Pension denial upheld for lack of official proof of wartime refugee status.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) allowed the appeal by the County Pension House, reversed the lower court's judgment, dismissed the claimant's action on the merits, and upheld the challenged pension-house decision. The claimant had sought annulment of the pension house's decision denying her status as a surviving spouse beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, based on her deceased husband's wartime refuge from ethnic persecution. Although the court of first instance had admitted the claim on witness testimony, the High Court held that the witnesses' statements were inconclusive and that no official documents confirmed the husband's refugee status or ethnic persecution, as required by Article 1 of Law No. 189/2000, thus finding the pension-house decision legal and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 189/2000; Pension denial upheld for lack of official proof of wartime refugee status: Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, întrucât din actele depuse la dosar, nu rezultă că soțul reclamantei a fost refugiat în altă localitate, respectiv că a fost persecutat din motive etnice, conform art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2003, reclamanta D.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5575 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a defunctului D.G.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 49/CA din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, ca soție supraviețuitoare a numitului D.G., decedat la 17 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că martorii audiați în cauză, confirmă faptul că soțul reclamantei, cu familia lui, au fost refugiați din localitatea Ponoară, în localitatea Meziad - Vârfuri din Beiuș, în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944, când s-a reîntors acasă.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, întrucât din actele depuse la dosar, nu rezultă că soțul reclamantei a fost refugiat în altă localitate, respectiv că a fost persecutat din motive etnice, conform art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor N.T. și L.A., că la 15 octombrie 1940, soțul reclamantei, D.G., împreună cu părinții, s-a refugiat din satul Ponoară, în localitatea Meziad – Vârfuri, unde a locuit până la 18 decembrie 1944, când s-au reîntors în satul Ponoară, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La dosarul cauzei nu există nici un act oficial care să confirme refugierea soțului reclamantei, din cauza persecuțiilor etnice.
Din procesul-verbal întocmit și depus cu ocazia audierii, la sediul Consiliului Județean Bihor, a martorului N.T., nu rezultă calitatea de refugiat a soțului reclamantei, declarațiile martorilor fiind neconcludente, în lipsa unor acte oficiale care să ateste această situație a soțului reclamantei.
Așa fiind, prin admiterea recursului, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea, menținându-se ca legală și temeinică, hotărârea nr. 5575 din 31 octombrie 2003, contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 49/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.