Refusal of highway access authorization for adjacent property not a justiciable administrative refusal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the national road authority's appeal, quashed the first-instance judgment, and dismissed the plaintiffs' action as unfounded. The dispute involved a private company and an individual challenging the road administrator's refusal to issue a favorable opinion for a zoning plan (PUZ) to create a direct vehicle access from a major highway to their adjacent property, claiming the refusal constituted an unjustified administrative silence under the right to petition and seeking damages for delay. The court determined that the refusal was legally justified and not an arbitrary administrative act, ruling that the plaintiffs lacked the legal standing to request direct highway access because they were not the owners of the roadside land subject to expropriation for highway concession; instead, their right of access was already established via an internal service road through a previous construction permit. The decision rested on the strict application of the public road regime and urban planning laws, specifically citing the requirement for prior administrative consent and location permits under the Emergency Ordinance No. 43/1997, the Construction Law No. 50/1991, and the Territory Planning and Urbanism Law No. 350/2001, which restrict highways to exclusive vehicle circulation and prohibit direct access to riverine properties.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Refusal of highway access authorization for adjacent property not a justiciable administrative refusal: Recurenta arată că prin adresa de răspuns i s-a comunicat motivul amânării comunicării unui punct de vedere şi anume nefinalizarea procedurii de concesionare a autostrăzii, iar instanţa, stabilindu-se nelegal în atribuţiile autorităţii a obligat instituţia să emită un aviz favorabil cu încălcarea normelor speciale în materie şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2013 pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii SC A. SRL şi B. au chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil pentru PUZ "Amenajare acces la parcul auto din drumul colector al autostrăzii Bucureşti - Constanţa, km 19 + 600 stânga oraş Cernica, sat Tanganu, judeţul Ilfov", conform proiectului şi documentaţiei întocmite de proiectantul SC C. SRL şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în sumă de 11.188 euro pentru fiecare lună de întârziere în eliberarea avizului, începând cu data de 29.08.2013 - data exprimării refuzului de eliberare a avizului, reprezentând paguba cauzată primei reclamante prin refuzul de emitere a avizului favorabil şi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea de exploatare a proiectului.
Prin Sentinţa nr. 1.437 din data de 9 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată; s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România
A fost obligată pârâta să emită avizul pentru PUZ "Amenajare acces la parcul auto din drumul colector al autostrăzii Bucureşti - Constanţa (A2) km 19+600 stânga oraş Cernica, sat Tanganu, jud. Ilfov".
Au fost respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor, ca neîntemeiate.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţionale din România prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 de către instanţa de fond.
Recurenta-pârâtă arată că soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamanţilor şi de obligare a autorităţii la emiterea avizului favorabil pentru PUZ "Amenajare acces la parcul auto din drumul colector al Autostrăzii Bucureşti - Constanţa (A2) km 19+600 stânga oraş Cernica, sat Tanganu, jud. Ilfov este nelegală şi netemeinică.
Nelegală deoarece s-a apreciat greşit că adresa de răspuns nr. x din 29.08.2013 reprezintă un răspuns nejustificat al autorităţii pârâte de a elibera avizul favorabil solicitat de reclamantă.
Aceasta deoarece reclamanta-intimată a solicitat doar un punct de vedere cu privire la alternativa de acces din autostradă la sediul său, reclamanta care nu a depus la dosar documentaţia aferentă necesară obţinerii unui aviz, cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 43/1997 şi a Legii nr. 50/1991.
Recurenta arată că prin adresa de răspuns i s-a comunicat motivul amânării comunicării unui punct de vedere şi anume nefinalizarea procedurii de concesionare a autostrăzii, iar instanţa, stabilindu-se nelegal în atribuţiile autorităţii a obligat instituţia să emită un aviz favorabil cu încălcarea normelor speciale în materie şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta-pârâtă arată că sentinţa atacată este şi netemeinică deoarece documentaţia depusă nu avea toate actele necesare solicitării unui aviz pentru amplasare de acces la Drumul Naţional în cauză neexistând un drept de proprietate vătămat, în condiţiile în care accesul la proprietate se poate face pe drumul de exploatare conform Autorizaţiei nr. 404 din 4.08.2009 şi nu direct din Autostrada A2.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din data de 9.11.2015 în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a fost admis în principiu recursul şi a fost acordat termen de judecată în şedinţa publică.
Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material.
Curtea apreciază că instanţa de fond prin soluţia recurată prin care s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată recurenta-pârâtă să emită aviz pentru PUZ "Amenajare acces la parcul auto din drumul colector al autostrăzii Bucureşti - Constanţa a constatat în mod nelegal că adresa de răspuns nr. x din 29.08.2013 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că soluţia recurată este nelegală şi în raport de obiectul cererii formulate de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţionale din România înregistrată sub nr. x din 22.03.2013 şi faţă de răspunsul comunicat înregistrat sub nr. x/2013.
În raport de obiect - cerere aviz pentru Amenajare acces parc auto din drumul colector al Autostrăzii Bucureşti - Constanţa (A2) km 19+600 stânga oraş Cernica, sat Tanganu, jud. Ilfov, Curtea apreciază că reclamanta-intimată nu are un drept recunoscut de lege de a solicita eliberarea avizului deoarece nu are calitatea de proprietar al terenurilor adiacente autostrăzii Bucureşti - Constanţa, terenuri care pot sau nu forma obiectul unei cereri de expropriere din partea statului în procedura de concesionare a autostrăzii.
În raport de răspunsul comunicat, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, deoarece nu există un exces de putere din partea autorităţii recurente care în mod legal nu a emis avizul favorabil solicitat. În cauză autoritatea recurentă a respectat dispoziţiile speciale, în vigoare la data formulării cererii ţinând cont de actele depuse şi de situaţia de fapt.
Regimul juridic al procedurii de emitere a acordului prealabil de către recurenta CNADNR SA este reglementată de dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, Ordinul comun al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 6 din 07.01.2003 şi al Ministerului Administraţiei Publice nr. 139 din 03.02.2003 şi Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 158 din 16.05.1996 şi Normativul pentru proiectarea autostrăzilor extraurbane indicativ PD 162-2002 - autostrăzile sunt drumuri naţionale de mare capacitate şi viteză rezervate exclusiv circulaţiei autovehiculelor, care nu deservesc proprietăţile riverane.
Potrivit art. 46 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 realizarea sau amplasarea în zona drumului public, a oricăror construcţii, accesuri, în orice scop, fără a periclita siguranţa circulaţiei, este permisă pe baza autorizaţiei de construire şi doar în condiţiile existenţei acordului prealabil şi a autorizaţiei de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv, iar potrivit art. 52 alin. (1) din acelaşi act normativ proiectarea, construcţia sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulaţiei publice se face potrivit legislaţiei în vigoare de către cei interesaţi cu acordul prealabil al administratorului drumului public şi cu avizul poliţiei rutiere.
Dispoziţiile legale anterior citate se coroborează cu dispoziţiile art. 56 din Legea 350/2001 care stabileşte autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale abilitate pentru avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului (Anexa 1 prevede ca Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului avizează planul urbanistic zonal pentru zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie) precum şi cu dispoziţiile Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 158/1996 care prevede ca, pentru lucrările care au impact asupra siguranţei circulaţiei rutiere, prin grija Administraţiei Naţionale a Drumurilor (actuala CNADNR SA), se vor emite documente de avizare comune cu Direcţia Poliţiei Rutiere din Inspectoratul General de Poliţie.
În acest sens, Anexa II din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi Anexa II din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, definesc termenul de avizare ca fiind procedura de analiză şi exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administraţiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a indicatorilor tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic şi obligatoriu.
Sentinţa este netemeinică şi în raport de situaţia de fapt. În cauză dreptul de acces la reclamantei-intimate la parcul său auto este reglementat din drumul de expropriere pentru care a fost emis aviz favorabil conform Autorizaţiei nr. 404 din 4.08.2009 în care se menţionează expres "accesul la proprietate. Nu operează direct din Autostrada A2 ci se realizează pe drumul de exploatare".
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţionale din România împotriva Sentinţei nr. 1.437 din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2016.
Procesat de ED