Jurisdictional conflict over statutory indemnities for public committee members: civil contract claims vs. administrative litigation jurisdiction under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 29.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2017, acţiunea formulată de reclamanta AJPIS Braşov, prin care aceasta a chemat în judecată pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Autoritatea Naţională pentru Calificări, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 129.257 RON, reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din judeţul Braşov, precum şi plata evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, conform art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, precum şi art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 8624/2017 din data de 06 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta AJPIS Braşov în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Calificări şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că potrivit art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, până la încheierea anului financiar 2016, finanţarea cheltuielilor pentru plata indemnizaţiilor membrilor comisiilor de autorizare judeţene şi a municipiului Bucureşti, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare, folosiţi de aceste comisii, cheltuielile pentru funcţionarea comisiilor de autorizare, cheltuielile materiale pentru servicii şi cheltuielile de capital aferente anului 2016 se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

Conform art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, pentru activitatea desfăşurată, membrii comisiilor de autorizare sau supleanţii acestora, care participă la şedinţele comisiei, sunt plătiţi de agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Naţională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit alin. (2) din acelaşi text de lege, evaluatorii de furnizori şi programe de formare folosiţi de comisiile de autorizare sunt plătiţi de agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Naţională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în care se pot include şi cheltuielile de deplasare, la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.

Astfel, instanţa a apreciat că, faţă de obiectul pricinii, litigiul intră în sfera contenciosului administrativ, având în vedere calitatea părţilor de autorităţi/instituţii publice, obiectul acestuia constituindu-l refuzul de soluţionare a unor cereri referitoare la un drept prevăzut de lege. Natura juridică a drepturilor şi obligaţiilor corelative este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată vizează organizarea şi stabilirea atribuţiilor organelor administraţiei publice şi raporturile dintre aceste organe; izvorul obligaţiei de plată a sumelor solicitate de către reclamantă îl constituie un act administrativ, iar obiectul litigiului nu poate fi reprezentat de pretenţii de natură civilă, întrucât acestea nu îşi au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1509 din data de 28.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei formulate de reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Autoritatea Naţională pentru Calificări, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că obiectul litigiului nu vizează un act administrativ, un impozit, taxă, contribuţie sau datorie vamală, ci constă în obligarea pârâtelor la virarea către reclamantă a unor fonduri băneşti ce urmau a fi folosite pentru a se face plăţi unor terţi, faţă de raportul juridic creat prin contractele civile încheiate între reclamanta AJPIS Braşov şi respectivii membrii, ce au prestat serviciile amintite şi a căror obligaţie de plată incumbă reclamantei.

S-a mai reţinut că împrejurarea că reclamanta este o autoritate publică, ce a introdus o cerere de chemare în judecată împotriva unor persoane juridice ce au calitatea de instituţii publice, solicitând obligarea acestora la avansarea de fonduri băneşti, pentru a fi folosite cu titlu de remuneraţii pentru munca depusă de membrii comisiilor, nu conduce la concluzia că litigiul este unul de contencios administrativ, deoarece izvorul obligaţiei de plată a sumelor solicitate este contractul civil, iar obiectul litigiului reprezintă o obligaţie de a face,ce intră în competenţa instanţelor de drept civil.

Astfel, a considerat că nu se poate vorbi în cauză despre un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în sensul legii contenciosului administrativ, astfel cum această noţiune a fost definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a apreciat că litigiul a luat naştere ca urmare a nerespectării contractului civil încheiat între reclamanta AJPIS Braşov şi membrii săi, din culpa unui terţ faţă de raport, iar faptul că plata indemnizaţiilor membrilor comisiilor de autorizare judeţene şi a municipiului Bucureşti, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare, se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, pe baza unor tarife stabilite de autorităţi publice, nu imprimă un caracter contencios litigiului.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta AJPIS Braşov a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale şi Autoritatea Naţională pentru Calificări, la plata sumei de 129.257 RON, reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din judeţul Braşov, precum şi plata evaluatorilor de furnizori şi programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, precum şi art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte calificarea naturii civile sau de drept administrativ a litigiului cu care instanţa a fost învestită şi, respectiv, norma de drept aplicabilă.

În speţă, în baza O.G. nr. 129/2000, reclamanta autorizează furnizori care pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare şi de absolvire cu recunoaştere naţională, activitate coordonată de Autoritatea Naţională de Calificări, care în acest scop, înfiinţează în subordinea sa, comisii de autorizare judeţene, fără personalitate juridica, constituite din 5 membri.

Membrii comisiilor astfel înfiinţate sunt plătiţi conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, conform cărora pentru activitatea desfăşurată, membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, supleanţii acestora, care participă la şedinţele comisiei, sunt plătiţi de agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Naţională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

De asemenea, prin reglementarea de la art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 129/2000 se prevede că sunt plătiţi şi evaluatorii de furnizori şi programe de formare folosiţi de comisiile de autorizare.

Pretenţiile reclamantei se întemeiază şi pe prevederile art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, potrivit cărora până la încheierea anului financiar 2016, finanţarea cheltuielilor pentru plata indemnizaţiilor membrilor comisiilor de autorizare judeţene şi a municipiului Bucureşti, a evaluatorilor de furnizori şi programe de formare, folosiţi de aceste comisii, cheltuielile pentru funcţionarea comisiilor de autorizare, cheltuielile materiale pentru servicii şi cheltuielile de capital aferente anului 2016 se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

Litigiul s-a născut din faptul că reclamanta AJPIS Braşov pretinde că pârâţii Autoritatea Naţională pentru Calificări şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nu au executat de bună voie obligaţiile legale rezultate din art. 24 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 129/2000, precum şi art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, fapt ce a condus la imposibilitatea reclamantei de a îndeplini obligaţiile de plată faţă de terţi.

Contrar aprecierii Curţii de Apel Bucureşti, contractele încheiate între reclamanta AJPIS Braşov şi membrii comisiilor înfiinţate în subordinea Autorităţii Naţionale de Calificări în baza O.G. nr. 129/2000, care sunt terţi în prezentul litigiu, nu fac obiectul litigiului.

Înalta Curte observă că raportul juridic dedus judecăţii, astfel cum acesta reiese din cererea de chemare în judecată, este cel dintre reclamanta AJPIS Braşov şi pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Autoritatea Naţională pentru Calificări, iar cauza pretenţiei astfel formulate o reprezintă legea, respectiv art. 24 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 129/2000, precum şi art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 113/2011 din 21 decembrie 2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială: "Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică (...)", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: "Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, denumită în continuare Agenţie, are în subordine agenţii pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică."

Prin urmare, în speţă, entităţile raportului juridic asupra căruia poartă prezentul litigiu, sunt autorităţi/instituţii publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."

În aceste condiţii, litigiul dintre părţi este unul de contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, deoarece are ca obiectul refuzul presupus nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la dreptul reclamantei la virarea de către pârâţi a sumelor de bani necesare îndeplinirii obligaţiilor faţă de terţi.

Aşa fiind, având în vedere şi regulile generale de competenţă în materia contenciosului administrativ, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa în soluţionarea prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta AJPIS Braşov în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Calificări şi Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2018.

Procesat de GGC - GV