Inadmissibility of administrative action challenge for failure to join issuing authority and proportional allocation of shared legal costs

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.08.2015, reclamanţii CII A. şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., anularea Deciziei nr. 60/05.06.2015 emise de D. şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea cauzei pe fond.

Prin Sentinţa nr. 3112 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a obligat reclamanţii la 3.015,25 RON cheltuieli de judecată către pârâţi.

A reţinut instanţa că cererea reclamanţilor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ a cărui anulare se solicită fiind emis de o autoritate publică, D., care nu a fost chemată în judecată, reclamanţii solicitând anularea deciziei în contradictoriu cu persoanele fizice care au avut calitatea de reclamanţi în cauza disciplinară.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs ambii pârâţi, C. şi B.

2.1. Recurentul-pârât C. şi-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, respectiv a onorariului de avocat şi a cheltuielilor de transport, pe care le-a dovedit cu chitanţele depuse la dosar, şi care nu i-au fost acordate.

A arătat că, potrivit art. 451 C. proc. civ., a dovedit cheltuielile de judecată pe care instanţa era obligată să le acorde părţii care a câştigat.

2.2. Recurentul-pârât B. a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul adăugării şi a excepţiei de tardivitate, astfel cum a fost susţinută în faţa instanţei de fond.

A susţinut recurentul că, pe lângă excepţia inadmisibilităţii, a invocat şi excepţia de tardivitate.

II. Procedura derulată în recurs. Hotărârea instanţei de control judiciar.

1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport, s-a apreciat că recursul pârâtului B. nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor neîncadrându-se între cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2018, Completul de filtru a fixat termen pentru soluţionarea recursurilor.

2. Cu privire la fondul recursurilor

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul pârâtului C. este nefondat, iar recursul pârâtului B. nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

2.1. Recursul pârâtului C. vizează exclusiv neacordarea, în opinia sa, a cheltuielilor de judecată.

A motivat că, la fel ca pârâtul B., a avut aceleaşi cheltuieli de judecată, care au fost dovedite la ultimul termen.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a obligat reclamanţii la plata sumei de 3.015,25 RON cheltuieli de judecată către pârâţi, fără a specifica numele vreunuia dintre aceştia.

Astfel, contrar opiniei recurentului-pârât C., cheltuielile de judecată nu au fost acordate exclusiv pârâtului B., ci ambilor pârâţi.

Potrivit art. 451 alin. (2), instanţa poate să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Faptul că instanţa de fond nu a admis în totalitate cererile formulate de ambii pârâţi, în cuantumul specificat de fiecare în parte, ci a obligat reclamanţii la plata sumei de 3.015,25 RON către pârâţi, nu înseamnă altceva decât că a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Deşi instanţa de fond a omis a menţiona aplicarea acestor dispoziţii, Înalta Curte apreciază că, soluţia primei instanţe fiind corectă, nu se impune casarea hotărârii, motivarea putând fi suplinită de instanţa de control judiciar pe acest aspect.

Onorariul avocaţial a fost solicitat de fiecare pârât în parte, în cuantum de 2.000 RON.

Înalta Curte constată că ambii pârâţi au beneficiat de reprezentarea în instanţă prin acelaşi avocat, E. Acesta a formulat aceleaşi apărări pentru ambii pârâţi (întâmpinare şi notă de şedinţă), astfel că nu este justificată cererea de obligare la plata, cu titlu de cheltuieli de judecată, a onorariului de avocat pentru fiecare dintre pârâţi, în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate separat.

Astfel, în raport cu complexitatea cauzei şi cu munca avocatului pârâţilor, care a formulat aceleaşi apărări pentru ambii pârâţi, este corectă soluţia instanţei de obligare a reclamanţilor, a căror acţiune a fost respinsă, ca inadmisibilă, la plata parţială a cheltuielilor de judecată.

2.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de B., astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, se constată că nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-pârât, deşi a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziţii.

Fără a motiva în niciun fel, a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul adăugării excepţiei de tardivitate, pe care a invocat-o.

Instanţa de fond a analizat, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ridicată din oficiu. Aceasta este o excepţie de fond, care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, şi care se analizează cu prioritate.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, nu se poate considera că solicitarea recurentului, de a fi menţionată excepţia tardivităţii, reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., recursul pârâtului C. urmează a fi respins, ca nefondat, iar, în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul pârâtului B. urmează a fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C. împotriva Sentinţei nr. 3112 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul formulat de B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV