Clawback contribution: CNAS obligation to notify reimbursement value rather than drug quantity, and rejection of VAT deduction challenge.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 noiembrie 2014, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- anularea Notificării nr. x din 31 iulie 2014, emisă de pârâtă, prin care i-au fost comunicate reclamantei datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului II al anului 2014;

- anularea Adresei nr. x din 9 septembrie 2014, prin care pârâta a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 524 din 19 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anulând adresa nr. x din 9 septembrie 2014 şi Notificarea nr. x din 31 iulie 2014, emise de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 524 din 19 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului, pârâta a prezentat următoarele critici de nelegalitate:

a) Sunt greşite reţinerile instanţei de fond, potrivit cărora CNAS a comunicat valoarea consumului de medicamente şi nu consumul de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

În formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente, aşa cum susţine instanţa de fond. Unul din elementele acestei formule este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, în funcţie de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale şi medicamente, această valoare (acest consum) fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

Astfel, instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011, atunci când a susţinut că reclamantei ar fi trebuit să i se comunice de către CNAS consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor de sănătate (număr de cutii, bucăţi, pastile, etc.), şi nu valoarea acestuia.

Totodată, instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, aceste prevederi legale nefăcând referire la consumul de medicamente în sensul pretins de reclamantă şi reţinut de instanţa de fond. Dacă ar fi aşa cum a reţinut instanţa de fond, s-ar pune întrebarea cum pot fi decontate din FNUASS şi din bugetul MS cutii de medicamente, pastile, etc., fără ca acest consum să aibă o valoare pecuniară.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la determinarea valorii consumului, precum şi în modul de calcul al contribuţiei trimestriale, nu se au în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, nu ar fi făcut referire expresă la consumul raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate. Mai mult, procentul "p" se aplică valorii consumului centralizat de medicamente aferente unui DAPP pentru un trimestru. În accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, vânzările realizate de către reclamantă nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres că, la calculul contribuţiei trimestriale, se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

Consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

b) În mod greşit a reţinut instanţa de fond că notificarea nu îndeplineşte cerinţa motivării, respectiv nu conţine motivarea în drept şi în fapt.

În preambulul notificării este menţionat temeiul de drept al emiterii ei respectiv dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte starea de fapt, prin adresa ce face obiectul acţiunii de faţă s-a adus la cunoştinţă procentul de contribuţie pentru trimestrul II 2014, precum şi consumul de medicamente pentru trimestrul II 2014 suportat din FNUASS şi din bugetul MS aferent reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin notificarea transmisă, CNAS a comunicat intimatei-reclamante datele necesare pentru a calcula contribuţia trimestrială aferentă trimestrului II 2014, astfel că susţinerea instanţei de fond referitoare la nelegalitatea, respectiv nemotivarea notificării a cărei anulare se solicită este nefondată şi neîntemeiată.

c) Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că eliminarea TVA din valorile CTt şi Bat nu modifică în niciun fel valoarea finală a procentului "p" aferentă trimestrului II 2014.

Referitor la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale, recurenta face trimitere la prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Obligaţia legală de stabilire a sumei la care se plăteşte contribuţia, precum şi calculul şi declararea contribuţiei este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

CNAS nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, adaos de distribuţie şi adaos comercial de farmacie, după caz, întrucât în consumul raportat caselor de asigurări de sănătate de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS este inclus şi TVA, iar după primirea datelor referitoare la acest consum, DAPP au obligaţia să deducă TVA-ul în vederea stabilirii bazei de impunere pentru calcularea contribuţiei trimestriale.

Precizează recurenta că includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise de CNAS, nu poate conduce la anularea notificării, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în mod expres că la stabilirea consumului trimestrial de medicamente se ia în considerare preţul medicamentelor decontat din FNUASS şi din bugetul MS, iar obligaţia de a deduce TVA-ul din consumul individual cade în sarcina exclusivă a contribuabilului.

În prezent, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, prevăd în mod expres faptul că "stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7)."

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În motivare arată că instanţa de fond a reţinut corect lipsa motivării notificării CNAS,având în vedere că acest act administrativ nu a fost motivat în fapt, făcând imposibilă pentru intimata-reclamantă verificarea veridicităţii datelor comunicate, pe baza cărora trebuie achitată contribuţia clawback. Notificarea nu dă nicio explicaţie cu privire la sursele efective ale consumurilor pe canalele de eliberare a medicamentelor şi nu cuprinde nicio explicaţie pentru care valoarea consumului a fost stabilită la suma indicată, motiv de anulare a actului administrativ.

Cât priveşte problema comunicării nelegale a valorii consumului care este egală cu valoarea de compensare, instanţa de fond a făcut în mod corect distincţia între consum şi valoarea acestui consum, distincţie care se impune şi în considerarea modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2011 prin O.U.G. nr. 69/2014.

În perioada de referinţă vizată de prezenta cauză, art. 5 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 77/2011 stabileau că declararea contribuţiei se face pe baza informaţiilor furnizate de casă cu privire la consumul centralizat de medicamente, ceea ce implică o exprimare cantitativă. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ se referă la consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, iar interpretarea gramaticală a textului arată că acesta se referă la valoarea medicamentelor suportate din Fond, în sensul că doar această categorie de medicamente trebuie avută în vedere la stabilirea bazei de impunere.

De altfel şi Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru ani 2013 - 2014, adoptat prin H.G. nr. 117/2013 face distincţie între cele două noţiuni.

Nu există nici un temei legal pentru a interpreta că prin "valoarea consumului" ar trebui înţeleasă "valoarea compensărilor" acordate de CNAS. Nu există nicio normă din O.U.G. nr. 77/2011 care să susţină o asemenea interpretare.

Şi într-o interpretare literală a prevederilor ordonanţei rezultă că valoarea consumului aferent "vânzărilor fiecărui plătitor" înseamnă valoarea vânzărilor pe care fiecare plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă) le face, în cea mai mare parte a cazurilor, distribuitorilor angrosişti.

Din interpretarea sistematică şi teleologică a textului ordonanţei rezultă că legiuitorul impune CNAS să comunice consumul (iar nu valoarea consumului) pentru că CNAS nu are cunoştinţă de valorile vânzărilor iniţiale şi nu poate să calculeze valoarea vânzărilor aferente fiecărui plătitor de contribuţie.

În concluzie, procentul "p" trebuie să se aplice asupra vânzărilor fiecărui plătitor, modul în care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate interpretează şi aplică O.U.G. nr. 77/2011 fiind nu numai nelegal ci şi neconstituţional şi neconvenţional, prin aplicarea procentului "p" la valoarea de compensare care include în baza de calcul a contribuţiei adaosurile comerciale ale distribuitorilor şi farmaciilor, precum şi TVA, cu încălcarea principiilor nediscriminării, protecţiei proprietăţii şi justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Cât priveşte problema includerii nelegale a TVA în baza de calcul a contribuţiei, nu rezultă că Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a scăzut valoarea TVA din valorile compensate aferente fiecărui contribuabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât O.G. nr. 17/2012 prevede că doar CTt şi Bat nu includ TVA, nu şi valorile vânzărilor individuale pentru fiecare medicament. Dimpotrivă, CNAS recunoaşte în mod explicit că valoarea consumului de medicamente conţine şi TVA. Explicaţia din cuprinsul notificării conform căreia TVA urmează să fie dedusă de fiecare DAPP nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate expus prin cererea introductivă întrucât plătitorul de contribuţie are obligaţia de a calcula contribuţia pe baza informaţiilor furnizare de CNAS.

De altfel, doar TVA aferentă achiziţiilor se poate deduce, nu şi cea plătită în fapt, din nou, în componenţa unui alt impozit.

În altă ordine de idei, eliminarea TVA din valorile CTt şi Bat nu are nici un efect asupra procentului "p", valoarea acestuia rămânând aceeaşi. Excluderea TVA este, aşadar, aparentă, în realitate includerea TVA în valoarea de compensare pentru fiecare medicament conducând la încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin Rezoluţia din data de 09 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta CNAS este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a analizat trei dintre motivele de nelegalitate a notificării invocate prin cererea introductivă, pe care le-a găsit întemeiate, motiv pentru care a admis cererea reclamantei şi a anulat atât Notificarea nr. x din 31 iulie 2014 cât şi Adresa nr. x din 9 septembrie 2014 de soluţionare a plângerii administrative prealabile.

Toate cele trei motive de nelegalitate au fost reţinute pe baza unei greşite interpretări şi aplicări a cadrului normativ incident.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că notificarea nu îndeplineşte o cerinţă esenţială a oricărui act administrativ, care constituie o condiţie de legalitate a acestuia, anume de a prezenta în mod clar şi neechivoc raţionamentul instituţiei emitente a actului. Notificarea conţine o motivare insuficientă în fapt care, arată instanţa de fond, nu ar permite reclamantei verificarea informaţilor pe baza cărora urmează să calculeze şi să declare contribuţia prevăzută de art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cu încălcarea principiului transparenţei fiscale, conform căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege modul de constituire a bazei de impunere.

Susţinerile instanţei de fond sunt greşite întrucât prin notificare s-au pus în aplicare întocmai prevederile art. 5 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conform cărora CNAS transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuţiei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informaţii efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei.

Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuţia şi stabileşte procedura de calcul şi declarare a ei, obligaţia CNAS este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicaţii cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.

Instanţa de fond nu a arătat care ar fi temeiul legal care ar impune instituţiei publice pârâte să completeze notificarea cu alte explicaţii/detalii privitoare la valoarea consumului.

De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată repetat cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate.

Curtea Constituţională a statuat, atât prin Decizia nr. 144/2015, cât şi prin Decizia nr. 789/2015 că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în procedura administrativă şi, în cele din urmă, prin adresarea instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut fără temei legal că notificarea nu ar fi motivată în fapt întrucât cadrul normativ incident stabileşte conţinutul notificării, din care trebuie să facă parte informaţia referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, rigoare pe care actul administrativ supus cenzurii instanţei o respectă.

Al doilea motiv de nelegalitate reţinut ce instanţa de fond a fost acela că autoritatea pârâtă nu a comunicat consumul de medicamente, aşa cum impun expres dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, ci valoarea acestui consum.

Este de remarcat, mai întâi, că distincţia între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta prin cererea introductivă are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor (precum şi a TVA), reclamanta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuţiei prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menţionată a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor).

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 întrucât noţiunile de consum de medicamente, valoarea consumului de medicamente şi, respectiv, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie din cuprinsul dispoziţiilor citate, înainte de modificările aduse actului normativ prin O.U.G. nr. 69/2014, au aceeaşi semnificaţie şi reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Intimata-reclamantă susţine fără temei că distincţia anterior menţionată ar trebui făcută tocmai în considerarea modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2011, prin O.U.G. nr. 69/2014.

Prin ultima ordonanţă s-a unificat exprimarea din art. 3 şi art. 5, rezultând în mod clar că informaţia din cuprinsul notificării pe baza căreia se stabileşte valoarea de impozitare pentru contribuţia clawback se referă la valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente suportat de FNUASS şi din bugetul MS .

Interpretând literal, sistematic şi teleologic prevederile O.U.G. nr. 77/2011 înainte de amendarea lor prin O.U.G. nr. 69/2014, rezultă identitatea între noţiunea de consum de medicamente şi noţiunea de valoare a consumului de medicamente, legiuitorul neurmărind să se raporteze la valoarea vânzărilor realizate de DAPP, stabilită pe baza preţurilor de vânzare practicate de acesta, ci la valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, pe baza preţurilor la care au fost eliberate asiguraţilor.

Actul normativ operează cu o unitate de măsură identică atât în cazul stabilirii procentului "p". cât şi în cazul stabilirii bazei de impozitare, anume cu valoarea consumului trimestrial de medicamente (total şi, respectiv, individual).

Susţinerile intimatei-reclamante care urmăresc înlăturarea din baza de impunere a valorii adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor contravin soluţiei legale de stabilire a bazei de impunere, care, de altfel, a făcut şi obiectul controlului de constituţionalitate.

Prin Deciziile nr. 789/2015, nr. 802/2015 şi nr. 665/2014, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legală conform căreia valoarea consumului de medicamente se raportează la preţul cu amănuntul al medicamentelor (incluzând o cotă a adaosului de distribuţie şi o cotă a adaosului de farmacie care sunt plafonate prin ordin al ministrului Sănătăţii) nu încalcă nici un principiu constituţional. Sunt relevante în acest sens paragrafele 38 - 40 ale Deciziei nr. 789/2015, prin care s-a statuat:

"38. Referitor la critica privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

39. De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei, cu şi fără contribuţie personală, la medicamentele acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil, pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context, şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

40. Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

Ultimul motiv de nelegalitate care a condus instanţa de fond la anularea actelor administrative s-a referit la includerea TVA în calculul procentului "p".

Este de menţionat că includerea TVA în valoarea consumului de medicamente, de asemenea invocată drept motiv de nelegalitate a actelor administrative atacate, a fost doar trecător amintită de instanţa de fond, fără să fie analizată, motiv pentru care nu va fi analizată nici de instanţa de recurs.

Preluând susţinerile reclamantei, potrivit cărora eliminarea TVA din valorile CTt şi Bat nu are nici un efect asupra procentului "p", a cărui valoare rămâne aceeaşi, instanţa de fond a apreciat că această manieră de calcul a procentului "p" face ca plătitorii de contribuţie să plătească în continuare contribuţia şi asupra TVA, rezultând astfel o dublă impozitare, contrar principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Înalta Curte constată că procentul "p" pentru trimestrul de referinţă (II din 2014) este stabilit printr-un alt act administrativ, respectiv Ordinul preşedintelui CNAS nr. 519 din 29 iulie 2014, care nu a fost atacat în cauză, notificarea având, potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 numai rolul de a comunica valoarea procentului "p". Din coroborarea dispoziţiilor art. 3 alin. (3) cu art. 5 alin. (7) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 7/2011, rezultă că obiectul contestaţiei administrative îndreptate împotriva notificării îl reprezintă (exclusiv) datele comunicate de CNAS potrivit art. 5 alin. (7), adică valoarea consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări. Aceste argumente conduc la constatarea inadmisibilităţii motivului de nelegalitate ultim reţinut de instanţa de fond.

Şi în ipoteza în care s-ar trece peste inadmisibilitatea generată de interpunerea unui alt act administrativ care stabileşte procentul "p", se constată că hotărârea instanţei de fond nesocoteşte însăşi soluţia legală din cuprinsul O.U.G. nr. 77/2011, care, prin art. 3 alin. (2) stabileşte cum se calculează procentul "p". Cu alte cuvinte, pentru pretinsul motiv potrivit căruia maniera de calcul a procentului "p" ar face ca persoanele obligate la plata contribuţiei să plătească în continuare această taxă parafiscală şi asupra TVA, instanţa de fond a ajuns să înlăture prevederea legală aplicabilă .

Or, rolul instanţei de judecată era de a interpreta şi aplica legea, iar nu de a o înlătura de la aplicare, pe motiv că ar fi contrară unor principii de drept fiscal şi dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie. Acestea sunt critici de neconstituţionalitate, care nu pot fi analizate de instanţa de judecată.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, constatând că motivele de nelegalitate care au condus instanţa de fond la soluţia de anulare a notificării sunt nefondate. În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe întrucât instanţa de fond nu a analizat toate motivele invocate prin cererea introductivă, ceea ce echivalează cu o parţială necercetare a fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 524 din 19 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM