Access to administrative records time-barred under six-month statute of limitations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Dolj prin Sentinţa civilă nr. 2.226/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Management Resurse Umane, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să-i comunice răspunsul oficial primit în prezenţa unei comisii - în audienţa din data de 7.10.2014 de la Sediul Ministerului Apărării Naţionale, condusă de secretar de stat B. -, şi consemnat în registrul cu audienţe şi să-i comunice, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, documentele şi avizele aflate la dosarul analizat în cadrul respectivei audienţei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 91 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 91 din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul susţine că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material deoarece:

- în mod greşit s-a reţinut că termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acţiune s-a împlinit la data de 10.07.2015, în raport de adresa nr. x din 12.01.2015 a Ministerului Apărării Naţionale întrucât aceasta se referă la o altă audienţă a sa susţinută la Ministerul Apărării Naţionale şi nu cea din data de 07.10.2014.

Prin cererea de chemare în judecată recurentul susţine că a invocat adresa sus-menţionată numai în scopul de a demonstra confuzia voită creată de Ministerul Apărării Naţionale prin răspunsul oferit instituţiei Avocatul Poporului cu privire la data organizării audienţei, respectiv 07.11.2014, în loc de 07.10.2014.

- însăşi adresa din 28.11.2014 a Ministerului Apărării Naţionale, la care instanţa de fond face referire în considerentele sentinţei, constituie un răspuns la diferitele cereri pe care recurentul le-a formulat pentru admiterea la cursuri şi nu face trimitere la audienţa susţinută la 07.10.2014;

- în ceea ce priveşte adresa din 26.02.2015 a Ministerului Apărării Naţionale s-a apreciat de către recurentă că, în mod greşit, instanţa a reţinut să admită o secţiune din cuprinsul acesteia, în sensul că Direcţia management resurse umane îşi menţine punctul de vedere formulat cu adresa din 28.11.2014;

- s-a apreciat că instanţa de fond, la calcularea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuia să se raporteze la răspunsul din 20.03.2015 care i-a fost comunicat prin intermediul instituţiei Avocatul Poporului la data de 02.04.2015, pentru care termenul de prescripţie s-ar fi îndeplinit la 02.10.2015;

- a fost criticată, în subsidiar, lipsa rolului activ al judecătorului care, dacă ar fi apreciat că a fost depăşit termenul prevăzut de lege, în baza art. 22 C. proc. civ., trebuia să facă aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului de a comunica, în scris, răspunsul primit verbal, documentele şi avizele aflate la dosarul analizat în cadrul audienţei susţinute de recurent în cadrul unei comisii la data de 7.10.2014 la sediul Ministerului Apărării Naţionale.

În subsidiar, dacă instanţa va considera că hotărârea primei instanţe nu satisface cerinţele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea din 19.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea raportului întocmit către părţile din litigiu.

Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 212/2018 de modificare a Legii nr. 554/2004, a Hotărârilor Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106, 109 şi 110 din 20 septembrie 2018 a fost acordat termen pentru soluţionarea recursului cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea cererii reclamantului A. prin care a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Management Resurse Umane, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să-i comunice răspunsul oficial primit în prezenţa unei comisii - în audienţa din data de 7.10.2014 de la Sediul Ministerului Apărării Naţionale, condusă de secretar de stat B., şi consemnat în registrul cu audiente şi să-i comunice, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, documentele şi avizele aflate la dosarul analizat în cadrul respectivei audienţei.

Prin Sentinţa nr. 91 din 25.02.2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului ca tardivă, faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi data introducerii acţiunii - 21.08.2015.

Criticile recurentului cu privire la această soluţie sunt nefondate.

Din probele administrate rezultă că la data de 7.10.2014 recurentul a fost primit în audienţă la sediul Ministerului Apărării Naţionale.

Din adresa nr. x din 26.02.2015 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Management Resurse Umane rezultă că prin adresa din 02.12.2014 s-a comunicat un răspuns recurentului în legătură cu problematica ce a constituit obiectul audienţei din 7.10.2014, dar la dosar nu au fost depuse dovezi în acest sens.

La dosar au fost depuse şi memoriile pe care recurentul le-a adresat la 06.11.2014 doamnei Secretar de Stat în relaţia cu Parlamentul - B., la 04.11.2014 şi la 14.11.2014 Ministrului Apărării Naţionale, dar şi adresa din 26.02.2015 a Ministerului Apărării Naţionale prin care s-a răspuns recurentului la memoriile înregistrate din 04.02.2015.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

În speţă, în raport de probele administrate de recurent se constată că instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 curge de la data comunicării răspunsului la solicitarea sa, respectiv adresa din 12.01.2015 (comunicată la 15.01.2015), chiar dacă, din eroare, a fost trecută ca dată a audienţei 13.11.2014 deoarece prezintă relevanţă răspunsul comunicat recurentului şi termenul în care acesta putea formula acţiunea în instanţă.

Deşi în motivele de recurs susţine că nu poate fi reţinută adresa din 12.01.2015 a Ministerului Apărării Naţionale ca fiind cea în raport de care se impune a fi calculat termenul de 6 luni pentru că ar viza o altă audienţă a sa, recurentul nu făcut dovada că, în afară de audienţa din 7.10.2014, ar fi fost aprobată o altă solicitare de-a sa de a fi primit în audienţă, astfel încât nu se poate considera decât că în conţinutul adresei din 12.01.2015 s-ar fi strecurat o eroare materială.

De altfel, chiar în cererea de chemare în judecată reclamantul a precizat că, în mod eronat, atât în răspunsul comunicat Avocatului Poporului cât şi răspunsul comunicat la 12.01.2015 s-a trecut ca dată a audienţei - 7.11.2014 şi nu 7.10.2014, iar singura dată în care s-a desfăşurat audienţa a fost 7.10.2014.

Recurentul a făcut referiri şi la adresa din 26.02.2015, în raport de care apreciază că termenul de 6 luni nu ar fi fost împlinit, însă, se impune făcută precizarea că în cererea de chemare în judecată reclamantul nu a făcut nicio referire la această adresă.

Pe de altă parte, în conţinutul acestei adrese se face trimitere la adresa din 02.121.2014 (nedepusă la dosar) şi despre care recurentul susţine că nu ar viza audienţa din 07.10.2014, dar conţinutul adresei din 26.02.2015 rezultă că acestea erau nişte reveniri în anul 2015 la un răspuns deja comunicat reclamantului.

Or, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicate în raport de primul răspuns, iar faptul că recurentul a adresat mai multe memorii, ce au vizat aceleaşi aspecte, nu poate împiedica aplicarea dispoziţiilor legale ce vizează termenul pentru exercitarea acţiunii reclamantului.

Aceeaşi este situaţia şi cu adresa din 20.03.2015 emisă de Ministerul Apărării Naţionale pentru că aceasta reprezintă răspunsul la o petiţie înregistrată la Avocatul Poporului sub nr. x din 10.07.2015, la aproape 6 luni faţă de adresa nr. x din 12.01.2015 a Ministerului Apărării Naţionale în raport de care instanţa de fond a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată.

Nici critica referitoare la aplicarea art. 22 C. proc. civ. nu poate fi reţinută deoarece reclamantul trebuie să invoce şi să dovedească motivele temeinice ce au dus la depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu există obligaţia judecătorului pentru a pune, din oficiu, în discuţia părţilor aceste aspecte.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea legii, în baza art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 91 din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED