Mootness of pre-trial suspension of administrative order due to expiration of statutory deadline following first-instance judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 12 august 2016 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea efectelor Ordinului cu nr. 4.571 din 19.07.2016, emis de către Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, până la pronunţarea instanţei pe fondul litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 224/CA/2016 din 13 octombrie 2016, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca fiind lipsită de obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a respins cererea de suspendare, printr-o tratare sumară, fără analizarea fondului privind întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la condiţiile de suspendare a actului administrativ.

Actul atacat intră în categoria actelor administrative astfel cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 554/2004, emis de către pârât, autoritate publică, fiind un act unilateral cu caracter individual, apt să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice şi care, în speţă, a îngrădit dreptul său de a continua activitatea didactică cu gradul de conferenţiar.

Cu privire la condiţia iminenţei producerii unei pagube, trebuie avut în vedere că aceasta decurge din prima condiţie, întrucât îi este blocată posibilitatea de a desfăşura activitatea pe care a exercitat-o de peste 11 ani, în calitate de conferenţiar, în condiţiile în care a început un nou an universitar.

Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei, se circumscrie noţiunii de măsură de protecţie provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei în Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989, privind protecţia provizorie în materie de contencios administrativ şi Recomandarea nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative şi a celor judiciare în materia dreptului administrativ, prin care s-a subliniat că măsurile de protecţie provizorie nu vor influenţa în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanţa sesizată pentru contestarea actului administrativ.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea efectelor Ordinului cu nr. 4571 din 19.07.2016, emis de către Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, până la pronunţarea instanţei pe fondul litigiului.

Prin Sentinţa nr. 98 din 14.07.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi B., a dispus anularea Ordinului cu nr. 4.571 din 19.07.2016, emis de pârâtul Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi a respins, ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 14 iulie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 224/CA/2016 din 13 octombrie 2016 Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED