plata sumei de 1.000 RON către recurenta-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române, reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV