Liability of state authorities for failure to sign rural development financing contract within statutory 18-month deadline despite project selection

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj-Napoca, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Ministerul Dezvoltării Rurale, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 177780 RON reprezentând despăgubiri cauzate de prejudiciul creat prin activitatea defectuoasă a pârâtei de rând 1, în evaluare proiectului "Instalare tânăr fermier" depus în condiţiile măsurii 112 şi care a avut drept consecinţă nesemnarea contractului pentru suma menţionată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 47 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, obligând pârâţii în solidar la plata sumei de 177780 RON despăgubiri.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 47 din 4 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., iar Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1 Recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în tot, în sensul de admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR precum şi a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerii acţiunii în consecinţă, iar în subsidiar respingerea acţiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiate.

3.1.1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., recurentul a invocat că prin dispozitivul Sentinţei civile nr. 47/2015, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte pronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR., omiţând sa cuprindă în dispozitivul hotărârii, toate aspectele care au fost invocate prin întâmpinare.

3.1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta a reiterat spre dezbatere instanţei de control judiciar cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere următoarele.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, recurenta a arătat în esenţă că, prin adresa comunicată, intimatul face referire la acte emise de către AFIR (fostul APDRP). Chiar dacă MADR are în subordinea sa AFIR, acest fapt nu justifică calitatea de pârât în proces a pârâtului MADR, întrucât acestuia nu i se poate imputa producerea vreunui prejudiciu reclamantului, în condiţiile în care AFIR este instituţie cu personalitate juridică distincta, care are capacitate procesuală, deci care poate sta în nume propriu în proces, faptul subordonării instituţionale neavând suport în condiţiile exerciţiului dreptului la acţiune, nefăcându-se dovada identităţii între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi acest pârât.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, intimatul-reclamant având obligaţia să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât şi pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa, în calitatea de iniţiator a acţiunii.

Reclamantul a depus la OJPDR Bistriţa-Năsăud, structură a APDRP organizată la nivel judeţean, cererea de finanţare a proiectului cu titlul "Instalare tânăr fermier A. în judeţul Bistriţa-Năsăud" în cadrul sesiunii de proiecte 01/12-06.07.2012 pentru măsura 112 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR 2007 - 2013), cerere de finanţare verificată şi evaluată de către experţii acestei structuri teritoriale a APDRP.

Potrivit anexei nr. 2 a H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare, APDRP este o instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat care funcţionează în subordinea MADR.

În prezent, datorită unor intervenţii legislative, APDRP a fost reorganizată prin O.U.G. nr. x privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, noua instituţie preluând atribuţiile APDRP.

APDRP (actuala Agenţie pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) era şi rămâne responsabilă cu îndeplinirea atribuţiilor privind implementarea tehnică şi financiară a FEADR, în concordanţă cu strategia şi măsurile stabilite în Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 - 2013 şi nu MADR.

Prin urmare, având în vedere pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată formulată de A., AFIR este îndreptăţită să fie parte în proces şi nu MADR.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurentul a reiterat această excepţie, arătând în esenţă că instanţa de fond a apreciat în mod eronat faptul că răspunsul formulat de către MADR la adresa intimatului ar fi "un refuz nejustificat", în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de despăgubiri fiind condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind existenţa unui act administrativ nelegal anulat de instanţă şi producerea unui prejudiciu. Aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu dreptul comun al răspunderii civile, fiind astfel necesară dovedirea, în egală măsură, şi a legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

În situaţia în care instanţa va trece peste excepţiile invocate şi va considera că acţiunea are ca obiect pretenţii cerute în temeiul dreptului comun, recurentul solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, mai întâi, pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată şi, ulterior, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

În fata instanţei de fond, reclamantul nu arată dovezile pe care se sprijină în stabilirea acestei sume susţinând doar că aceasta sumă reprezintă valoarea aferentă cererii de finanţare, pentru care nu s-a semnat contractul de finanţare nerambursabilă. Cererea reclamantului nu cuprinde motivele de fapt şi de drept ale acesteia, devenind aplicabile prevederile art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, faţă de prevederile art. 1349 din C. civ., pentru a obţine repararea prejudiciului, victima trebuia să facă dovada că prejudiciul suferit este consecinţa săvârşirii cu vinovăţie a unei fapte ilicite de către persoana responsabilă.

Element obiectiv al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită reprezintă acea acţiune sau inacţiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu. Caracterul ilicit al faptei este înlăturat atunci când aceasta este rezultatul îndeplinirii unei activităţi impuse ori permise de lege şi exercitării unui drept subiectiv.

Or, în speţă, neîncheierea contractului de finanţare nerambursabilă nu poate fi imputată vreuneia dintre instituţiile pârâte, aceasta fiind determinată de obligaţia acestora de a respecta dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, cu modificările şi completările ulterioare, Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16 iulie 2008 de aprobare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 643/2008, cu modificările şi completările ulterioare de aprobare a Manualelor de proceduri şi Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, inclusiv pentru măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", ghid care constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerinţelor specifice ale FEADR.

Ghidul Solicitantului prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului de solicitare a sprijinului, precum şi modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a proiectului. De asemenea, Ghidul Solicitantului conţine documentele, avizele şi acordurile pe care trebuie să le prezinte un solicitant, modelul cererii de finanţare, al Planului de afaceri, al contractului de finanţare, precum şi alte informaţii utile realizării proiectului şi completării corecte a documentelor.

În continuare, recurenta dezvoltă pe larg, în cererea de recurs situaţia de fapt astfel cum a fost dezvoltată şi prin cererea de chemare în judecată, arătând că în cazul solicitantului reclamant s-a constatat că acesta nu a respectat dispoziţiile Ghidului Solicitantului deoarece a fost depăşit termenul de 18 luni de la data instalării în care se putea încheia contractul de finanţare, măsurile dispuse de APDRP prin Notificările trimise sunt temeinice şi legale.

Beneficiarul măsurii 112 are obligaţia să respecte prevederile Cap. 2-2.1 "Cine poate beneficia de fonduri nerambursabile" din Ghidul solicitantului pentru Măsura 112: solicitantul trebuie să depună Cererea de finanţare pentru solicitarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării.

Data instalării tânărului fermier se stabileşte pe baza istoricului exploataţiei de la APIA, de către experţii APDRP. Pentru a beneficia de fonduri nerambursabile, tânărul fermier trebuie să fie instalat într-o exploataţie agricolă care are dimensiunea de minimum 6 UDE, cu mai puţin de 12 luni înaintea depunerii Cererii de finanţare la APDRP.

Data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier = Data semnării Contractului de Finanţare de către ambele părţi care nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare.

Reclamantul a depus proiectul în 26.06.2012, iar în urma verificării şi evaluării şi după aprobarea de către Comitetul de selecţie a Raportului de selecţie final din 05.07.2013, cererea de finanţare a fost selectată, solicitantul asumându-şi astfel riscul depunerii proiectului la limita timpului necesar contractării, conform normelor stabilite prin reglementările legale.

De asemenea, şi beneficiarului îi sunt opozabile prevederile art. 13 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, "Decizia individuală de acordare a sprijinului se adoptă în termen de maxim 18 luni de la data instalării (dată la care a preluat/înfiinţat exploataţie)", în acest caz termenul de 18 luni fiind depăşit.

De la data instalării ca tânăr fermier (05.12.2011), până la data publicării Raportului de selecţie final (05.07.2013), termenul de 18 luni de la instalare a fost depăşit, fiind numai culpa solicitantului în depăşirea termenului de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanţare.

Prin urmare, experţii APDRP, au dat valoare prevederilor legale, respectiv Fişei Măsurii 112, Ghidului Solicitantului şi prevederilor art. 13 alin, 4 din Regulamentul CE nr. 1974/2006 şi au procedat la emiterea actelor administrative prin care i s-a adus la cunoştinţă solicitantului decizia de neîncheiere a Contractului de Finanţare şi motivele care au stat la baza acesteia, respectiv: adresa APDRP nr. x/08.08.2013 de soluţionare a cererii prealabile a domnului A., înregistrată la APDRP sub nr. x/18.07.2013, prin care petentul a solicitat aprobarea semnării contractului de finanţare pentru cererea de finanţare depusă în cadrul Măsurii 112 - "Instalarea tinerilor fermieri" Notificarea beneficiarului privind declararea proiectului cu statut de contract neîncheiat, înregistrată cu nr. 19384/23.09.2013; Adresa A.P.D.R.P. sub nr. 27.854/03.10.2013 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamant, adresă care a menţinut decizia de neîncheiere a contractului de finanţare.

În consecinţă, recurenta susţine că actele administrative emise de APDRP sunt temeinice şi legale, acestea fiind emise în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor contractuale şi legale incidente speţei.

Prin depunerea cererii de finanţare solicitantul a cunoscut ab initio toate condiţiile necesare şi termenele pentru încheierea contractului de finanţare, necunoaşterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare şi naţionale în vigoare nu îl absolvă de respectarea şi aplicarea acestora.

Toate dispoziţiile legale mai sus enunţate sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar faptele pârâtei APDRP şi cu atât mai puţin ale ministerului nu întrunesc caracterul unui fapt ilicit, neîncheierea contractului fiind determinată de cauze obiective, respectiv respectarea dispoziţiilor legale prin care s-a impus limita a 18 luni de la data instalării fermierului pentru acordarea efectivă a finanţării.

Prin urmare, nici ministerul şi nici APDRP nu pot fi obligaţi la suportarea unor cheltuieli efectuate de către reclamant în interesul şi beneficiul său, întrucât realizarea proiectului propus de către reclamant nu este condiţionat de finanţarea nerambursabilă.

Mai mult, proiectul poate fi realizat şi finalizat din fonduri proprii ale reclamantului ori din contractarea de credite, cheltuielile înregistrate de reclamant cu implementarea proiectului neputând fi considerate că i-ar produce un prejudiciu, ci dimpotrivă, îi profită. Nu toate cheltuielile enumerate de către reclamant, pot fi considerate ca fiind eligibile în cadrul proiectului, astfel încât reclamantul sa fie îndreptăţit să solicite recuperarea acestora. Bugetul reclamantului nu a fost diminuat prin vreo acţiune/inacţiune a M.A.D.R. astfel că este evident că acesta nu a suferit niciun prejudiciu în mod concret.

Prin urmare, nefiind dovedite două condiţii obiective ale răspunderii civile delictuale, esenţiale pentru atragerea acesteia, nu poate fi vorba nici de existenţa vreunei legături de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Mai susţine recurentul că nu poate fi reţinută vreo culpă a APDRP pentru neîncheierea contractului aceasta fiind obligată să respecte dispoziţiile legale comunitare, respectiv termenul de 18 luni şi cu atât mai puţin a ministerului, acesta nefiind implicat în vreun fel în evaluarea şi selectarea cererii de finanţare a reclamantului.

Mai mult, în susţinerea lipsei vreunei culpe din partea ministerului, se susţine că nici reclamantul, în acţiunea sa, nu a indicat vreun act sau fapt al subscrisului vătămător şi nici nu a probat că ministerul ar fi încălcat vreo obligaţie legală cu consecinţa producerii vreunui prejudiciu.

Prin urmare, este evident că în cauză nu poate fi vorba de vreo culpă a autorităţii, iar AFIR a acţionat doar în limitele impuse de legislaţia în vigoare, îndeplinind şi aplicând toate prevederile legale şi procedurale incidente.

Sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului, potrivit art. 249 din noul C. proc. civ., or, în speţă, reclamantul nu face proba îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privinţa ministerului.

3.2. Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând situaţia de fapt invocată prin actele de procedură în primă instanţă şi arătând că principalul motiv de nelegalitate ale Sentinţei nr. 47/04.12.2015 este acela că aceasta este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR cât şi a dispoziţiilor legii contenciosului administrativ.

3.2.1. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurenta susţine că în mod netemeinic şi nelegal a fost respinsă, fiind încălcate prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Rapoartele de evaluare/selecţie precum şi cele de soluţionare a contestaţiilor, şi de asemenea, Notificările emise de APDRP pentru comunicarea rezultatelor evaluării proiectelor, sunt acte administrative, atât din prisma faptului că sunt emise de o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fost A.P.D.R.P.), cât şi din prisma obiectului Cererii de finanţare, respectiv obţinerea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice (80% contribuţia financiară a Comunităţii Europene şi 20% contribuţia publică naţională), fiind aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din interpretarea art. 18, art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h), din Legea nr. 554/2004 rezultă că cererea privind acordarea unor despăgubiri ca urmare a emiterii sau neemiterii unor acte administrative unilaterale este accesorie cererii de anulare a actelor respective sau de obligare la emiterea acestora. În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul nu evidenţiază un act administrativ anume prin care a fost prejudiciat şi nici nu solicită anularea pe calea contenciosului administrativ a vreunui act administrativ emis de A.P.D.R.P.

Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează o situaţie de excepţie de la regula instituită prin art. 8. coroborat cu art. 11, aceea a acţiunilor "de plină jurisdicţie", în sensul de acţiune complexă, care să conţină şi capătul de cerere referitoare la despăgubiri, atât pentru daunele morale, cât şi pentru cele materiale. în mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acţiunii principale, pentru a da posibilitatea instanţei, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, să decidă şi asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului.

Acţiunile introduse ulterior, în baza art. 19, trebuie să fie în mod real motivate pe o situaţie obiectivă, iar reclamantul trebuie să probeze momentul la care a luat cunoştinţă de întinderea pagubei, el are posibilitatea să formuleze în mod distinct, ulterior, o acţiune separată pentru acoperirea prejudiciului, sub condiţia imperativă a respectării termenului de prescripţie de 1 an, calculat în condiţiile art. 19 alin. (1) din lege.

Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui act administrativ nelegal anulat de instanţă, producerea unui prejudiciu şi dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

Astfel, prin prezenta acţiune, reclamantul nu investeşte instanţa cu o cerere de anulare a unui act administrativ emis de AFIR iar o cerere în despăgubiri nu poate fi decât subsidiară acesteia. Or, împotriva actelor administrative emise de subscrisa reclamantul nu a formulat o cerere de anulare.

Pentru a respinge excepţia inadmisibilităţii invocată instanţa asimilează actele administrative emise de subscrisa refuzului nejustificat ori inacţiunii.

Pentru a ne afla în situaţia refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere ori în situaţia, inacţiunii, ar fi trebuit ca în urma depunerii cererii de finanţare autoritatea să nu emită nici un act administrativ ori să lase în nelucrare cererea de finanţare.

Urmare a faptului că s-a constatat depăşirea termenului de 18 luni recurenta a emis Notificarea de neîncheiere a contractului de finanţare iar în urma depunerii contestaţiei emis adresa prin care a fost comunicată decizia de respingere a contestaţiei.

Reclamantul din prezenta acţiune nu a contestat legalitatea ori temeinica acestor acte administrative şi, deşi nu le consideră ilegale ori netemeinice, totuşi solicită obligarea autorităţii emitente la plata de despăgubiri echivalente cu valoarea eventualei finanţări care ar fi făcut obiectul contractului de finanţare, acţiunea fiind inadmisibilă.

3.2.2. În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că Sentinţa nr. 47/04.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj este netemeinică şi nelegală în contextul în care nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de legea contenciosului administrativ pentru obligarea sa la plata despăgubirilor în cuantum de 177.780 RON.

Ca şi recurentul MADR, recurenta susţine în esenţă că a respectat procedura specifică de verificare pe etape, iar obţinerea punctajului corespunzător şi selectarea proiectului în vederea finanţării nu nasc în mod direct obligaţia încheierii contractului de finanţare.

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, cu modificările şi completările ulterioare, "beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile şi obligaţiile născute din contractul de finanţare".

În lumina dispoziţiilor legale, a prevederilor din Fişa tehnică a măsurii 112 şi a Ghidului solicitantului, solicitantul avea obligaţia cunoaşterii condiţiilor de eligibilitate şi selecţie pentru accesarea fondurilor în cadrul Măsurii 112, informaţii accesibile tuturor potenţialilor beneficiari ai programului FEADR, atât în format electronic cât şi tipărit. Beneficiarul măsurii 112 are obligaţia să depună Cererea de finanţare pentru solicitarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării.

Data instalării tânărului fermier se stabileşte pe baza istoricului exploataţiei de la APIA, de către experţii APDRP. Pentru a beneficia de fonduri nerambursabile, tânărul fermier trebuie să fie instalat într-o exploataţie agricolă care are dimensiunea de minimum 6 UDE, cu mai puţin de 12 luni înaintea depunerii Cererii de finanţare la APDRP. Data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier = Data semnării Contractului de Finanţare de către ambele părţi care nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare.

Reclamantul a depus proiectul în sesiunea 01/2012, iar în urma verificării şi evaluării şi după aprobarea de către Comitetul de selecţie a Raportului de selecţie final nr. 64424 din data de 05.07.2013, cererea de finanţare a fost selectată, solicitantul asumându-şi astfel riscul depunerii proiectului la limita timpului necesar contractării, conform normelor stabilite prin reglementările legale.

De asemenea, beneficiarul are obligaţia să respecte prevederile art. 13 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, "Decizia individuală de acordare a sprijinului se adoptă în termen de maxim 18 luni de la data instalării (dată la care a preluat/înfiinţat exploataţie)", în acest caz termenul de 18 luni fiind depăşit,

De la data instalării ca tânăr fermier (13.12.2011), până la data publicării Raportului final de selecţie (05.07.2013), termenul de 18 luni de la instalare a fost depăşit.

Reclamantul a cunoscut anterior depunerii dosarului cererii de finanţare faptul că pentru această sesiune de depunere a fost stabilit un puncta] minim şi a fost alocată o anumită suma-reprezentând suma maximă disponibilă pentru Măsura 112 sesiunea 1/2012 din PNDR conform bugetarii măsurii prin negocierea PNDR de către Comisia Europeană, sumă stabilită independent de voinţă A.P.D.R.P.

Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui act administrativ nelegal anulat de instanţă, producerea unui prejudiciu şi dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

De asemenea, materia despăgubirilor este reglementată şi completată cu prevederile art. 1349 C. civ. care dispune îndatorirea oricărei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligaţiei de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora.

Totodată, în ceea ce priveşte prejudiciul, în Noul C. civ. sunt instituite 2 principii, respectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului - art. 1531 noul C. civ. - se tine seama de pierderea efectiv suferita şi de beneficiul nerealizat (soluţie identica şi pe vechiul Cod - art. 1084) - în privinţa prejudiciului moral sunt avute în vedere criteriul gravitaţii prejudiciului şi criteriul echităţii şi principiul reparării prejudiciilor previzibile şi a celor care sunt urmarea directa şi necesara a neexecutării obligaţiilor contractuale - art. 1533 noul C. civ. - preluare art. 1085 şi 1086 vechiul cod (în materie delictuală se răspunde şi pentru prejudiciile imprevizibile), în timp ce contractul este opera voinţei şi previziunii părţilor.

Potrivit art. 1533 noul C. civ. debitorul poate fi obligat la repararea numai a prejudiciului direct, aflat în legătură de cauzalitate directă (creditorul contractual este victimă imediată), dar şi în legătură de cauzalitate indirectă (victime indirecte sunt terţii care suferă un prejudiciu prin ricoşeu sau reflectare, efect al prejudiciului suferit de creditor). Prejudiciul indirect există atunci când între el şi cauză nu există o legătură necesară ca de la cauză la efect, şi de aceea debitorul nu poate fi obligat să-l repare.

Mai susţine recurenta că în speţa de faţă, prejudiciul în cuantum total de 177.780 RON nu este dovedit. Acesta nu are o existenţă reală ci doar una prezumată.

În mod concret, chiar dacă contractul de finanţare ar fi fost încheiat, aceasta nu echivalează cu acordarea instant a ajutorului nerambursabil. După etapa verificării conformităţii, cererea de finanţare este supusă evaluării, acordării unii punctaj în funcţie de îndeplinirea criteriilor de selecţie, selectării şi abia în ultima etapă se procedează la încheierea contractului de finanţare ce are ca obiect acordarea finanţării nerambursabile. Chiar şi ulterior încheierii contractului de finanţare, cheltuielile efectuate de beneficiar pot fi invalidate iar sprijinul financiar poate fi retras.

În consecinţă, chiar dacă, contractul de finanţare ar fi fost încheiat, nu s-ar fi născut în mod direct dreptul solicitantului la finanţarea nerambursabilă, prejudiciul indicat fiind unul potenţial.

Nu poate fi reţinută vreo culpa a AFIR în ceea ce priveşte respingerea proiectului propus de reclamant luând în considerare dispoziţiile legale incidente în speţă întrucât legiuitorul însuşi a obligat AFIR la aplicarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte condiţiile minime de selectare a proiectelor propuse spre finanţare prin programul FEADR.

Bugetul reclamantului nu a fost diminuat prin vreo acţiune/inacţiune a recurentei astfel că este evident că acesta nu a suferit niciun prejudiciu în mod concret, sarcina probei pentru angajarea răspunderii revenind victimei prejudiciului, care incumba reclamantului.

Or, în speţă, se constată că reclamantul nu face proba îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privinţa AFIR, astfel nu este dovedită nici fapta ilicită, nici prejudiciul suferit de reclamant şi, pe cale de consecinţă nu există nici o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu sau vreo culpă a autorităţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinări, depunând la data de 07.05.2018, Note scrise, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate şi menţinere sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 04 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2018, s-au admis, în principiu, recursurile declarate şi neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a fixat termen pentru judecarea în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (5) şi (8) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât MADR a invocat ca prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., că prin dispozitivul Sentinţei civile nr. 47/2015, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte pronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, invocate prin întâmpinare.

Instanţa de control judiciar constată că, într-adevăr deşi, prin încheierea din data de 18.11.2015, instanţa de fond a unit cu fondul excepţiile invocate, respectiv excepţia de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive, formal, prin dispozitivul sentinţei nu s-a pronunţat explicit cu privire la această din urmă excepţie, ci doar cu privire la excepţia de inadmisibilitate.

Această neregularitate nu este de natură să creeze recurentei o vătămare care să ducă la casarea sentinţei, întrucât, în considerente, a analizat şi respins motivat această excepţie, reţinând calitatea de titular al raportului juridic dedus judecăţii sub aspect pasiv.

Analizând modul de soluţionare a acestei excepţii prin prisma art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, prin raportare la obiectul cauzei, în condiţiile în care ministerul este autoritate publică centrală în subordinea căruia se află AFIR (fotă APDRP), cu competenţe în stabilirea de măsuri, strategii şi coordonarea şi verifica punerii în aplicare a programelor în domeniu şi de a soluţiona contestaţia administrativă prealabilă.

Susţinerea recurentului potrivit căreia împrejurarea că MADR are în subordinea sa AFIR nu justifică calitatea de pârât în proces, întrucât acestuia nu i se poate imputa producerea vreunui prejudiciu reclamantului, în condiţiile în care AFIR este instituţie cu personalitate juridică distincta, care are capacitate procesuală, este o chestiune de fond, reclamantul în cererea de faţă solicitând antrenarea răspunderii civile delictuale a ambelor autorităţi urmare a evaluării defectuoase şi fără respectarea unui termen rezonabil a proiectelor, în raportul cauzal aflându-se ambele autorităţi, prin raportare la competenţele legale.

Împrejurarea că reclamantul a depus la OJPDR Bistriţa-Năsăud, structură a APDRP organizată la nivel judeţean, cererea de finanţare a proiectului cu titlul "Instalare tânăr fermier A. în judeţul Bistriţa-Năsăud" în cadrul sesiunii de proiecte 01/12-06.07.2012 pentru măsura 112 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR 2007 - 2013), care a verificat, evaluat şi selectat de către experţii acestei structuri teritoriale a APDRP, nu exclude eventuala culpă a MADR în neîncheierea contractului de finanţare în termenul legal de 18 luni, care are competenţă de reglementare şi control în ceea ce priveşte punerea în aplicare a programelor în domeniu.

Faptul că APDRP a fost reorganizată prin O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, iar noua instituţie a preluat atribuţiile APDRP, nu schimbă situaţia astfel cum a fost reţinută, prin raportare la obiectul cauzei, MADR având calitatea de titular al raportului juridic sub aspect pasiv.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de fond a apreciat în mod eronat faptul că răspunsul formulat de către MADR la adresa intimatului ar fi "un refuz nejustificat", în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de despăgubiri fiind condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind existenţa unui act administrativ nelegal anulat de instanţă şi producerea unui prejudiciu. Aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu dreptul comun al răspunderii civile, fiind astfel necesară dovedirea, în egală măsură, şi a legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

Acelaşi motiv de recurs este invocat şi de recurenta-pârâtă AFIR, care a susţinut încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, arătând că, din interpretarea art. 18, art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h), din Legea nr. 554/2004 rezultă că cererea privind acordarea unor despăgubiri ca urmare a emiterii sau neemiterii unor acte administrative unilaterale este accesorie cererii de anulare a actelor respective sau de obligare la emiterea acestora, iar în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul nu evidenţiază un act administrativ anume prin care a fost prejudiciat şi nici nu solicită anularea pe calea contenciosului administrativ a vreunui act administrativ emis de A.P.D.R.P.

Acţiunea în despăgubiri întemeiată pe art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi introdusă şi separat de cererea privind anularea actului, fiind reglementată o situaţie aparte, de excepţie de la regula instituită prin art. 8 coroborat cu art. 11 din lege, aceea a acţiunilor "de plină jurisdicţie".

În concordanţă cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, momentul de la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei este o împrejurare de fapt, ce trebuie dovedită în fiecare cauză şi care nu este, în mod direct, legată de anularea actului administrativ sau de rămânerea definitive a acţiunii în anulare (Decizia nr. 2145/29.06.2916; Decizia nr. 1593/03.04.2015).

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a da posibilitatea reclamanţilor care nu cunosc întinderea pagubei la momentul formulării acţiunii în anulare să introducă o astfel de cerere pentru despăgubiri atunci când se edifică asupra prejudiciului suferit, date fiind elementele de complexitate şi anvergura prejudiciului cauzat, imposibil de a-l face cunoscut.

În acest sens se reţine şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 568/07.06.2007, precum şi Decizia nr. 402/10.04.2008.

Această interpretare este şi în consensul jurisprudenţei comunitare, unde s-a cristalizat regula că "în vederea determinării prejudiciului rezonabil, instanţa naţională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligenţe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea şi mai ales dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziţie (Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, hotărârea pronunţată la data de 5 martie 1996 în cauzele conexe C-46/1993 şi C-48/1993).

Pe de altă parte, actul administrativ cu efect prejudiciabil nu trebuie în mod absolut obligatoriu să fie un act tipic ci şi unul asimilat, respectiv un refuz al autorităţii de a soluţiona favorabil o cerere cu privire la un drept sau interes legal, care se dovedeşte a fi nejustificat şi care a generat astfel un prejudiciu, astfel încât, Înalta Curte apreciază că în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins excepţia de inadmisibilitate.

Pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar constată că, în mod legal şi temeinic şi cu stabilirea corectă şi completă a situaţiei de fapt, prima instanţă, a plecat de la situaţia premisă că, pârâţii, în urma verificării şi evaluării cererii au selectat proiectul depus pentru suma de 177780 RON sens în care i-a fost transmisă reclamantului notificarea nr. x/08.07.2013, prin care a fost informat că proiectul a fost selectat iar în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea documentului să se prezinte la centrul regional pentru semnarea contractului.

Fapta ilicită izvor de obligaţii în sarcina pârâtelor şi care a cauzat un prejudiciu reclamantului a constat în neîncheierea contractului de finanţare, pentru motivul expirării termenul cerut de regulament de 18 luni de la implementare, în condiţiile în care pârâţii nu au susţinut existenţa vreunei neîndepliniri a condiţiilor de eligibilitate, la evaluare şi înainte de emitere a adreselor când proiectul era deja implementat în parte prin instalare,obligaţia beneficiarului fiind îndeplinită.

Pentru a se putea invoca de către reclamant răspunderea delictuală a autorităţilor pârâte nu trebuia să existe un contract încheiat, cum susţine recurenta AFIR, răspunderea acestora nefiind obligatoriu să fie doar contractuală, ci şi delictuală, în legătură cu derularea procedurilor administrative premergătoare încheierii contractului de finanţare.

În mod judicios, instanţa de fond a reţinut culpa pârâtelor în depăşirea termenului de 18 luni de la implementarea Proiectului, având în vedere că, după instalare, la data de 05.12.2011 reclamantul a depus o cerere de finanţare pentru implementarea proiectului tânărul fermier măsura 112 şi abia la 8.07.2013, după mai bine de un an, i s-a comunicat faptul ca proiectul este selectat şi trebuie sa se prezinte pentru semnarea contractului, în condiţiile în care data limită de semnare a contractului era 05.06.2013.

Prin urmare, culpa cu privire la întârzierea semnării contractului nu aparţine reclamantului ci autorităţii, care, deşi a declarat eligibil proiectul, nu a derulat procedurile administrative de încheiere a contractului de finanţare, în termenul de 18 luni prevăzut de regulament, nerespectarea dispoziţiilor legale comunitare neputând fi imputate reclamantului ci exclusiv autorităţilor pârâte.

Obligaţia respectării art. 13 din Regulamentul CE 1974/2006 revenea deopotrivă şi autorităţilor cu competenţa în administrarea fondurilor şi punerea în aplicare a programelor în domeniu, obligaţia întocmirii, încheierii şi semnării contractului aparţinând şi autorităţii, astfel încât, fiind îndeplinite condiţiile de eligibilitate, fiind selectat proiectul, aceasta nu putea duce la refuzul încheierii contractului. Pentru a i se reţine vreo culpă reclamantului, autorităţile pârâte trebuia să aducă la cunoştinţă acestuia obligaţiile şi să constate motivat nerespectarea acestor obligaţii, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa de faţă, instanţa de fond constatând de altfel, pe lângă respectarea obligaţiilor de către beneficiar şi neimputarea vreunei obligaţii neîndeplinite, şi nemotivarea actelor administrative comunicate acestuia, respectiv a adreselor din data de 08.08.2013 şi din data de 03.10.2013.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) raportat la art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 1533 din C. civ., coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva Sentinţei nr. 47 din 4 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2018.

Procesat de GGC - GV