Rejection of prescription defense for tax security deposit restitution where restitution order had not been issued

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.05.2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, restituirea cauţiunii, în cuantum de 60.753,62 RON, achitate în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Timişoara, consemnate prin recipisa de consemnare nr. x din 22.03.2012 la B. - Sucursala Arad.

A arătat reclamanta că dosarul de fond, nr. x/2012 al Curţii de Apel Timişoara, având ca obiect suspendarea executării Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/19.12.2011 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/19.12.2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 224 din 3 aprilie 2012, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 4582 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a solicitat respingerea cererii de restituire a cauţiunii, pentru că reclamanta figurează cu obligaţii fiscale restante în sumă de 13.660 RON la bugetul general consolidat al statului. Astfel, a apreciat că se impune cu prioritate achitarea obligaţiilor respective şi, după emiterea certificatului de atestare fiscală de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, analizarea cererii de restituire a cauţiunii.

2. Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin încheierea din 31 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea reclamantei SC A. SRL şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 60.753,62 RON, consemnată la B.-Sucursala Arad prin recipisa de consemnare B. nr. x din 22.03.2012 în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Timişoara.

A reţinut instanţa că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., republicat, referitoare la restituirea cauţiunii.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtei, pe motiv că reclamanta figurează cu obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat al Statului, a apreciat instanţa că nu este întemeiată şi că nu justifică un impediment în aprecierea condiţiilor prevăzute de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, pârâta nu a făcut dovada că a formulat cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar, pe de altă parte, nici nu a făcut dovada că a solicitat repararea prejudiciului de către reclamantă. Obligaţiile fiscale restante la care se referă pârâta nu au nicio legătură de cauzalitate cu suspendarea executării actelor administrativ-fiscale care au făcut obiectul cauzei şi nici nu pot fi considerate în înţelesul legii un prejudiciu născut pe perioada cât şi-a produs efectele măsura suspendării.

3. Recursul exercitat în cauză

3.1. Împotriva acestei sentinţe, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se constate că dreptul reclamantei de a solicita restituirea cauţiunii este prescris, cauţiunea intrând în proprietatea privată a statului şi impunându-se virarea sumei la bugetul de stat.

A invocat recurenta excepţia prescrierii dreptului de a solicita restituirea cauţiunii, motivând că suma de 60.753,62 RON, reprezentând cauţiune, a fost depusă la data de 22.03.2012, pentru Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Timişoara, dosar soluţionat definitiv la data de 06.11.2012, prin Decizia civilă nr. 4582 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal de respingere a recursului formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad.

Reclamanta nu a solicitat restituirea cauţiunii în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data rămânerii definitive a soluţiei din Dosarul nr. x/2012, respectiv 3 ani de la data de 06.11.2012.

Astfel, în cauză, dreptul material la acţiune al reclamantei, născut la data pronunţării Deciziei civile nr. 4582 din 6 noiembrie 2012, era prescris la data sesizării instanţei, 07.05.2018, pentru că nu s-a făcut dovada intervenirii vreuneia dintre situaţiile de natură a suspenda sau întrerupe cursul prescripţiei.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, "Bunurile confiscate sau neridicate în orice procedură judiciară trec în proprietatea privată a statului în temeiul unei încheieri emise de judecătorul de cameră preliminară sau al unei hotărâri definitive ori, după caz, definitive şi irevocabile".

Totodată, potrivit art. 1 lit. h) şi art. 5 alin. (9) din H.G. nr. 731/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului,

"Art. 1 În condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea publică a statului, denumită în continuare ordonanţă, se valorifică următoarele bunuri, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel: (...) h) sumele consemnate în orice scop de către persoane fizice sau juridice, la dispoziţia organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea şi nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus sau care erau îndreptăţiţi să le ridice, în termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare; (...)

Art. 5 (...) (9) Sumele consemnate, potrivit legii, în orice scop, pe numele persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea şi nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus ori de către cei care erau îndreptăţiţi să le ridice în termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare, se virează la bugetul de stat de către persoanele juridice care le au spre consemnare. Organele care au dispus consemnarea sumelor au obligaţia să le declare direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei General a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului legal de prescripţie".

3.2. Odată cu cererea de recurs, recurenta-pârâtă DGRFP Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a depus şi completare a recursului, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere cauzei spre rejudecare instanţei de fond, având în vedere că această hotărâre a fost pronunţată în contradictoriu cu o instituţie care nu are calitate procesuală pasivă, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, fără a fi citată instituţia publică ce are calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, organul fiscal de care aparţine, în prezent, reclamanta.

A arătat recurenta că, din data de 12.06.2017, reclamanta SC A. SRL nu mai aparţine de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, ci de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, pentru că şi-a mutat sediul în judeţul Timiş, Municipiul Timişoara, B-dul x nr. 25.

În concluzie, AJFP Arad nu mai are calitate procesuală pasivă, această calitate revenind Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş, potrivit art. 30 din C. proc. fisc. , hotărârea fiind pronunţată fără citarea acestei instituţii.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat concluzii scrise, prin care a apreciat că recursul este lovit de nulitate, nefiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, întrucât procedura în dosar s-a desfăşurat conform vechiul C. proc. civ., temeiul corect fiind art. 304 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 14/2007, ci ale art. 1063 şi 1064 C. proc. civ.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea prezentului recurs, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, apreciază că este nefondat.

5.1. Referitor la nulitatea recursului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în raport cu data sesizării instanţei, 20.02.2012, pricina se judecă sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, însă invocarea de către recurentă a motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., republicat, nu poate constitui un motiv de nulitate, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, cauza se poate analiza sub toate aspectele.

Completarea recursului a fost formulată la aceeaşi dată cu recursul, cu respectarea termenului legal, astfel încât susţinerile recurentei din ambele cereri vor fi analizate unitar.

5.2. Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu critică aspectul privind îndeplinirea condiţiilor pentru restituirea cauţiunii prevăzute de art. 7231 C. proc. civ. de la 1865 (corespunzător art. 1064 C. proc. civ., republicat, menţionat de prima instanţă), ci solicită a se constata, la un motiv de recurs, că nu are calitate procesuală pasivă, astfel că încheierea de restituire a cauţiunii ar fi fost dată în contradictoriu cu o instituţie fără calitate procesuală pasivă, cu încălcarea normelor de procedură, şi, la un al doilea motiv de recurs, că ar fi intervenit prescripţia dreptului reclamantei SC A. SRL de a solicita restituirea cauţiunii.

5.3. În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentei-pârâte, pentru că, în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Timişoara (în care a fost achitată, de către reclamanta SC A. SRL, cauţiunea ce face obiectul prezentei cereri), având ca obiect suspendarea executării Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/19.12.2011 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/19.12.2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, calitate de pârâtă a avut această autoritate, în calitate de emitent al actelor contestate.

Deci, cererea de restituire a cauţiunii nu putea fi soluţionată în contradictoriu cu o altă autoritate decât emitentul actului atacat, parte în litigiul de fond, şi care, de altfel, a şi formulat calea de atac.

5.4. Nici motivul invocat în faţa instanţei de recurs, privind prescripţia dreptului reclamantei de a solicita restituirea cauţiunii, nu este întemeiat.

Conform dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 5 alin. (9) din H.G. nr. 731/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007, invocate, de altfel, chiar de recurenta-pârâtă în susţinerea excepţiei prescripţiei şi reproduse la pct. 3.1 al prezentei decizii, se valorifică sumele consemnate în orice scop de către persoane fizice sau juridice, la dispoziţia organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea şi nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus ori de către cei care erau îndreptăţiţi să le ridice în termenul de prescripţie prevăzut de lege.

Or, în cauză, se constată că nu a fost dispusă restituirea cauţiunii consemnate de către intimata-reclamantă SC A. SRL pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor emise de organul fiscal.

Astfel, nu este incident textul de lege invocat de recurenta-pârâtă, pentru că termenul de prescripţie pentru restituirea cauţiunii consemnate de reclamantă nu a început să curgă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiilor art. 7231 C. proc. civ. de la 1865 (corespunzător art. 1064 C. proc. civ., republicat, menţionat de prima instanţă) privind restituirea cauţiunii.

5.5. Faţă de aceste argumente, Înalta Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva încheierii de şedinţă din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV