Lapse of temporal validity for suspension of tax act execution eliminates standing for appeal on loss of interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 la data de 25.08.2016, reclamanta A. SA Şcheia, judeţ Suceava a chemat în judecată Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 25.07.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 235 din 3 octombrie 2016, a admis cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi a suspendat executarea deciziei de impunere nr. x din 25.07.2016, înregistrată la administraţia fondului pentru mediu sub nr. x din 25.07.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că soluţia pronunţată de instanţa de fond nu este motivată corespunzător nici sub aspectul dovedirii existenţei cazului bine justificat şi nici în cel al demonstrării unei pagube iminente, ce ar fi adusă societăţii prin executarea actului administrativ fiscal, pentru a se putea reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor necesare dispunerii măsurii excepţionale a suspendării actului administrativ.

Instanţa de fond a făcut şi o aplicare greşită a normelor de drept material în sensul că, chiar dacă în fază procesuală în care se solicită suspendarea unui act administrativ nu se poate antama fondul specific acţiunii în anulare, totuşi, pentru a se putea dispune măsura excepţională a suspendării actului administrativ fiscal, cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedite de către persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal şi care este datoare să propună şi să administreze dovezi concludente din care să rezulte existenţa cumulativă a celor două condiţii. Or, în speţa de faţă, reclamanta nu a probat cazul bine justificat şi o pagubă iminentă în patrimoniul său ci, din contră, îşi fundamentează susţinerile pe aspecte neconforme cu realitatea şi aprecieri de ordin subiectiv complet neîntemeiate, care nu pot face obiectul cererii de suspendare ci doar al acţiunii în anulare.

Astfel, susţinerile formulate de reclamantă în conţinutul cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor. Or, instanţa de fond, în speţă, a procedat tocmai la înlăturarea prezumţiei de legalitate a actelor administrative, fără a ţine cont de menţiunile înscrise în actele respective care vin şi contrazic alegaţiile reclamantei.

Soluţia pronunţata de către instanţa de fond anulează prezumţia de legalitate a actului administrativ, nu ţine cont de precizările exprese din cuprinsul actelor respective, care vin şi contrazic susţinerile reclamantei, şi îşi fundamentează hotărârea pe simple afirmaţii şi presupuneri, exact în sens contrar spiritului prevederilor legale incidente în materie de suspendare a actelor administrative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 25.07.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 196 din 27.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "suspendare executare act administrativ" şi "contestaţie act administrativ", formulată de reclamanta SC A. SA Şcheia, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 145 din 23.09.2016 şi Decizia de impunere nr. x din 25.07.2016 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu în sensul că a exonerat reclamanta de la plata obligaţiei fiscale principale în sumă de 1.579.184 RON din totalul de 2.009.841 RON şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 78.666 RON cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin la data de 27.12.2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 235 din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED