Tax assessment execution suspension appeal declared moot due to lack of interest after merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SA a solicitat suspendarea, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Deciziei de impunere nr. x din 15.07.2006, până la pronunţarea instanţei de fond în cadrul acţiunii în anularea acestei decizii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 257 din 3 noiembrie 2016, a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x din 15.07.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta mai arată că, în considerentele hotărârii, instanţa investită cu soluţionarea unei astfel de cauze, nu poate face o analiză în concret a legalităţii actului administrativ, ci, doar o "pipăire a fondului" sau o "verificare sumară".

Atât doctrina juridică cât şi practica de specialitate afirmă că judecătorul învestit face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul "să pipăie fondul", pentru a cerceta aparenţa acestui drept, dar sub rezerva îndeplinirii unei condiţii: să nu prejudece fondul dreptului.

Instanţa de fond, practic, înlătură toată "substanţa" constatărilor organului de inspecţie fiscală, "golind" de conţinut efectele Deciziei de impunere x din 15.07.2016 ce se doreşte a fi anulată şi nu face altceva decât să prejudece "fondul", apreciind că actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt.

Legiuitorul, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, impune în sarcina persoanei lezate, obligaţia de a face dovada pagubei "evidente", ce presupune administrarea de dovezi care să probeze prejudiciul, şi, nu doar simple afirmaţii.

Reclamanta se prevalează de o stare de fapt, rezultantă a unor anumite circumstanţe, şi nu de prejudiciul în sine, care, nu a fost cuantificat.

Măsurile asigurătorii au ca fundament juridic un titlu de creanţă (decizia de impunere) şi, prin urmare, nu poate fi reţinută culpa pârâtei, atât timp cât obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei, au devenit exigibile.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Deciziei de impunere nr. x din 15.07.2006, până la pronunţarea instanţei de fond în cadrul acţiunii în anularea acestei decizii.

Prin Sentinţa nr. 202 din 26 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea - Activitatea de Inspecţie Vrancea şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Serviciul de Soluţionare Contestaţii şi, în consecinţă, a anulat în parte decizia de soluţionare a contestaţiei din 31.05.2017 în limita sumei de 4.641.266 RON, din care 418.262 de RON impozit pe profit şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, respectiv 4.223.004 RON TVA şi obligaţiile aferente acesteia şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 17.900 RON cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 26 noiembrie 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva Sentinţei nr. 257 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED