EU grant termination upheld on insolvency-triggered contractual condition; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. x/2014 pe rolul secţiei a II-a civilă a Tribunalului Bihor, reclamanta SC A. SRL - în insolvenţă, reprezentată legal de B. - administrator special şi administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei reprezentat legal de ministrul economiei, în calitate de Autoritate de Management a Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" prin Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", a solicitat menţinerea contractului nr. x din 06.12.2013, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfăşurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea de şedinţă nr. 25 din 8 ianuarie 2015, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă şi a dispus trimiterea cauzei secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului.

Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2.305 din 15 octombrie 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar D. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivele de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, a fost criticată soluţia instanţei de fond prin invocarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 342/2013 şi s-a considerat că organul de control avea obligaţia de a analiza în concret dacă în activitatea beneficiarului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul UE distinct de simplul fapt al intrării în insolvenţă.

Insolvenţa nu se confundă cu insolvabilitatea, aceasta din urmă reprezintă situaţia în care componenta pasivă a patrimoniului depăşeşte componenta activului, pe când insolvenţa este determinată de lipsa fondurilor băneşti, nu de lipsa unor bunuri în patrimoniu.

În mod nelegal, atât autoritatea cât şi prima instanţă au apreciat că simpla intrare în insolvenţă trebuie să conducă la rezilierea contractului de finanţare, chiar şi în lipsa neregulilor, deşi în prezent reorganizarea societăţii se derulează fără probleme cu respectarea graficului de plăţi şi a obligaţiilor asumate.

Deşi a fost depus în probaţiune procesul-verbal de constatare din 15.05.2015 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, instanţa de fond nu a analizat această probă.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii în sensul de a pronunţa o hotărâre prin care să se menţină contractul de finanţare şi, implicit, prelungirea termenului de implementare, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus comunicarea raportului părţilor din litigiu.

Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 de modificare a Legii nr. 554/2004 şi Hotărârii Consiliului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106, 109 şi 110 din 20 septembrie 2018 s-a dispus citarea părţilor şi soluţionarea recursului.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar şi administrator special, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, prin Ministerul Fondurilor Europene, menţinerea contractului nr. x din 06.12.2013, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfăşurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta este beneficiar al proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile intitulat "Modernizarea activităţii productive SC A. SRL prin achiziţie de utilaje şi echipamente", cod SMIS nr. x, obiect al Contractului de Finanţare nr. x din 06.12.2013, Axa Prioritară 1 - Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie, Domeniul major de intervenţie 1 Operaţiunea a) (DMI. 1 a), reprezentată de administrator judiciar C. filiala Bihor.

În această calitate, reclamanta notifică Ministerul Fondurilor Europene (MFE) - Autoritatea de Management POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 şi ADR Nord-Vest - OI POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 - ambele notificări cu acelaşi obiect, prin care aduce la cunoştinţă faptul că prin Încheierea nr. 723/F/2014 din data de 14.05.2014, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de SC A. SRL, iar societatea şi-a exprimat intenţia de reorganizare a activităţii reglementate prin Legea nr. 85/2006, existând perspectivele unei redresări reale finalizate cu ieşirea din insolvenţă a acesteia. Ca atare, reclamanta solicită expres menţinerea contractului nr. x din 6.12.2013 încheiat cu Ministerul Economiei prin Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Prin adresa nr. x din 19.06.2014, ADR Nord-Vest răspunde Notificării emise de administratorul judiciar C. - filiala Bihor, prin care se aduce la cunoştinţă faptul că, potrivit dispoziţiilor contractuale cunoscute de părţile semnatare, Contractul de Finanţare nr. x din 06.12.2013 se reziliază de drept, fără altă formalitate sau punere în întârziere, ca atare, nu poate da curs demersului de continuare a procesului de implementare în cadrul proiectului menţionat. Se mai face referire la un punct de vedere exprimat de MFE prin adresa nr. x din 3.06.2014, pentru o situaţie similară în care, de asemenea, AM POS nu este de acord cu continuarea contractului de finanţare indicat, având în vedere începerea procedurii insolvenţei.

La rândul său, Autoritatea de Management POS CCE răspunde Notificării C. filiala Bihor, prin adresa nr. x din 26.06.2014, menţionând că a luat la cunoştinţă de faptul că a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de beneficiarul SC A. SRL şi că societatea în cauză şi-a exprimat intenţia de reorganizare a activităţii în baza prevederilor Legii nr. 85/2006. Ulterior, prin adresa nr. x din 28.08.2014 transmisă prin fax Autoritatea de Management POS CCE revine, în completare, la adresa emisă cu nr. x din 26.06.2014, menţionând şi precizând administratorului judiciar C. filiala Bihor, că declanşarea procedurii de insolvenţă a beneficiarilor de fonduri nerambursabile este urmată de aplicarea dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. Ca atare, consideră că starea de insolvenţă afectează criteriile de eligibilitate a beneficiarului, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvenţă - respectarea acestui criteriu fiind cunoscut de beneficiar şi asumat de acesta prin Declaraţia de Eligibilitate, acesta având un impact negativ şi asupra îndeplinirii indicatorilor asumaţi prin contractul de finanţare. În contextul celor arătate, având în vedere deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de reclamantă, arată că se aplică prevederile contractuale în materie de insolvenţă art. 18 alin. (2) lit. g), privind încetarea contractului de finanţare.

Prin acţiunea înregistrată în cauză, reclamanta SC A. SRL a solicitat menţinerea contractului din 6.12.2013 şi prelungirea perioadei de implementare a contractului de finanţare.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că, în mod corect s-a apreciat că starea de insolvenţă afectează criteriile de eligibilitate a beneficiarului, respectiv criteriul de a nu fi în stare de insolvenţă, respectarea acestui criteriu fiind recunoscut de beneficiar şi asumat de aceasta prin Declaraţia de eligibilitate, aceasta având un impact negativ şi asupra îndeplinirii indicatorilor asumaţi prin contractul de finanţare.

Criticile recurentei din recurs sunt nefondate.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 342/2013 a Curţii Constituţionale a fost analizată constituţionalitatea dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 "Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora."

În considerentele Deciziei nr. 342/2013 a Curţii Constituţionale s-a precizat că:

"Prin dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, criticate în speţa de faţă, legiuitorul obligă autorităţile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de:

a) constatare a neregulilor;

b) stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.

Analizând aceste prevederi, se constată că prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

A doua obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, şi fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvenţă.

De altfel, chiar în art. 1 alin. (1) se prevede că "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali".

Analizând prevederile criticate, Curtea constată că prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structurile de control ale acestora, este aceea de a demara activitatea de control şi subsecvent, în ipoteza deschiderii procedurii insolvenţei, este activitatea de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, desigur, dacă au fost descoperite astfel de nereguli.

De altfel, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia [art. 17 - capitolul III: Constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli - din O.U.G. nr. 66/2011].

Astfel, potrivit art. 21 alin. (19) şi (20), procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi constituie titlu de creanţă care se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

Totodată, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, emis de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, se poate formula contestaţie administrativă, potrivit art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care va confirma eventualele nereguli constatate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi, prin urmare, şi titlul de creanţă bugetară pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora sau, dimpotrivă, va anula decizia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

Tocmai de aceea, instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă, precum şi să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011."

În raport de aceste considerente se constată că în speţă nu a fost demarată activitatea de control şi nici cea de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare, litigiul fiind declanşat de notificarea adresată de reclamantă Ministerului Fondurilor Europene - AM POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 şi ADR Nord-Vest - OI POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 prin care a comunicat deschiderea procedurii generale de insolvenţă la cererea acesteia şi solicitarea de menţinere a contractului nr. x din 6.12.2013 şi de răspunsurile primite de la cele două autorităţi publice, răspunsuri în care s-a făcut trimitere la prevederile contractului şi la cele ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, reclamanta nici nu a solicitat anularea adreselor de răspuns la notificări, ci a solicitat menţinerea contractului, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfăşurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului.

Aşa cum s-a arătat şi în considerentele deciziei Curţii Constituţionale, problema efectelor declanşării procedurii insolvenţei se analizează numai în cadrul procedurii de constatare a neregulii conform O.U.G. nr. 66/2011 sau în cadrul litigiului prin care se contestă procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestuia.

Or, în speţă, un asemenea control nu a fost efectuat, nu a fost emis nici procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare.

Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare încheiat la 15.05.2015 de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice se constată că este nefondată.

Instanţa de fond a analizat şi această probă şi a considerat că nu are relevanţă în cauză proba administrată deoarece vizează un alt contract de finanţare nr. x din 28.12.2011.

Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea legii, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL, prin administrator judiciar D. împotriva Sentinţei civile nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED