Interim suspension of normative administrative act: loss of interest after expiration of statutory period until first-instance merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea şi Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Oradea - M.A.I. suspendarea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la acelaşi ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 237/2016-PI din 25 octombrie 2016 a admis cererea formulată de petenta reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Afacerilor Interne şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.

Cazul bine justificat şi iminenţa pagubei sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de parte; aceasta trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Toate argumentele juridice care, în viziunea instanţei de fond "conduc" spre ideea existenţei, în speţa dedusă discuţiei, a cazului bine justificat, sunt, în mod evident, simple consideraţii invocate de către reclamantă şi acceptate ca atare de către Curtea de Apel Oradea, fără o minimă dovadă care să răstoarne prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care beneficiază actul administrativ.

La judecarea cererii de suspendare, instanţa nu cercetează fondul cauzei ci, pentru a nu da o soluţie arbitrară, trebuie să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea aparenţa de legalitate a actului a cărui suspendare se cere.

La pronunţarea unei soluţii, instanţa trebuie să aibă în vedere nu numai existenţa în sine a pagubei, ci şi întinderea sa, întrucât o pagubă neînsemnată din punct de vedere cantitativ nu poate justifica soluţia de admitere a cererii de suspendare.

În speţa dedusă judecăţii apare evident faptul că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv "iminenţa producerii unei pagube".

Recurentul susţine că ar fi imposibil de probat existenţa acestei condiţii de vreme ce simpla participare a reclamantei la concursul organizat de I.T.P.F. Oradea îi conferă acesteia doar vocaţia de a dobândi calitatea de poliţist, în eventualitatea declarării ca "admis" la acest concurs, nu şi drepturile şi obligaţiile efective ce derivă din acest statut.

Aşadar încadrarea reclamantei pe funcţia pentru care candidează nu este un eveniment cert, iar veniturile de care aceasta susţine că ar fi lipsită în eventualitatea în care nu ar participa la concursul respectiv sunt unele aleatorii, care depind exclusiv de promovarea concursului în discuţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de reclamantă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la acelaşi ordin.

Prin Sentinţa nr. 38/CA/2017/P.I. din 30 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor B., C., D. şi E. în susţinerea cererii de suspendare, excepţie invocată din oficiu, a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată de reclamanţii E., C., D., B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial Al Poliţiei De Frontieră Oradea şi Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Oradea - Ministerul Administraţiei şi Internelor, a admis acţiunea formulată, în prezentul dosar şi dosarele conexate, de către reclamanţii F., E., G., H., A., C., I., D., J., K., B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenţie voluntară principală formulată de reclamanta F., a dispus anularea răspunsului nr. x din 20.10.2016 emis de Ministerul Afacerilor Interne, de soluţionare a plângerii prealabile formulate de reclamanta D., a dispus anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din ANEXA 2 a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamanţilor F. suma de 645 RON şi reclamantei D. suma de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a dispus publicarea prezentei hotărâri în M. Of. , după rămânerea definitivă.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 30 martie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei nr. 237/2016 - P.I. din 25 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED