Lapse of interest for appeal against interim suspension of tax assessment after final annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as lacking interest, leaving the first-instance suspension order in force. The dispute concerned a taxpayer’s request to suspend the execution of a tax assessment decision pending a separate annulment action, which the tax authority challenged on the grounds that the first-instance court had not met the standard for "serious doubt" and that the appeal was late. The appellate court rejected the late-filing exception by applying the procedural rule that deadlines extend to the next working day when they expire on a non-working day. Crucially, the court held that the appeal had lost its practical interest because the underlying annulment action had already been decided by the first-instance court after the suspension order was issued, thereby rendering the suspension legally superfluous pursuant to the provision limiting such measures only until the first-instance judgment on the merits is pronounced.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 33 din C. proc. civ; Lapse of interest for appeal against interim suspension of tax assessment after final annulment: Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului este de 5 zile de la comunicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. 2. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 09.08.2016 reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/2016 şi R.I.F. nr. x din 22.04.2016) emise de pârâte.
3. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 140 din 30 septembrie 2016, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Braşov, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/31.05.2016 şi R.I.F. nr. x din 22.04.2016 emise de pârâte).
4. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că din cele două motive reţinute de către instanţa de fond nu se desprinde cu claritate îndoiala puternică, serioasă şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, aşa cum cer dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Convingerea instanţei de întemeiază pe neajunsuri/lacune ale normelor procedurale incidente în cauză.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
6. Soluţia instanţei de recurs
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, excepţie invocată de intimata - reclamantă SC A. SRL şi excepţia lipsei de interes de către instanţă din oficiu.
Mai întâi, se va analiza excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, excepţie invocată de intimata-reclamantă SC A. SRL.
Această excepţia a fost invocată pentru că s-a apreciat că a fost declarat recursul cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului este de 5 zile de la comunicare.
Înalta Curte constată că într-adevăr sentinţa recurată a fost comunicată la 24 octombrie 2016, iar recursul a fost declarat la 31 octombrie 2016.
Însă, pentru că termenul s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la 31 octombrie 2016, prima zi lucrătoare.
C. proc. civ. în art. 181 alin. (1) prevede că: Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:
2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;
(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în termen şi va respinge excepţia tardivităţii recursului.
Referitor la excepţia lipsei de interes se constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.05.2016 emisă de A.J.F.P. Vaslui până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a actelor administrativ fiscale (D.I. nr. x/2016 şi R.I.F. nr. x din 22.04.2016) emise de pârâte.
Prin Sentinţa nr. 72 din 3 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi, în consecinţă, a dispus anularea deciziilor de impunere nr. x din 22.04.2016 şi nr. x din 31.05.2016 emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 22.04.2016 emis de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui şi a deciziei din 31.01.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. A obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma 103.093,63 RON, cheltuieli de judecată.
Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.
Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 3 mai 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. SRL.
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui împotriva Sentinţei nr. 140/2016 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.
Procesat de ED